Blog premiat

miercuri, 1 decembrie 2010

Ganduri bune pentru tine romane!...la multi ani!

Nu pot sa nu intru azi pe blog, in aceasta frumoasa zi a noastra ,a noastra a romanilor de pretutindeni sa doresc din inima multa sanatate,sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere si cu credinta ,pentru ca asa drumul nostru va fi presarat cu impliniri..La multi ani romane ,oriunde ai fi!!!
Tot azi mai vreau sa va anunt ca de maine ma apuc din nou de radio,ma veti gasi de maine de la ora 18  la Radio Enigma Romania,accesand linck-ul acesta :
http://radioenigmaromania.nu-ip.ro/

Maine va fi ziua in care ma voi cunoaste cu ascultatorii,pe unii ii am de la vechiul radio unde am lucrat,dar voi avea parte si de  altii noi ,ca atare vreau sa stiu ce-si doresc ,ce asteptari au de la mine...cred ca urmatoarea tema a emisiunii ce va urma sa fie cred lunea viitoare va fi  - iubirea imposibila!
Iubire imposibila...suna din capul locului aiurea..."si totusi...iubirea" vorba lui Paunescu se intampla,se intampla sa te indragostesti de cineva cu toate ca stii din capul locului ca nu vei ajunge la un happy end!
Iubirea e cel mai frumos dar pe care D-zeu ni l-a lasat pe pamant,dar uite,ca uneori iubirea vine asa pe nepusa masa,cand te astepti mai putin si cand n-o invoci...vine,vine si n-ai cum sa spui NU inimii...sau daca iti reprimi  ce simti,subconstientul vegheaza si te ia la intrebari,te impinge de la spate ,iti da aripi prin fiecare discutie,intalnire pe care o ai cu cel/cea de care te simti atras/a...
As vrea sa va intreb daca ati cunoscut acest sentiment,daca ati simtit ca vi se deschide o usa asa dintr-o data ,o usa prin care patrunde multa lumina in sufletul tau,ai senzatia aceea de deja vu,cineva care te duce in raiul viselor tale,dar nu poti pleca mai departe,pentru ca e  ca in vis,o naluca,nu poti face pasi... pentru ca va despart atatea granite ...si,,iti vine  sa spui:"Doamne,nu ma parasi,nu-mi lua iubirea...!!"stii bine cat de nefericit/a erai inainte dar simti ca te nefericesti cu fiecare clipa care trece mergand mai departe..pentru ca da! este o nefericire sa te indragostesti de cineva si sa nu poti merge mai departe cu el/ea pe acelasi drum...chiar daca rezonezi perfect cu gandurile lui,cu nazuintele lui ,cu tot ce simti ca inseamna acea persoana....ii citesti gandurile,ti le citeste...iti vine sa spui cat de mult inseamna el /ea pentru tine dar nu poti face acest lucru, ti se pare ciudat sa hranesti o fantoma,cu cele mai frumoase ganduri ale tale,pentru ca ea nu poate fi numita altfel,ramane o  dulce iluzie si atat.
Tuturor ni se pare normala o relatie dintre un el si o ea in care el are cu ceva mai multi ani decat ea..ba chiar exista situatii in care barbatul este mult mai in varsta decat femeia...Marea majoritate insa gaseste absolut scandaloasa o relatie dintre o ea si un el in care ea are mai multi ani decat el...Voi ce parere aveti ?...Mie mi se pare doar o problema legata de mentalitati adanc inradacinate si totusi  ....
Ridica diferenta de varsta probleme reale, sau la mijloc sunt doar prejudecatile unei societati prea traditionaliste? Fiecare dintre noi cauta partenerul potrivit din cat mai multe puncte de vedere (afectiv, al comunicativitatii, sexual, social).
Uneori, atunci cand il intalnim, totul pare perfect, cu o exceptie: e mult mai in varsta sau mult prea tanar pentru noi...ce-i de facut?nu e vina nimanui ca timpul trece peste noi cu o viteza uimitoare,nu e de vina nimeni ca unii se nasc mai devreme si altii mai tarziu... si totusi...imaginatia noastra  atinge sublima poezie a iubirii.

Eu astept parerile voastre,poate unii ati trecut prin astfel de incercari,poate unii le stiti doar din auzite...pe mine si ascultatorii mei sunt sigura ca ne va interesa tot ce-mi veti scrie,iar  eu voi citi la radio fiecare gand al vostru...

