Trebuie sa recunosc ca m-am confruntat si eu cu astfel de situatii,am avut si eu discutii cu fetele mele ,unele sfaturi au fost acceptate de fetele mele altele au fost incalcate pentru ca deh!! asa se intampla in viata pana nu dai de pragul de sus ,pana nu te confrunti singura cu situatia in sine,e mai greu sa accepti ca mama ta are dreptate!
Vreau sa va spun ca mi-am exercitat autoritatea de mama la modul cel mai "dulce "posibil,am fost prietena lor,le-am obisnuit de mici sa nu aiba secrete fata de mine,pentru ca cea care va fi vesnic trup si suflet pentru ele voi fi eu,si orice si oricum ar gresi,eu le voi ierta,eu voi fi cea care le voi sari in ajutor...le-am sugerat doar solutii optime ,am lasat apoi sa creada ca au pornit de la ele,cu duhul blandetii le-am aratat uneori ca gresesc,ca nu mi se pare ca ar fi calea cea mai buna,dar le-am lasat independenta sa aleaga singure,daca prieteniile pe care le-au legat cu diverse persoane n-au fost pe placul meu,am incercat sa motivez de ce nu mi s-au parut potrivite,poate pentru ca atunci cand esti tanar,cam tot ce zboara se maninca...in prima faza,m-au privit cu malitiozitate,dar vazand in timp ca am dreptate , am castigat teren in fata lor si am ajuns sa fiu "consilierul "lor sentimentalDar ma gandesc ca acest tact,nu este la indemana fiecareia mai ales ca traim vremuri agitate,tensionate,un conflict intre copii si parinti se poate isca foarte usor...disponibilitatea tinerilor spre tot ce-i nou este tot mai mare,iar ei catalogheaza usor parintii ca fiind depasiti,intra in anturaje dubioase,vedem tot mai multe cazuri de delincventa juvenila,tineri care se drogheaza,libertinaj in forme din cele mai ciudate,tineri care au scapat pur si simplu de sub controlul parintilor.Tocmai despre aceste lucruri as dori sa vorbim ....astept multe pareri de la voi dragii mei!
Într-o lume românească şi uneori, internaţională, care promovează reuşita prin sex pentru fete şi prin fotbal şi/sau "afaceri" româneşte gândite, adică gen cum să înşelăm clientul şi fiscalitatea, când tinerii sunt bombardaţi de lumea mediatică prin modele "columbenice", "rădulesciene", "pestriţe", "senzuale", "zăvorane" şi alte caricaturi umane, fireşte că se orientează la fel. Fireşte că n-au o ierarhie de valori. Normal că văd că nu vorbeşte nimeni despre persoane care-şi cultivă mintea pentru ei înşişi şi pentru a-şi îndeplini ţelurile, fiindcă aceşti oameni nu sunt mediatizaţi. Tinerii de azi sunt ca nişte biete coţofene, atrase de staniolul sclipitor al persoanelor de scandal public, abuziv numite de presă vedete, de sclipiciul scenei de concert, fără să vadă efortul muzicienilor sau al logisticii, în cel mai "bun" caz alegându-şi ca modele politicienii (alţi actori rataţi) sau făcând vreun master de gura lumii. Prin urmare, certurile între generaţii în prezent îşi au izvorul aici, aş zice. Plus în faptul că părinţii, copleşiţi de goana nebună de a face bani şi de povara grijilor, uită să le imprime banale noţiuni ca moralitate, ierarhie de valori, simţ civic, bun-simţ, generozitate, simţ estetic. Unii nici nu au de unde, dar se înrolează ca oile în modelul căsătorie-cu-copii, perpetuând un fel de tradiţie găunoasă, mai ales când nu au cu ce susţine o familie, nici financiar, nici psihic, nici intelectual.
RăspundețiȘtergeresunt adolescenta si pot sa va spun ca nu toti parintii sunt intelegatori, unii nici macar nu asclta ce li se spune si cred ca doar ei au dreptate..si sunt multe cazuri asa..
