Am stat si m-am gandit,asta dupa ce am dat raspunsul,care evident era categoric, nu! nu mi-am incarcat sufletul cu ura niciodata,am considerat ca acest sentiment imi dauneaza mie nu si celui care poate mi-a facut( cu sau fara voia lui) un rau,de ce as victimiza lasand ura sa se insinueze in sufletul meu,doar pentru ca poate la un moment dat n-am mai impartasit aceleasi sentimente?de ce sa acumulez suferinta?...n-a fost sa fie si poate ca e mai bine asa...se spune ca ura e o adevarata autoflagelare,poate nu intamplator zicala: sa te fereasca D-zeu de ura pornita din dragoste....dar,nu e cazul meu,n-as putea sa minimalizez acel sentiment maret care m-a insufletit vis-a-vis de acel barbat reducandu-l la cel mai josnic sentiment adica la ura....
Poate doar m-as pierde in regretul ca n-am putut estima valoarea reala a sentimentelor,poate uneori sunt tentata sa iau de buna pasiunea pe care un barbat o face pentru mine si ma las dusa de val,indragosteala o iau drept iubire si aici gresesc...si atunci ce vina i-as putea arunca lui daca eu n-am fost destul de vigilenta?
Un singur lucru imi reprosez,ca poate cred prea usor in vorbe...ca la o adica vorbele raman doar niste cuvinte fara acoperire,unii le spun asa ,sa -ti aduca un zambet pe fata, cuvintele de iubire isi pierd greutatea daca sunt spuse atat de usor,ajungi sa nu mai crezi nici tu cel care faci declaratii in ele...darmite cea in cauza...
Nu toate iubirile tin o vesnicie,unele se sting la fel de repede cum s-au aprins,daca sentimentul s-a atenuat,fie din partea ta sau a lui,zic ca nu merita sa pastreze niciunul dintre cei doi resentimente,dimpotriva,sa aseze in cufarul sufletului(in cutiuta cu iluzii,cum imi place mie sa spun...)tot ce-a fost frumos si ... du-te mai departe,acceptarea este primul pas spre fericire.
In concluzie,mi-am propus sa cred mai putin in vorbe ,e adevarat ca si cuvintele au rolul lor in iubire,dar,voi aprecia faptele pentru ca dragostea se face nu din vorbe ci cu fapte!
Foarte interesant, si cred ca taria de a nu ura se invata, si e o invatatura benefica, pentru ca ura nu e decat o auto-otrava degihizata.
RăspundețiȘtergereNumai bine,
...si partea din final are adevar:)
RăspundețiȘtergere:*
Asa mi se pare si mie draga Irina,poate am invatat pe pielea mea,am invatat ca e bine sa accept,sa accept ca s-a terminat si nu se mai poate merge mai departe,desi se spune ca e distanta mica intre ura si iubire,in sensul ca amandoua sunt puternice ele nu isi pot avea aceeasi sorginte...si nici nu te incarca cu aceeasi energia,ura este distructiva iar dragostea constructiva,e minunat sa iubesti!simti ca zbori...iubirea te inalta cu alte cuvinte!
RăspundețiȘtergereMonica,cu siguranta!doar ca deh! noi femeile suntem ciudate uneori,ne place sa auzim cuvinte care ne mangaie urechiusele,care ne fac bine,chiar daca binele e doar pe moment,nu le respingem,si cum la o vorba buna se raspunde tot cu o vorba buna,la o declaratie de dragoste se raspunde tot cu o declaratie,uite asa cadem in pacat! ;)
RăspundețiȘtergereMa dusmanesti ?buna intrebare ,cred ca cel care ti-a pus-o are multe lucruri de explicat .Se spune ca de la dragoste la ura nu este decat un pas ,pentru ca dragostea si ura vin din acelasi loc,teoria a fost confirmata de similaritatile celor doua sentimente puternice. Asemanarile stupefiante au fost argumentate stiintific.Mie imi este strain acest sentiment.Atata timp cat iubesc florile ,pasarile ,anotimpurile ,serile cu luna,diminetile cu roua…..nu pot uri.