13 comentarii:

  1. La Multi Ani suflet frumos romanesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani! si felictari pentru noua emisiune la radio.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu suna deloc aiurea ,da ,acea iubire posibila ... acea iubire a vietii tale, despre care nu mai poti sa vorbesti pentru ca face sa ti se clatine din nou pamantul sub picioare, acea iubire iti rupe lumea intreaga si o arunca bucatele de hartie in univers, te zguduie, te ia de mana si iti arata: “ asa este de fapt viata:. Sfarsitul iubirii face din posibil imposibil. S-a incheiat “totul” care a fost al meu... iubirea, povestea, dorinta unui biet om de a mai crede vreodata in iubire, cuvant trecator si mincinos.Iubirea mea posibila a devenit imposibila. S-a incheiat totul intr-o zi de primavara – ciudat, afara era soare si frumos- in care am invatat sa spun “adio”. Nu am vrut. Nu am vrut niciodata. A trebuit. Nimeni nu avea nevoie sa auda un alt raspuns. El nu m-a mai vrut. Se astepta sa fiu demna, sa accept cu resemnare, sa nu urlu, sa nu ma vait, sa nu plang. As fi putut avea o alta reactie? Am fost cum ar fi vrut sa fiu. L-am lasat sa plece. Ultima data cand ne-am intalnit imi tremurau picioarele. Nu i-am cerut nimic -doar sa nu ma uite nu am plans -nici nu puteam, ochii imi erau sterpi, nu am urlat -desi imi venea sa-mi strig durerea in toate colturile lumii, nu am reprosat – toate cuvintele stateau tacute in varf de limba. Incercam de cateva saptamani sa prind curaj. Un curaj care nu exista, o lasitate care era prea naturala ca sa fie fortata. Am vrut sa-i spun... De fiecare data m-am lovit de privirea dura si rece a barbatului in ochii caruia nu mai zaream deloc iubirea, ci raceala, hotarare, nici cel mult mila. Incercam sa imi retin lacrimile. N-ar impresiona pe nimeni care te privesti cu ochi straini si goi lacrimile de iubire pierduta ale unei persoane care nu mai reprezinta nimic. Nu vreau sa ma urasca mai mult decat atat. Ar putea sa creada ca este doar o modalitate de a-l tine aproape, de a-l manipula, de a-l lega de mine. Doamne, nu pot... nu pot sa-i spun cat de mult ma doare gestul lui . Nu am putut. Toate despartirile au un final definitiv, irevocabil.
    Am ascultat zile de-a randul o melodie in interpretarea lui Gabriel Dorobantu ,o poveste de iubire ,cred ca ar suna bine si la emisiunea ta pe langa altele.Cu aceeasi admiratie si prietenie ,Eliza.

    RăspundețiȘtergere
  4. As vrea sa mai adaug o intrebare, de ce doare iubirea ??????Un om care nu iubeste nu ajunge sa sufere…si totusi…iubirea ar trebui sa insemne bucurie, fericire, implinire langa omul de langa tine. Ar trebui uitandu-te in ochii persoanei iubite sa vezi tot Universul in care sa te regasesti, dar iubirea este complicata…. Uneori iubim, dar nu stim cum sa iubim…e complicat…dar un singur lucru stiu sigur…iubirea doare… De ce ne face sa sufarim omul pe care il iubim? Oare de ce el nu intelege ca tot Universul nostru se regaseste in el…ca toate visele noastre cladite cu grija le-am ascuns in el…sau le-am regasit in el? El nu vede…el nu vede iubirea noastra si atunci simtim ca ne pierdem si noi…e ciudat…iubirea e ciudata si e diferita…nu vom putea sa iubim asa cum iubeste cel de langa noi…iubim in mii si mii de feluri…anumite lucruri sunt comune in toate iubirile…dorinta de a-l revedea pe omul iubit, dorinta de a fi cu el….dorinta de a fi mereu langa tine…dorinta de a fi suflet langa suflet….invaluiti intr-un parfum al fericirii si al bucuriei traite in doi… Omul e facut sa iubeasca o singura data, o singura persoana si aceea este iubirea care inalta fiinta si o duce dincolo de aceasta lume. Insa totusi, iubirea doare….E o secure cu doua taisuri. Dar poate ca, daca nu ar avea si acest aspect neplacut nu am stii sa o apreciem la justa-i valoare.Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. o anonima indragostita4 decembrie 2010 la 11:11

    Pe mine iubirea mea ma face sa plang...Plang de fericire! M-am surprins de
    nenumarate ori incercand sa-mi stapanesc lacrimile de bucurie ca mi-am gasit
    jumatatea si uneori chiar am impresia ca nu-mi mai pot dori nimic mai mult! Este
    desavarsita, la modul ca pot spune "te iubesc" din tot sufletul, sigura fiind ca
    voi primi in schimb o replica pe masura insotita de o privire plina de inteles
    si un zambet cald! Atunci simti ca poti sa-ti defaci aripile si te simti deja
    desupra tuturor. Atunci totul devine posibil si nimic nu mai pare de neatins. Ii
    multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca mi-a ingaduit sa gasesc iubirea si ma
    rog in acelasi timp sa ma ajute s-o pastrez.