RăspundețiȘtergereuneori ni se cere prea mult iar alteori suntem comporati cu niste copii de 2 ani..
ar trebui sa fim lasati sa gresim singuri i sa invatam din greselile noastre, insa multi parinti isi tin copii prea din sccurt si dina ceasta cauza ii pierd..
COnflicte exista, si inca mari, dar... in final numai stiu cine are dreptate, poate parintii, poate are si copilul, sau niciunul... trebuie foarte multa intelegere caci altfel nu se poate face nimic.
RăspundețiȘtergereP.s.: melodia care ati pus-o este melodia care o ascult cand simt ca am nevoie de putere, o ascult si in momentul asta, e superba.
Conflictul intre un adolescent si parinti nu trebuie sub nicio forma alimentat! Parintii trebuie sa renunte la statutul de atotstiutori si sa isi aminteasca de adolescenta lor si de cum erau atunci! Nu e loc de razboi intre parinti si adolescenti! Maturitatea parintilor trebuie sa tina loc de intelepciune si sa fie vigilenti la nevoile copiilor lor...pe care, din pacate, de cele mai multe ori le vad ca pe niste mofturi...din pacate!
RăspundețiȘtergereeu ma inteleg foarte bine cu mama mea si nu numai cu ea. si tatal meu ma ajuta foarte mult. e adevarat ca de multe ori apar conflicte si simt ca nu ma inteleg, sau ca eu nu ii inteleg pe ei. problema apare atunci cand ne manifestam impulsivitatea si eu si mama mea si se naste o cearta cu unele uvinte usturatoare. acum bineinteles ca eu m-am mai maturizat, ea se mai controleaza si relatiile s-au mai imbunat, dar pot sa spun ca oricum ar fi o pretuiesc si o iubesc enorm :))
RăspundețiȘtergereDupa cum spuneam, esti o femeie de milioane. Multe mame ar trebui sa-ti urmeze exemplul. Ma bucur nespus ca am reusit sa am sansa de a te cunoaste. Multumesc pentru ceea ce esti. Cu drag :*
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate, Lavinia, cu un amendament. Unii părinţi care nu-şi lasă copiii să greşească, o fac din dragoste sinceră şi dezinteresată. Se gândesc că, dacă au dat ei sau alţii cu capu-n zidul ăsta, de ce să mai suferi şi tu ? Cu ce nu sunt personal de acord e însă că unii sunt muuuuuult prea restrictivi, interzicând orice experienţă a adolescentului, în bloc. Şi cel mai complicat e să înveţi adolescentul să gândească, să-i dai instrumentele necesare ca să poată experimenta singur, fără să nimerească în gropi, ziduri, relaţii ratate, droguri sau altele.
RăspundețiȘtergereŞi mai sunt de acord cu Cora. Mulţi părinţi se consideră atoateştiutori, au senzaţia că odată cu vârsta şi faptul că au procreat, au căpătat automat drept de viaţă şi de moarte asupra copilului, dreptul de a-l domina şi de a-i conduce viaţa cum vor ei, bref, dreptul de a-l considera proprietatea lor. E o mare greşeală pe care o fac părinţii şi o probă de diplomaţie, ca părinte, să ştii până unde să mergi cu protecţia şi intervenţia în viaţa copilului tău. E nevoie de o prietenie şi un respect reciproc, nu de gelozii, sentimente de proprietate, dominanţă, interdicţii şi rebeliuni.
