Poate traim vremuri moderate, cand nici aceste trairi nu le simtim atat de puternic, pentru ca mi s-a intamplat si mie sa trec pe langa niste persoane in gara care intrebau "unde ai parcat masina?" (cred ca oboseala...sau viata gri a unor oameni, nu-i mai face sensibili la doruri, la emotii...)..oameni fara vise....trist, nu-i asa?Nu ma acuzati ca trag cu urechea, franturile discutiei, m-au pus pe ganduri, si unde pui ca in tinerete, aveam un fix cu prietenul meu de atunci, asta pentru ca el m-ar fi pupat si pe strada (si chiar o facea...de ma punea in incurcatura mai cu seama ca o facea cand nici nu ma asteptam...de se uita lumea lung... ;) ) ei, bine i-am spus la un moment dat :
-stii ceva? n-ar fi mai bine sa ne ducem noi in gara? el s-a uitat cam lung la mine...ca n-a inteles ce vreau sa-i spun..si evident am dezvoltat ideea spunandu-i asa:
-acolo ne putem saruta in voie...un tren vine,... altu' pleaca...si nimanui nu i-ar pasa!...sigur, el avea umor si mi-a replicat ca in bancul cu Ion si Maria(pe care n-am cum sa-l uit...):
- aha...deci opreasca-se trenu' de se poate...ca eu nu ma pot opri! ;)) ...ca sa nu fiti in afara bancului va spun acum si bancul...
Ion si Maria in gara...nici una nici alta lui Ion ii vine dor de facut amor cu Maria lui...si-i marturiseste "dorul" Mariei...Maria nu se impotriveste si se duc de-a lungul caii ferate,.. putin mai incolo, feriti de ochii lumii din gara...
Toate bune si frumoase, dar la un moment dat se aude cum fluiera trenu' ...Maria speriata ii spune lui Ion:
-Ioane, ioiiii....opreste-te!!....vine trenu!!!
La care Ion raspunde:
-Marie draga, opreasca-se trenu' de se poate...ca eu nu ma poci!
Dar am pornit de la intalnirile in gara si ma gandesc ca de fapt fiecare intalnire poate fi o rastalmacire a sortii noastre, in gara poti sa plangi, poti sa razi, poti sa te saruti fara sa fi acuzat de nimeni! poti sa-ti intimpini destinul cu bratele deschise, sau poti sa spui la revedere pentru totdeauna unor persoane din viata ta!
Gata...plec la gara! azi vreau sa iau " pulsul" lumii! ;)
Sursa imagine:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://i788.photobucket.com/albums/yy162/lonutz/Gara
Stiu ca ne apare de multe ori in cale expresia "viata e ca un tren". Insa, am stat si m`am gandit...Trenul opreste in cate`o gara, din loc in loc. Viata insa nu opreste in nici`o gara, ea continua sa mearga. Uneori mai tare, alteori mai incet. Singura ei oprire fiind ultima.
RăspundețiȘtergereDaca imi plac garile? nu!
Dar, "statiile"? de ele ce spui? acceptabile? acolo e vorba de momente... ;))
ȘtergereFoarte adevarat ! Felicitari pentru post :)
RăspundețiȘtergereMultumesc Dorine...o zi ca-n gara...adica cu zambete si pupicei!!
ȘtergereCand tot stai si astepti sa vina trenul......care are intarzieri cu orele...... incercati sa "cititi" oamenii care va sunt "frati de suferinta". Cu siguranta vor exista surprize......
RăspundețiȘtergereSurprizele vin necautate...:)
ȘtergereAdor gările. Ador mulţimea pestriţă şi senzaţia că ne intersectăm cu fragmente din viaţa lor şi viaţa noastră. Senzaţia că "aşa a fost să fie" să ne întâlnim la o anumită oră în gară, când puteam fi în orice altă parte, dar nu, aici, în lumea asta care se agită, cu ochii pe ceas, care e mai tributară ca oricând timpului şi care se chinuieşte să găsească ceva memorabil şi scurt de spus la despărţire, suferă sau se bucură. Gările sunt momente speciale din existenţa noastră. Transcyberianul meu trece prin multe gări, fiindcă am cunoscut mulţi oameni care m-au primit în gara lor şi mi-au împărtăşit fragmente din viaţa lor.
RăspundețiȘtergereCe frumos ai spus:-Transcyberianul meu trece prin multe gări, fiindcă am cunoscut mulţi oameni care m-au primit în gara lor şi mi-au împărtăşit fragmente din viaţa lor.
ȘtergereSa ai parte numai de oameni frumosi in garile pe unde te vei opri!