Nu ma compar cu nimeni,sunt eu si basta! ma plac asa cum sunt,daca as compara persoana mea cu cei din jur as descoperi ca unii sunt mai rai sau poate mai buni decat mine...si n-ar fi in folosul meu...nu pot sa fac pe nimeni sa ma iubeasca,dar pot ceva...pot sa ma las sa fiu iubita,mi-am construit increderea in oameni in ani,ani buni,unii m-au dezamagit poate,dar nu i-am judecat,am considerat ca nu intamplar El mi i-a scos in calea mea...au fost lectii pe care trebuia sa le am...de la care aveam de invatat.Unora poate n-am stiut sa le spun cat de mult au insemnat pentru mine,au disparut,au plecat in lumea celor drepti fara sa stie cata iubire le-am purtat in suflet....dar ma consolez cu gandul ca poate de acolo de sus ma simt,ma aud,ma vad ca le duc dorul....
De la mama ,D-zeu s-o ierte care era o persoana extrem de evlavioasa,am invatat ca atunci cand sunt suparata,am dreptul sa fiu dar,asta nu-mi da dreptul sa supar pe cei din jurul meu,m-a invatat sa fiu cumpatata, sa fiu stapana celor ce nu le voi spune dar sa stiu ca voi fi sclava celor ce le voi spune...pentru ca ceea ce seman aia voi culege,daca voi semana barfe voi culege intrigi iar daca voi semana dragoste voi culege fericire....
Am invatat ca fericirea adevarata nu înseamna sa-ti realizezi visele, ci sa fii multumit cu ceea ce ai. Fericirea nu tine de noroc, ea este rezultatul propriilor decizii. Oamenii decid daca traiesc fericiti cu ceea ce au sau daca mor de invidie si de gelozie pentru ceea ce le lipseste sau au nevoie.
Dorinta si iubirea nu sunt sinonime ci antonime..."a dori" cere totul, "a iubi "ofera totul ...
D-zeu ne iubeste oricum,dar , nu pentru lucrurile marete pe care le facem in viata ci pentru bunatatea din noi,bunatate care reusim s-o aratam celor din jurul nostru,acum inainte de sfintele sarbatori consider ca ar trebui sa fim cu atat mai mult, mai buni cu cei din jur,sa nu-i uitam pe cei oropsiti de soarta,sa le oferim pe masura posibilitatii noastre,atat cat putem...pentru ca EL,NE VA DA INZECIT INAPOI!...distanta dintre noi si El este simpla rugaciune!
Zile cu cu multa lumina,bucurie,zambete si credinta in suflet doresc tuturor cititorilor mei!
Te citesc pentru ca-mi placi si mai am de invatat.Ai dreptate,trebuie sa ne multumim in pielea noastra,nu in a ne compara cu altii,cum mai fac eu de multe ori.Dupa 45 de ani,m-am apropiat si eu de EL.Am facut-o din inima si neconditionat.Sarbatorile cred ca vor avea o alta profunzime.Toate cele bune !
RăspundețiȘtergereNu ştiu dacă fericirea înseamnă să fii mulţumit cu ceea ce ai. Ar însemna să ne plafonăm şi unde ar mai fi progresul ? Condiţia invenţiilor, descoperirilor, operelor de artă a fost şi continuă să fie nemulţumirea omului faţă de cotidianul său. Da, fericirea nu ţine de noroc, ci de opţiune. În orice clipă a vieţii poţi să decizi că eşti fericit sau nefericit. Depinde ce şi cum alegi...