Sunt pe un teren strabatut de mine atat ca parinte cat si ca educator .Copiii de azi se deosebesc mult fata de generatiile anterioare .E firesc sa fie asa ,atat timp cat evolutia societatii este cu mult avansata si dezvoltata . Dar copiii din ziua de astazi sunt mult mai sensibili decat erau cei din generatia anterioara Copiii de azi sunt capabili de mai mult, dar sunt si negativ influentati de metodele de educatie precum: tipatul, pedepse fizicea, pedeapsa, umilirea, interdictia si rusinea. In trecut, pedepsirea copiilor cu pedepse fizice ii determina sa stie de frica si sa respecte regulile. Astazi, prin pedepse fizice parintii obtin un efect exact contrar si copiii raspund la violenta prin violenta. Acesta este simptomul unei mai mari sensibilitati. Copiii isi imita intotdeauna parintii. Ei invata totul prin imitatie si cooperare. Cand parintii si educatorii invata sa ramana linistiti, calmi si iubitori atunci cand un copil are toane, copiii pot invata sa ramana la fel de linistiti, calmi si iubitori cand sentimentele puternice stau sa izbucneasca. Daca se tipa la copii sau acestia sunt amenintati, agresati fizic si verbal, pentru a redobandi controlul, in afara de faptul ca vom creste un copil al carui sentiment de neincredere in el insusi se va manifesta pregnant cand va fi adult, va invata ca agresiunea este solutia. Mai tarziu, cand dorinta nu-i va fi indeplinita, isi va lasa furia sa se reverse fie printr-o agresiune directa, fie printr-una pasiva. Eu am adoptat atat in educatia propriilor copii cat si ai elevilor o atitudine blanda ,de relationare si atasament fata de ei si rezultatele n-au intarziat sa apara ,au fost pe masura atitudini mele .Copiii mei sunt oameni realizati si cu principii sanatoase despre viata si societate cat despre fosti elevi ar fi cel mai indicat sa va vorbeasca ei .Si cred cu tarie ca nu m-as rusina ci mi-ar umple sufletul de vorbe frumoase .In educatie trebuie sa ai stil si orientare atat ca parinte cat si ca educator .Restul e istorie …!
RăspundețiȘtergereLipsa de timp si consecintele ei asupra educatiei
RăspundețiȘtergereAstazi, parintii au mai putin timp pentru a se dedica educatiei, de aceea ei trebuie sa invete ce este cel mai important pentru copiii lor. Daca inainte de 1989, parintii considerau o dovada de iubire a-i aduce copilului o sticla de suc sau a-i asigura mancarea de a doua zi, astazi cea mai mare bogatie pentru un parinte este timpul. E nevoie ca parintii si educatorii sa-si modernizeze metodele de educatie pentru a creste copii si adolescenti sanatosi si cooperanti. Pentru a face fata schimbarilor din societate, parintii trebuie sa-si schimbe atitudinea fata de educatie. Daca in trecut, educatia urmarea sa formeze copii ascultatori, obiectivul educatiei moderne este acela de a forma copii cu o vointa puternica, dar cooperanti. In trecut un copil care nu se supunea era deseori calificat incapatanat. Vointa unui copil nu trebuie eliminata pentru a-l face sa fie cooperant. Cand inima unui copil este deschisa si vointa ii este educata, acesta invata prin sentimentul de compasiune sa devina cooperant si bun. Acesti copii indrazneti nu se vor lasa usor influentati de presiunea pe care o vor exercita ceilalti asupra lor cand vor fi mari si nici nu vor simti nevoia de a se razvrati.Un subiect excelent care mereu ar trebui dezbatut .O emisiune frumoasa !Beatrice
Parerea mea este ca ar trebui sa-i lasam sa si greseasca ,ca apoi sa poata analiza ce a facut rau .Avand permisiunea de a gresi, copiii devin capabili sa se autocorecteze, sa invete din propriile greseli si sa obtina succese mai mari. Toti copiii fac greseli. E perfect normal si e de asteptat. A gresi nu inseamna ca ceva e in neregula cu tine, in afara de cazul cand parintii reactioneaza de parca nu ar trebui sa o faci. Greselile sunt naturale, normale si de asteptat. Cel mai eficient mod de a-i invata pe copii acest lucru este ca parintii sa-si recunoasca propriile greseli atunci cand le