In timpul emisiunilor mele de radio,am primit multe mesaje pe ferestrele de messenger de la ascultatorii mei,foarte multe insa,tradau dincolo de cuvinte rani interioare,rani pe care poate unii le mai poarta cu ei,desi poate ranile au ceva vechime si ar trebui sa se cicatrizeze,aici ar fi poate multe de spus...ranile se inchid doar daca incercam sa ne ajutam noi pe noi insine,daca noi ne dorim cu adevarat si credeti-ma nu trebuie sa fii psiholog sa-ti dai seama de acest lucru si nici sa consulti neaparat un specialist...trebuie sa vrei!
Stiu,stiu ca rana interioara este mai grea decat cea fizica,care la o adica gaseste medicamentul si pansamentul potrivit imediat si trece cat ai zice peste,reusim sa ne autosugestionam inca de mici cu vindecarea acestor rani exterioare,imi amintesc ca se intampla in copilarie sa cad,sa ma lovesc,mama ma lua in brate si-mi spunea:
-hai,sa pupe mama acolo ca trece!...si chiar simteam pe moment ca-mi lua parca cu mana durerea,ma opream din plans automat si ma simteam atat de bine!...sigur ca rana se cicatriza in timp,dar o depaseam mai usor stiam ca mama a pus mana si mana ei inseamna mult pentru mine.
Acum ma intorc la ranile interioare,n-am amintit-o insa intamplator pe mama,n-am invocat copilaria intamplator,am facut-o pentru ca, ea ,copilaria,are un mare rol in formarea noastra,parintii au insa rolul principal in dezvoltarea noastra emotionala,prin sfaturile lor,ne ajuta sa ne formam o masca,o masca cu care reusim sa mergem in timp...
De-a lungul timpului , sigur ca mastile se shimba,se modeleaza in raport cu relatia noastra vis-a-vis de cei din jurul nostru,incearca sa ascunda resemnarea sau poate suferinta prin care trecem.
Suntem entitati diferite ,reactionam diferit in anumite situatii si tocmai de aceea si mastile sunt diferite,Lise Bourbeau in cartea sa"Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine" incearca sa ne convinga ca aceste masti trebuie sa cada,spre a lasa ranile sa se vindece.
In carte numeste cele 5 rani,pe care voi incerca in mod succint sa le enumar si eu in felul urmator:
l.Rana de respingere:masca - Fugarul
Rana poate aparea chiar in perioada extrauterina,exista cazuri cand copii n-au fost doriti de parinti,au sosit in mod neprogramat,el simte respingerea si are sentimentul ca nu are dreptul la existenta,la maturitate simte nevoia de mai mult spatiu,de libertate,se va implica greu intr-o relatie,fugarul va fi nesigur pe el si se va compara mereu cu ceilalti.Are tendinta sa se faca invizibil in fata celorlati,avand impresia ca reprezinta o piedica in fata celorlalti.
2.Rana de abandon : masca-Dependentul
Se intalneste in cazurile cand copilul nu are suficienta hrana afectiva,absenteismul parintilor,lasat in grija bunicilor,ajunge sa devina un dependent ,un supus,va cauta permanent ajutorul celorlalti iar cand cineva il va parasi va fi pentru el o catastrofa!Va dori mereu sa aiba afectiune,atentie,recunoastere din partea celorlati.
3.Rana de umilire : masca -Masochistul
Rana masochistului este una de umilire si suferinta apare in copilarie in primii ani de viata cand copilul este certat pentru ca si-a murdarit hainuta,sau ca a facut alte boacane , se va simti constrans si lipsit de libertate.
La maturitate va incerca sa ajute pe cei din jurul sau spre a nu se ajunge la situatii de umilinta de catre acestia,considera ca pentru a fi iubit de ceilalti trebuie sa fie si de folos....se poate intampla insa sa fie exact invers,cei din jur sa profite de el,ajung el victima,adica umilit.
4.Rana de tradare: masca -Dominatorul
Apare in cazul parintilor dominatori,care in loc sa-si iubeasca copii pentru ceea ce sunt,incearca sa obtina de la ei,ceea ce vor ei.
La maturitate prin seductie si manipulare va incerca sa tina totul sub control.Vrea sa fie perceput ca fiind foarte puternic,va tine mult la reputatia lui,desi uneori va minti din dorinta de a fi remarcat,va arunca vina pe ceilalti...va dori sa-si impuna modul de gandire.Chiar daca nu va fi fericit intr-o relatie,va amana despartirea,percepand-o ca pe infrangere personala,el avand o reala dorinta de afectiune.
5.Rana de nedreptate: masca - Rigidul
In momentul cand copilul se sinte certat pe nedrept se va dezvolta in el un sentiment de injustitie,va avea o dorinta acuta de perfectiune,se va iubi in functie de performantele sale nu in mod neconditionat,mai tarziu nu va sti sa se bucure de placerile vietii avand tendinta sa se priveze de ele....nereusind sa se manifste emotional va fi luat drept insensibil si dur.De teama de a fi respins face doar ceea ce trebuie.
Acum,mi-as permite sa va intreb cine sunteti cu adevarat,daca va gasiti in mastile de mai sus, iar daca da...ce ati facut sa scapati de ele?cum va simtiti acum cand ati abandonat mastile?