RăspundețiȘtergereApropierea de D-zeu te face mai bun,mai intelegator ,mai apropiat de oameni .Si o spun ca pe o viata traita prin credinta in D-zeu .Iubirea este starea sufletului care preferă pe Dumnezeu oricărei făpturi Ceea ce reţinem noi în mod deosebit din Evanghelia de astăzi este marea datorie sau necesitate de a împlini în viaţa noastră poruncile iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. În aceste două porunci se concentrează tot ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. Toate celelalte porunci sunt căi diferite care ne conduc către aceste două mari porunci ale iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Totuşi, modul în care Mântuitorul Iisus Hristos formulează porunca iubirii faţă de Dumnezeu se deosebeşte de modul în care El formulează porunca iubirii faţă de aproapele. Când vorbeşte despre datoria noastră de a iubi pe Dumnezeu, El zice: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău" (Mt. 22, 37), iar când vorbeşte despre datoria de-a iubi pe aproapele, El zice: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Mt. 22, 39). De ce iubirea faţă de Dumnezeu este cerută ca iubire prioritară şi complet dăruitoare de sine: cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul? Pentru că iubirea faţă de Dumnezeu este izvorul iubirii sfinte şi al vieţii adevărate a omului care caută mântuirea sau viaţa veşnică.Cu drag ,pentru tine !Rebeca
RăspundețiȘtergereVorbim de destin cand traim experiente tragice sau fericite, vorbim de destin in dragoste, ii gasim loc chiar si in evolutia noastra profesionala, vorbim de destin in casnicie, iar pe parcursul anilor, odata cu alegerile pe care le-am facut cand ne-am aflat la o "rascruce", de cate ori nu ne-am justificat ulterior alegerea: "Asa a fost destinul meu!" Ce mai... Destinul e vinovat ca ne-am indragostit de EL dar EL e indragostit de alta, ca lucram la un patron care plateste bine sau prost, ca a murit cineva drag, ca nu ne intelegem cu socrii, chiar si ca ne certam cu vecinul de deasupra fiindca ne-a inundat. Personal cred ca ar trebui sa coboram putin de pe piedestal aceasta notiune de "destin" si sa incercam sa vedem putin lucrurile din alta perspectiva. Nu cumva sunt relatiile acelea care ne influenteaza cursul vietii? Cum influenteaza relatiile personalitatea: Stari precum frustrarea, gelozia, neimplinirea in dragoste, insuccesul profesional, infertilitatea, singuratatea in unul sau in doi, despartirea, dorul de rude, dependenta de factori nocivi precum alcoolul, drogurile, tutunul, sunt generatoare de astfel de dezechilibre psihice si emotionale, iar ele, la randul lor, sunt generate de relatii! De anturaj sau, din contra, de lipsa unui anturaj, de iubit(a), de rude, sefi, colegi. Cand esti pe patul de spital, luptand pentru viata ta, tot de relatii depinde finalul luptei. Depinde de suportul moral si material pe care ti-l ofera cei de langa tine, depinde de forta ta interioara care iti va dicta daca sa lupti cu orice pret sau sa renunti la lupta, de relatia care se stabileste intre tine si personalul medical. Iar forta interioara si ceea ce transmiti celor din jurul tau ? pozitiv sau negativ ? vine din ceea ce simti?ceaa ce simti este determinat de relatiile pe care le ai si de starile pe care aceste relatii ti le confera.Eu cred in destin dar si relatiile mai presus de destin .O emisiune frumoasa!Ella
RăspundețiȘtergereEu am citit aceasta poveste care costituie o lectie de viata .Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati.Nu am putea fi atat de puternici cum suntem.Nu am putea zbura NICIODATA!Iata povestea:
RăspundețiȘtergereFluturele
Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura; un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica.
Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura.Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATA!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.Sa ne bucuram de ce avem langa noi si sa pretuim oamenii de care suntem inconjurati . Zile senine cu sanatate si bucurii !Betty
Multumesc mult ,Floarea, ca ma citesti!Din pacate ai dreptate,ne apropiem de El mai mult atunci cand devenim mai intelepti!sau stiu si eu...cand avem nevoie mai mare de El!...desi ar trebui sa stim ca el este alaturi de noi mereu! >:D<
RăspundețiȘtergereVocea- de-departe,
RăspundețiȘtergereStiu ce spui tu...dar poate ajungi la un moment dat sa crezi ca mine...sa-ti aduci aminte de ce am scris eu...am fost si sunt o luptatoare,dar,cand pierzi pe cei dragi nu-ti mai pasa de nimic!...ai dreptate insa legat de dialectica progresului.
Multumesc mult ca ai trecut!!!