fac, sa-si sprijine copiii si sa se sprijine intre ei. Copiii invata vazand. Atunci cand sunt facuti de rusine si sunt pedepsiti, copiii nu pot sa-si dezvolte iubirea de sine sau capacitatea de a ierta. Iertarea, daca este acordata in mod corect si persistent, este un mijloc de a corecta la fel de puternic ca si pedepse fizicea, frica sau pedeapsa. Emotiile ca supararea, tristetea, frica, nesiguranta si rusinea nu numai ca sunt naturale si normale, dar constituie o parte importanta a cresterii. Avand permisiunea de a-si exprima sentimentele negative, copiii invata sa-si controleze emotiile si sa-si dezvolte constiinta de sine. Emotiile negative sunt mereu normale si trebuie comunicate. Parintii trebuie sa invete sa creeze ocazii potrivite deoarece micutii sa simta si sa constientizeze si apoi sa-si exprime aceste emotii. Crizele de furie sunt o parte importanta a dezvoltarii copiilor, dar ei trebuie sa stie cand este timpul si care este locul potrivit ca sa le exprime. Cea mai buna cale pentru a-i deprinde pe copii sa fie constienti de propriile lor sentimente este aceea de a-i asculta si de a-i ajuta sa le identifice cu empatie.Un gand bun pentru o doamna draga mie !Tzuca
RăspundețiȘtergereProblemele copiilor incep in familie si pot fi rezolvate tot in familie. Societatea generatiilor celor care sunt astazi parinti era stapanita, controlata si manipulata de un sistem dictatorial si punitiv. Astazi insa lucrurile s-au schimbat. Oamenii nu mai suporta nedreptatea.Cand o pedeapsa raneste sufletul, din punct de vedere psihologic ea se manifesta prin comportamente cum sunt: rezistenta, resentimentele, respingerea si revolta. Inainte de a fi maturi din punct de vedere psihologic, copiii si adolescentii indeparteaza si resping ajutorul atat de important al parintilor. Conflictul dintre parinti si copii este greu de controlat. Multi parinti recunosc ca vechile metode de pedeapsa bazate pe frica, dominare si culpabilitate nu mai merg, dar pur si simplu nu cunosc altele. Parintii care permit prea multe nu le ofera copiilor controlul parintesc de care acestia au nevoie. Cand copiii detin controlul ei scapa de sub cel al parintilor.Emisiunea ta are un profund caracter educativ.Felicitari pentru tema in dezbatere !te imbratisez cu sufletul si gandul!Rebeca
RăspundețiȘtergereDin punctul lor de vedere,parem depasiti si poate chiar suntem depasiti de avenimentele ca schimbarile care dau buzna peste noi de la an la an.
RăspundețiȘtergereAltfel gandeam noi, ne comportam noi, vorbeam noi...Acum totul este pe dos. Incerc sa-i inteleg pana la un punct: Lipsa bunului simt.
O zi frumoasa draga mea!
foarte frumoasa melodia!
RăspundețiȘtergereinteresant subiect
RăspundețiȘtergereConflictele intre generatii au fost si vor fi cat va fi pamantul . Sigur ca ele pot fi atenuate de catre ...parinti .Intelepciunea trebuie sa-si spuna cuvantul dar , din pacate , acest lucru se intampla foarte rar !
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu majoritatea comentariilor de mai sus . Eu una am "trait" acest conflict destul de intens in adelescenta si cred ca nu spun nici o noutate si nu sunt nici ultima care recunoaste .
Recunosc , nu mi-e usor sa-mi amintesc toate astea acum dar sigur ca trecerea timpului m-a maturizat si am reusit sa vad altfel lucrurile , in sensul ca i-am" inteles" pe ai mei ( a se vedea ghilimelele) . Ca nu am acceptat si nu accept nici azi toate din trecut , e alta poveste . Nu am suferit traume , nu va ganditi la asta . Am avut o copilarie linistita , doar ca in adolescenta nu am fost pe aceeasi "lungime de unda" cu parintii dar am reusit sa "jonglez" si sa "ies" din anii aceia , in care credeam ca "lumea e doar a mea" ! M-am "lovit" de viata pana am inteles ca lumea e a ...tuturor !
Restul e tacere si...eterne ...conflicte intre generatii...
Subiectul interesant,iar eu iti doresc o duminica binecuvantata ,placuta,relaxanta si cu multa sanatate si impliniri alaturi de cei dragi tie!
RăspundețiȘtergere