Daca ieri nu ne-am gasit locul nici ea nici eu...azi am ras pe saturate pe messenger...i-am tocat marunt, marunt pe barbatii din viata noastra...in final am ajuns la o concluzie, ca doar atat ne-a mai ramas, ca rasul e singura naostra salvare, sa radem, sa radem ...iar pe ei sa-i lasam sa se...rada!:)))
Acum sa nu ma intelegeti gresit, nici una nici alta nu visam eternitati...nu! Doamne fereste! doar ca ducem dorul perioadelor echilibrate din viata noastra, ne luam insa perfuzia cu speranta zilnic... ea, nu se risca, deci nu castiga...iar eu sunt ardeleanca potolita si rabdatoare, si am un pacat,sau poate 7 pacate ...;) ma complac uneori in rutina, mi-e frica de decizii radicale, insa ieri, mi-am pus o intrebare"ce-ar fi daca?....as mai schimba foaia?"...mda! dar cum sunt plina de imperfectiuni, cam greu sa pun in aplicare gandul! ;)
Ne mascam asadar tristetile, le parfumam din cand in cand...cu iz de voie de nevoie, sau cum sa numesc izul asta bata-l vina care ne da ghiont sa mergem mai departe...amandoua suntem convinse ca in momentul in care ne-am intalni la orizontul unei posibile relatii de lunga durata, ar trebui sa suportam anumite modificari de caracter, pentru ca toti iti spun la inceput"imi placi asa cum esti!" dar, se transforma ca si cameleonii, iar cei/cele care nu se schimba sfarsesc prin a ramane singuri/e ...dar trebuie sa fii mult prea puternic sa nu ai nevoie de validarea celor din jur, sau ma rog, unii considera ca sunt perfecti si traiesc cu incapatanarea ca asa e cel mai bine pentru ei!...sunt la limita de sus a inflexibilitatii si orice tentativa de schimbare venita din partea celor din jur, e de prisos!
Mai zilele trecute cineva imi spunea"fii tu insati!"...neah! ca mi se pare o ipocrizie...sau chiar o imprudenta!...de ce? pentru ca drumul catre tine te duce la singuratate! platesti scump acest drum, si nu stiu daca se merita...dar apropos de meritat, voi vorbi intr-un alt articol despre asta... ceea ce pot spune acum e ca toate iubirile mele au fost memorate, celebrate in memoria mea si adesea ramasite din ele au interferat cu prezentul, nu s-au incomodat...dimpotriva, au gasit un loc de agrement ...in fine, suntem ciudate noi femeile si iubirile noastre!
Edit later:
Colajul cu poze e facut de Mara Toader, l-a afisat azi pe peretele meu de pe Facebook... ii multumesc mult!
Bine ai revenit ,plimbareatzoo..Cum spuneam si pe facebook...Am incercat sa pictez cerul noptii cu chipul tau,draga mea prietena,am vrut sa sa-ti scriu un poem de lumina presarat cu praf stelar….dar plimbandu-ma prin albumele tale ..rândurile pentru tine şi-au uitat cântecul..si mainile mele te-au imbratisat intr-un colaj pe care ti-l daruiesc cu drag...Si vad ca l-ai pus aici..Pozele din Italia alaturi de frumoasa ta prietena Camelia m-au facut sa inteleg inca o data ca prietenia voastra este liantul dintre poveste si vis..Dansati impreuna hora acelor de ceasornic..Va doresc sa ramaneti mereu cu bratele intinse spre soare iar cerul sa va harazeasca, fiecareia dintre voi, un un chip cu privire sub forma de inima.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult draga mea draga, esti un suflet ales, si cum spunea si Camelia te primim cu mare drag in cercul nostru...intindem mana in hora acelor de ceasornic cum spui tu(ce frumoasa exprimare...), nu suntem genu' de femei care sa ne bucuram cu firimituri...si tocmai de aceea rezonam perfect,prietenia noastra este trainica si primeste in continuare alte si alte coordonate!!
RăspundețiȘtergereEsti de felul tau rabdatoare, nimic de spus, dar banuiesc ca urasti cozile, pentru tine si pentru prietena ta Camelia, viata e ca o autostrada cu mai multe benzi, nu-ti prieste prima treci pe a doua, pentru ca da...!ai sa razi dar, uneori,(hai, sa recunosc!!!!) barbatii percuteaza mai incet ca voi, le ia mult timp pana sa se hotarasca,iar viata se scurge in clepsidra ei inexorabila.
RăspundețiȘtergereNu gresesti prea mult! Doar ca "mutatul "de pe o banda pe alta e cam riscant!;)
ȘtergereStrategia femeilor atunci cand bat pasul pe loc, nu?
Ștergere