Rebeca,
RăspundețiȘtergere"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi",daca asa am face toti,ar fi numai lapte si miere pe pamant,poate prea bine,am zice ca ne aflam in Rai!:)
Ella,
RăspundețiȘtergereAsa este dam vina pe domnul Destin!:))
fara sa ne gandim ca prin comportamnetul nostru ne facem zilele grele!:)
Betty,
RăspundețiȘtergereMare dreptate ai,n-ar fi bine fara obstacole,sau daca e vorba de obstacole,hai sa recunoastem ca necazurile ne fac mai puternici!Se pare ca Friedrich Nietzsche a avut dreptate: ce nu ne distruge, ne face mai puternici :)
Cat ma linistesc cuvintele tale. Stiai ca transmiti starea ta de spirit chiar si prin scris?
RăspundețiȘtergereImi place sa te citesc, imi place pentru ca imi incalzesti sufletul si ma faci sa privesc mai atent in jur, sa descopar lucrurile cu adevarat pretioase. Stii, uneori in ritmul asta alert in care traim uitam sa pretuim adevaratele valori. Ne lasam cuprinsi de stres, nervi, bani...si uitam de adevarata fericire, de persoanele de langa noi. Pentru mine, acest loc, blogul tau, reprezinta acea pauza de regasire, o oaza de liniste.
Te pup cu mare drag!
Lili,
RăspundețiȘtergereAstept sa ne cunoastem in realitate,la primuldrum facut la Constanta,sper sa se intample acest lucru!...nu uita insa de proiectul nostru ...vreau sa realizam acea emisiune de divertisment impreuna,macar in ziua de sambata...cand tu esti mai libera,iar apoi mai vedem! ai mult umor si ,stii ca te citesc cu mare drag,imi aduci zambete de fiecare data!
O zi speciala sa ai! >:D<
Cat de mult conteaza parerea celorlalti?
RăspundețiȘtergerepentru mine nu conteaza foarte mult parerea celorlalti....ma imbrac, ma comport asa cum ma simt eu bine si bineinteles in asa fel incat sa nu deranjeze pe cei de langa mine.....gura lumii numai pamantul o acopera......si oricat ai incerca nu o sa poti face pe plac tuturor...mereu vor fi persoane care sa nu fie de acord cu felul tau de a fi, de a vorbi, de a te imbraca....important e sa te simti tu bine...iau in considerare doar ceea ce imi spun parintii si prietenii apropiati....
Sincer? Chiar deloc nu ma intereseaza ce cred ceilalti despre mine! Parerea mea conteaza cel mai mult! Ceea ce cred eu despre mine. Atata timp cat am incredere in mine chiar nu ma pasioneaza ce spun ceilalti! Asa cum eu ii accept din motive indenpendente de mine, asa cum ii resping pentru ca nu imi plac, asa cum sunt eu naturala si dezinvolta, asa ma astept sa se comporte si ei cu mine!
RăspundețiȘtergereCu cine nu ma inteleg am relatii strict profesionale daca este cazul, daca nu pa si la revedere..... Deci ... parerea celorlati nu conteaza, asta pentru ca la cata rautate si invidie exista..... cu parere de rau spun ca indiferent de cat de onest, sincer, bun, altruist ai fi tot nu-i bine si va exista cineva care va incerca sa te denigreze, sa iti pateze imaginea, sa te faca sa pari bau bau in fata cui crede el de cuviinta!
Increderea in propia persoana, este cea mai de pret apreciere. Asta e parerea mea !
Ai multa dreptate!!!
RăspundețiȘtergereDraga @Tasha,
RăspundețiȘtergereSunt total de acord cu tot ce ai scrii
-Imi plac: " a dori" - cere totul;
-"A iubi" - ofera totul.
Noapte buna Tasha
=Manoliu=
Costel,mi-ai ridicat mingea la fileu...am pus intrebarea in timpul emisiunii legat de gura lumii.Am primit multe raspunsuri...toti au fost de parere ca ai dreptate!:)
RăspundețiȘtergereDoru,ai dreptate!multumesc mult ca m-ai cautat!
RăspundețiȘtergere:) foarte frumos spus: „Oamenii decid daca traiesc fericiti cu ceea ce au sau daca mor de invidie si de gelozie pentru ceea ce le lipseste sau au nevoie.” :) așa e!
RăspundețiȘtergereEllaidd,
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut!
Te mai astept la mine...O duminica de Florii minunata!
HRISTOS A INVIAT!!!
RăspundețiȘtergere