Recunostinta si multumirea

       In ultimul timp tot mai rar aud cuvinte de multumire pe care unii le adreseaza altora,  si stau si ma gandesc de ce se intampa asa ceva? considera unii ca lor li se  cuvine totul? si chiar daca o fac o fac doar din politete sau complezenta si ii simti ca nu au inima sincera si  incarcata de recunostinta... asta pur si simplu lezeaza  pe cei care merita cu adevarat recunostinta, fiecare simte cand este tratat superficial de catre o persoana careia i-a facut mult bine.
      Nu vreau sa se inteleaga gresit ideea, nu e vorba numai de  recunostinta  pentru valorile materiale , ma refer si la cele spirituale, cati dintre noi  multumim celor care ne-au educat, care ne-au format ca oameni? si mai e ceva...cati dintre barbati isi arata recunostinta fata de ce face sotia, dar si invers?
      Aici, trebuie sa recunosc ca eu am avut parte de recunostinta sotului meu, D-zeu sa-l ierte, a fost multi ani pe functii de conducere, si mereu spunea, n-as fi reusit sa fiu aici daca nu era  alaturi de mine sotia mea, si invoca personajul Vidrei (Razvan si Vidra-Bogdan Petriceicu Hajdeu) cu care ma asemana,   asta pentru ca l-am impulsionat si l-am ambitionat mereu, am facut si  "munci" de barbat daca pot sa le numesc asa...dar, le-am facut pentru ca am simtit multumirea din sufletul sau, si chiar daca imi spunea in gluma"le-ai facut atat de bine, ca te voi lasa  si de acum inainte tot pe tine sa le faci..." ;) nu ma suparam, dimpotriva....ma motivau vorbele lui, mai ales ca, de fiecare data erau  insotite de o imbratisare si un sarut!
     Mai vreau sa amintesc si despre recunostinta fata de parinti, in ce ma priveste as pupa si acum mana mamei mele, daca as mai avea-o in viata, a renuntat la viata ei  sentimentala, nu s-a mai recasatorit doar ca sa-mi fie mie bine...nu mai vorbesc pentru cate alte motive  i-as multumi in genunchi...i-as arata  asa cum am facut-o si cat a trait  respectul  si purtarea cuvenita pentru tot ce a facut, dar tot ce mai  pot face acum e sa nu uit de mormantul ei si de rugaciunea de pomenire pentru sufletul ei. Cred ca binecuvantarea ei o am si acum, chiar daca este sus la ceruri, am doua fete care ma iubesc si ma respecta mult!
     Cei stapaniti de recunostinta si multumire, vor primi  zic eu la randul lor dragoste si stima pentru ca nobletea sufleteasca nu poate fi rasplata decat  tot asa, prin noblete!...pentru ca nu poti ramane impasibil in fata unei atitudini binevoitoare.
     Va intreb acum daca acest sentiment de recunostinta va este cunoscut? multumiti pentru atitudinea binevoitoare a celor din jur, sau considerati ca nu e cazul?...mai in urma cu ceva timp am multumit unui ascultator care mi-a transferat niste melodii pe care nu le aveam si care imi erau cerute, mi-a spus"nu multumi , stii ca o fac cu placere..." dar, cum poti sa  ramai indiferent la gesturi de bunavointa, repet din nou?
     Voi ramane vesnic recunoscatoare fata de prietena mea din Italia - Camelia Andrei, care a aparut in viata mea intr-un moment nefast, dar,  care m-a rasfatat ca pe o regina, voi pastra o  ATITUDINE DE  MULTUMIRE IN INIMA, pentru toata viata, nu uitati  asadar sa va ganditi chiar acum cine si ce a investit in viata voastra, dati un telefon, un mesaj , exprimati-va recunostinta si multumirea,  pentru ca nici nu stiti de mult conteaza!
     Multumesc tuturor celor care prin atitudinea lor binevoitoare,  au dat dovada acestor virtutii, multumesc Lui ca a facut sa stiu ce inseamna cu adevarat  aceste doua sentimente nobile -                  RECUNOSTINTA SI MULTUMIREA!