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga mea Eliza,multumesc mult pentru comentariile facute ele imi sunt de mare folos!...Fiecare dintre noi poate stabili ce e imposibil si ce nu. Exista prietenii
    "clasate" care nu au nici un viitor. Prietenii care se dizolva, in care iubirea
    nu mai exista. Acelea nu mai sunt iubiri. Exista casnicii in care exista doar
    iubirea platonica... Si atunci cand ti se ofera sansa sa iubesti si sa fii iubit
    e greu sa decizi. Tot o lupta este si atunci cand de dragul "lumii" care
    stabileste niste reguli etice te straduiesti sa nu cedezi si sa continui sa
    traiesti langa cineva pe care nu-l iubesti sau care nu te iubeste, ori amandoua.
    Dar pentru dragostea adevarata ar trebui luptat. Ma refer la cei care cauta
    iubirea perfecta si care ar trebui sa isi redefineasca termenii. Mult timp am
    trait fara cineva alaturi... cum e mai bine? Sa renunti la iubire ca sa nu mai
    suferi? sa traiesti in singuratate? Sau sa te bucuri de atingerea celuilalt, de
    fiecare moment in care iti spune te iubesc de tot ceea ce iti aminteste ca
    exista iubire?... Daca ne exista decat iubire imposibila si singuratate ce ati
    alege?...
    suntem multumite prin faptul că stim ce sa apreciem în relatia noastră, cum să
    ne raportăm la această iubire, dacă respectăm mici reguli nescrise atunci o
    iubire imposibilă poate deveni posibilă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dar aproape orice reprezentanta a sexului frumos a trecut, la un moment dat in
    viata sa, printr-o iubire imposibila". Si eu am trecut prin una si nu mi-am dat
    seama cat de mult am suferit decat in momentul cand am reusit sa scap din aceea
    legatura!a fost foarte dureros... sa iubesti insa sa constientizezi totodata ca
    aceea relatie nu va avea niciun viitor fiindca el nu se poate hotara unde vrea
    sa ramana....Eu le sfatuiesc pe cele care inca incearca sa contureze o relatie
    care din punct de vedere realistic este imposibila...sa se mai gandesca o data
    daca merita sa sufere atata sau au puterea sa puna capat relatiei!

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a fost frica mereu de relatiile complicate... Pana acum de curand... Cine
    nu riscă nu castigă; cine riscă poate să si piarda, dar trăieşte. Nu poti iubi
    pe jumatate,sau pe sfert, sau intr-o asa măsură cat să fie o iubire in care să
    te simti protejată de orice suferintă. O iubire indiferenta? Există intr-adevar
    iubiri imposibile, atunci cand vrei sa fie "perfectă" din toate punctele de
    vedere. De multe ori ni se oferă însă iubiri pe care le refuzăm. Dar dacă Eu
    personal cred ca trebuie sa lupti ptr o dragoste adevarata, spun asta din
    propria experienta.De curand am cunoscut pe cineva in inima mea se da o lupta
    continua ,sa renunt sau sa merg mai departe.. chiar nu stiu ce sa fac dar stiu
    doar ca-l iubesc si nu pot trai fara el. Sunt destul de constienta ca e o
    dragoste imposibila , pidici sunt multe .. religiile diferite si amandoi avem
    familii .... dar inimi nu-i putem porunci suntem constienti de raul ce-l facem
    dar ne iubim sincer , ne leaga multe unul de altul plangem si radem impreuna
    cred ca e cea mai frumoasa dragoste din viata mea , asa imi spune si el ca acuma
    a cunoscut adevarata iubire ...Nu stiu cat o sa mai dureze aceasta iubire dar
    pot spune ca sunt fericita si implinita iubesc si sunt iubita ...Cred ca se
    merita sa lupti ptr o dragoste chiar si imposibila

    RăspundețiȘtergere
  9. Despre respect intr-o relatie, intr-o casnicie sunt multe de spus..Tasha draga.Te inteleg perfect, deoarece astazi un alt om ingandurat, nu stie ce sa faca cu viata lui.A
    te respecta pe tine ca om intr-o societate e altceva si intr-o casnicie e altceva.Curand acest om de care tu ai fost legata, poate va intra intr-o alta relatie, si ar fi pacat sa nu reuseasca sa daruiasca respectul acelei persoane dragi lui, spune el....

    RăspundețiȘtergere
  10. ANONIMULE,
    fara respect nu faci mare lucru,e o calitate,o avem sau nu o avem!o putem dobandi in timp,familia are un mare rol,dar,ce ne facem atunci cand nu ne straduim,cand nu ne stimam suficient de mult pe noi insine si cautam vina in partea celuilalt,in loc sa ne asumam greselile si sa pastram bruma de respect ....

    RăspundețiȘtergere
  11. Am citit cu atentie fiecare cuvant scris de tine, domn Anonim si am un gust amar ...te intreb cu maxima sinceritate ,ai cunoscut vreodata valoarea "respectului" ???????O viata armonioasa porneste de la respect,iar lipsa acestuia naste conflicte. .Fiecare persoana are incontestabil o anumita valoare, importanta si demnitate. Sunt de parere ca trebuie sa o respectam si sa o acceptam asa cum e, fara umilinte si fara a arata cu degetul!Daca te angajezi intr-o noua relatie si-ti pui de acum problema nesigurantei ,cum poti spune ca-ti este draga ??????? Cred ca problema esti" TU "si nu cei din jurul tau .....

    RăspundețiȘtergere