RăspundețiȘtergereNu prea (mai) cred in dragoste Nu mai cred in ea pentru ca am cunoscut-o in formele sale cele mai hidoase si am invatat ca poate fi omorata mai devreme sau mai tarziu, indiferent cat de puternica parea la inceput. Am trecut prin mai toate etapele sale – incepand de la momentul in care o cauti curioasa si pana la clipa in care iti doresti sa fi pasit pe alt drum si sa o fi ocolit. Din pacate, am ajuns prea tarziu la aceasta concluzie si sunt printre putinele care vad astfel lucrurile. Nu cred in jumatati (desi mi-am ghidat o vreme viata dupa acest principiu), accept mai repede teoria unei compatibilitati biochimice. Nu cred in suferinta unei despartiri (desi am simtit-o pana la ultima celula), ci mai repede in orgolii ranite si pierderea unui confort psihic pe care ti-l ofera o relatie de durata. Ei bine, stiu foarte bine aceste lucruri si cred cu tarie in ele. Din cand in cand, atunci cand cred ca am nevoie sa mi le reamintesc, le scot dintr-un cufar prafuit al mintii mele si le rememorez. Insa de cele mai multe ori imi place sa le tin sub cheie si sa ma bucur de minciunile gustoase pe care mintea umana a stiut sa le croiasca in jurul unui banal sentiment, ca si cum as sti ca sub o cuvertura din dantela lucrata de mana se gaseste gunoi, dar inchid ochii si netezesc mai bine cuvertura. Sunt sigura ca nu va mai trece mult timp pana cand un cercetator mai rasarit va descoperi elixirul iubirii. Vom putea cumpara dragoste la eprubeta, cu termen de garantie si data de expirare. Fiindca intr-un final totul e chimie invelita in minciuni catifelate.
Hehehe!!! elixir?elixirul e in noi...in fiecare dintre noi,trebuie doar sa-l cautam,sa avem rabdarea sa-l gasim,sa nu ne lasam pagubase la mijloc de drum,de cum il dozam tot de noi depinde,dar,vai!!! aici e buba!!! ca nu-l vrem cu lingurita ci cu polonicul,si vezi tu Eliza,aici se pierde farmecul,nu intamplator zicala:ce-i prea mult strica...poate daca l-am doza ca pe un medicament el ne-ar ajuta...vrem uneori sa"ardem" totul intr-o perioada scurta,de parca maine ar fi sfarsitul lumii,e foarte adevarat ca pentru noi(avem totusi o varsta...),posibil sa fie chiar maine...dar,hai sa fim optimiste,hai,sa ne bucuram de viata,biochimie,atractie,fluturasi...sau cum ii numim,nu fac decat sa ne anunte ca s-ar putea sa fie el alesul ,eu te rog sa mai ai puterea sa crezi,sa mai ai curajul sa incerci,sa mai dai o sansa celui care poate daca va dori Cel de sus,va mai aparea in viata ta...ca vorba cantecului"fara dragoste nimic nu e..."
RăspundețiȘtergereTe pup si te imbratisez!!! >:D<
Interesantă întrebare doamna Olga!
RăspundețiȘtergereSă aveţi un weekend excelent..
şi credeţi mai mult în fapte nu
în vorbe...
Vă pup şi îmbrăţişez cu drag!
Când iubirea ne invadează fiinţa, vigilenţa îţi pierde forţa. Şi eu sunt de părere că faptele demonstrează puterea şi eternitatea iubirii, iar când acestea sunt completate de şoapte sincere la ureche totul este pur şi simplu sublim.
RăspundețiȘtergereSă ai zile pline de iubire alături de cei dragi sufletului tău!
Geanina şi Cristi
Elena,da! asa mi-am propus...dar,omul uneori se lasa prins de vraja cuvintelor,si uite asa recidiveaza...
RăspundețiȘtergereWeekend placut sa ai!
Geanina,mare adevar ai spus!iubirea vostra e sublima,va admir extrem de mult,sunteti un cuplu minunat,fie ca el sa dureze pana la adanci batrinete,va iubesc!
RăspundețiȘtergereDa, buna intrebarea! O seara buna de la Vrancea si fara dusmanie!
RăspundețiȘtergereTin sa spun ca am trecut prin tot ceea ce a-ti scris mai sus .. desi sunt barbat si poate na e greu sa credeti ..se intampla sa cunoastem si noi acest sentiment frumos iubirea .. o oferim si prin vorbe dulci dar si prin fapte ..atat cat ne este permis.. am fost foarte sincer cu sentimentele pe care le simteam fata de EA.. insa situatia in care am fost cand am cunoscut-o si frica sa nu o pierd am ascuns un adevar.mi-am pierdut increderea si nu numai ..am pierdut-o si pe EA.. am ramas singur si am cunoscut suferinta .. chiar si azi O IUBESC si nu spun doar vorbe .. Faptul ca sunt barbat nu am fost crezut ca si noi IUBIM cu sufletul .
RăspundețiȘtergereN-a fost sa fie? va ramane mereu intrebarea fara raspuns...Cred in iubire .. si aceea femeie este iubita si va mereu iubita de mine, chiar daca..
Pt iubire voi ramane mereu .
Draga Tasha intelept ai mai grait tu si aici...ma inclin si.....subscriu!!!
RăspundețiȘtergere