Sursa informatii:
http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/7096/5-Rani-Interioare-ale-fiintei-umane-5-Masti-de-Acoperire
Interesant joob ai draga mea.Si mie mi-ar fi placut sa lucrez in radio, mai ales ca si vocea m-ar fi ajutat.
RăspundețiȘtergereO seara fara tristete iti doresc din suflet!
Interesant, deşi mi se pare mult prea schematică selecţia. Oamenii sunt mult mai complecşi decât sugerează autoarea şi nu sunt convinsă că măştile de care vorbeşte ascund neapărat ce crede ea. Cred că fiecare individ uman e un complex de trăsături de bază, peste care se suprapun cele însuşite şi cele rezultate din relaţiile cu ceilalţi. Plus, cele dobândite prin dezvoltare şi acumulare de informaţii. Am răsfoit puţin ideile ei, îmi pare rău că trebuie să spun, mi se par cam lipsite de consistenţă, deşi ideea de la care pleacă e bună, deşi nu e originală. Dar e doar părerea mea.
RăspundețiȘtergerebravo ... intradevar ideea este buna dar nu originala . Niciodata nu este destul atunci cand facem referire la un cumul de informatii . Informatii care ne ajuta sa ne cunoastem pe noi , pe cel aproape de noi , sa stim unde gresim , cu ce gresim noi dar si cei din jurul nostru . Nu este suficient doar sa traim ca sa putem cunoaste , ci trebuie sa si simtim cum traim sa putem fi cunoscatori . De exemplu , la punctul 4 se vorbeste despre "rana prin tradare ". Aici nu cred ca poate fi vorba numai despre cum iti educi copilul , si nici nu cred ca este necesar sa exemplam acest subiect tabu "copiii". Este foarte adevarat ca un copil desprinde foarte mult din viata parintilor . Aici intra in calcul modul dar si mediul de viata din care provin acesti copiii.desprinderile pot fi negative sau ele se pot negativiza pe parcurs , daca acesti parinti nu intervin in ciata, cresterea acestor copiii. Prin urmare chiar si un om matur poate avea o astfel de tradare , unde este mult mai grava amprenta unei rani care mai tarziu aduce multa neincredere in sine si cei din jur , suspiciuni, impresii,ganduri negative,simtome cu patologie paranoica .
Ștergeredeosebit moment ai prins...
RăspundețiȘtergereElena,
RăspundețiȘtergeredorinta ta se poate pune in aplicare,adauga-ne la lista ta de YM ,id-ul radioului este:radioenigmaromania,adminul nostru are emisiuni zilnice,am sa-i spun si eu despre tine si cine stie?poti ajunge colega cu mine!
Vocea de departe,
RăspundețiȘtergereEvident,ai dreptate,suntem unici,greu de facut scheme cu trasaturi pe categorii umane,eu una am stat si am analizat,nu stiu daca m-as regasi in una din cele de mai sus,oricum,timpul meu e limitat,in doua ore nu reusesc sa vorbesc prea mult,mai ales ca la un radio online se cere multa muzica...Iar potrivit acestui lucru,cred ca am sintetizat si eu(poate in mod nefericit ideile autoarei...)
Karina,
RăspundețiȘtergereMultumesc ca ai trecut!
Weekend implinitor!>:D<
buna dimineata,iubitori de frumos
RăspundețiȘtergereBUNA DIMINEATA!!!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai trecut sa ma citesti taio!o zi excelenta sa ai!
Asta este realitatea, crunta realitate. Mai spuneam eu pe un blog ca admir foarte mult sufletele boeme dar nu as putea fi unul, oricat mi-as dori. In lume exista suferinta, durere, oricat am vrea sa negam, nu putem. Pentru mine realitatea asta este prea puternica si nu pot sa o las undeva in spate, pentru ca ma urmareste la fiecare pas. Traiesc in ea.Nu pot fi indiferenta la toate nenorocirile care se petrec in jurul nostru. Tocmai din aceasta cauza as vrea sa te rog, sa-ti propun un subiect mai vesel, ceva sa mai descreteasca mintile si fetele oamenilor. Te las sa te gandesti.
RăspundețiȘtergereTe pup cu mare drag.
Stiu ,draga mea Lillee,te inteleg perfect,eu simt la fel ca tine.
RăspundețiȘtergereVoi incerca sa abordez teme mai vesele,de altfel chiar s-a intamplat acest lucru de multe ori,eu prin definitie sunt o optimista,chiar daca trec prin faze mai apasatoare uneori,incerc din rasputeri sa vad partea plina a paharului si sa infrunt necazurile vietii spunand asa:
-putea sa fie si mai rau!:)
Vezi, Tasha, de asta te admir atat de tare! :*
RăspundețiȘtergereMultumesc ,draga mea Lillee,si reciproca e valabila! am o mare admiratie pentru tine!>:D<
RăspundețiȘtergereE FOARTE TRIST CAND NU MAI AI INCREDERE IN OAMENI...DAR TIMPUL LE VA REZOLVA PE TOATE...FII OPTIMISTA!
RăspundețiȘtergereChiar sunt...asta m-a facut sa merg mai departe cu brio!:)
RăspundețiȘtergere