Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 5 februarie 2011

Iubirea - Lanturi sau libertate???

   Sa nu ma acuzati de perversitate,pentru ca imi permit sa pun o astfel de intrebare ,pentru ca deh!o spun metaforic...zic ca uneori   incolteste in mintea noastra ideea de " prins in lanturi",acceptam" lanturi" dar  doar atunci cand avem  certitudinea ca le putem indeparta in momentul dorit.
   E  tentant gustul  LIBERTATII in conditii de dependenta,dar cu o conditie  : sa poti pastra balanta in echilibru..sa nu depasesti limitele!e foarte adevarat ca atunci cand mustesti in  iubire nu te duce gandul la evadare,nu-ti doresti prea multa libertate dimpotriva"penitenta " s-ar putea chiar sa-ti placa...,una dintre colegele mele de radio,mi-a facut astrograma si mi-a spus ceva de genu' "Olga tu ai avut o anume dependenta in casatoria ta...acum nu te mai regasesti in acel taram si suferi.." poate avea dreptate,si spun acest lucru spre a sustine ideea mai sus amintita....adica poate uneori aceasta dependenta de persoana iubita iti taie dorinta de libertate.
  Dar tot eu vin si spun oare barbatii nu sunt cumva sunt "structurati" diferit de noi?poate normalitatea noastra a femeilor este diferita de a barbatilor...v-ati gandit la acest lucru? suntem supusi transformarilor in fiecare moment si atunci imi pun o intrebare,daca acest lucru se intampla nu-i asa ca si adevarul nostru suporta transformari,in timp, nu mai poti fi sigur/a de nimic..de ce sa incerc eu  femeia iubita sa-i pun lanturi??as uza mai degraba de dreptul la demnitate,Exupery spunea: “Daca iubesti pe cineva lasa-l liber! Daca vine inapoi este al tau! daca nu…Nu a fost niciodata!"...asadar intrebarea mea este cu lanturi sau fara lanturi???????
   Si pentru ca unul dintre ascultatorii mei in alte dati,mi-a spus...de ce nu ne spui tu intai parerea ta? am s-o spun intai eu, pentru ca pana acum o lasam asa, ca pe o concluzie, sa nu fiu acuzata de speculatii,spun deci ca ...sufletul nu  poti sa-l  minti niciodata!oricat ai dori,armonia se realizeaza in doi,daca jumatatea ta nu se mai intalneste cu tine ca spirit si trup...la ce bun s-o mai lungesti????
    Voi dezbate tema in emisiunea mea de radio de luni 7 februarie 2011 intre orele 18-20.
 



Pentru a putea asculta  click aici:
Pentru dedicatii muzicale adaugati id:
radioenigmaromania
Auditie placuta!!!!

6 comentarii:

  1. Libertatea e foarte importantă pentru individul uman. Chiar şi în condiţiile unei relaţii afective. cine nu ştie să-i lase celuilalt spaţiul şi libertatea necesară, cine îl forţează să renunţe sau să-şi modifice pasiunile pentru el, sau să renunţe la prieteni şi micile lui plăceri, e de fapt un şantajist emoţional şi nu un îndrăgostit. Am mai scris despre aceşti şantajişti din cupluri, sau dintre rude.
    Da, Olga, bărbaţii sunt structural diferiţi de femei, dar lanţurile despre care vorbeşti n-au sex şi nici măcar nu ţin doar de cuplu. E vorba despre nesiguranţa individului şi teama de singurătate, de izolare, de scoatere în afara grupului, care activează simţul proprietăţii în unele persoane, fie bărbaţi, fie femei şi ajung să pretindă totul de la ceilalţi. Teamă de izolare şi egoism. Aşa că, nici urmă de iubire când vorbeşti de lanţurile ei. Doar posesivitate, nesiguranţă, frică de izolare şi eşec. Cel puţin aşa cred eu.
    Spor la dezbateri !

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubirea poate fi o inchisoare ,dar atunci nu mai are nici o legatura cu fericirea ,inocenta si copilaria care ar trebui sa fie acele piroritati in droagoste care sa ne insenineze viata . Din frica de singuratate multi confunda iubirea cu acel chin al lanturilor .Sigur ca iubirea nu mai este o libertate deplina ,dar existam cu sentimente profunde ,iar daca nu ne este bine iubind atunci poate ne este mai bine linistiti si fara obligatii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Un titlu pe cat de frumos pe atat de complicat si greu de patruns prin labirintul raspunsului ...!!!!!Ar trebui sa cunoastem o reteta ,o reteta a fericirii fara lanturii ,doar cu libertate de actiune si miscare .Da ,imi vine in minte o poveste ,o persoana al carei chip se lumina vizibil atunci cand vorbea de sotul sau pe care il iubea de noua ani. “El e tot ce mi-as putea dori!” mi-a spus cu lacrimi in ochi in vreme ce imi arata poze cu alesul ei.
    Am ramas fara glas. Renuntasem cu ceva timp in urma sa mai sper in iubirea nebuna care tine o viata si nu mai credeam ca poti ramane atat de indragostita, dupa noua ani, incat sa emani fericire prin toti porii. M-au trecut fiorii atunci si ii simt si acum, cand va scriu aceste randuri, fiindca m-am bucurat atat de mult de existenta acestui cuplu ca si cand eu insami mi-as fi gasit iubirea.I-am cerut reteta fericirii si, in vreme ce ma pregateam sa-mi notez ingredientele, ea mi-a raspuns simplu: “Mi-am urmat instinctul ,i-am lasat libertatea de exprimare si actiune ,am riscat totul”. Iar eu am fost dezamagita. Fiindca imi doream o reteta complicata, dar exacta, pe care sa o pot aplica la randul meu. De unde se cumpara instinctul si cum poti descoperi daca te duce pe drumul cel bun, n-am reusit sa aflu. Insa la sfarsit de zi, dupa ce am sorbit ore in sir din fericirea acestei femei indragostite, am concluzionat ca a-ti urma primul impuls este un risc ce merita asumat. Sunt sigura ca ma voi rataci pe cateva carari intortocheate, prin locuri pe unde imi voi fi interpretat gresit simturile, insa la fel de sigura sunt ca intr-un final ma va purta catre destinatie.Sunt convinsa ca numai cei dispusi sa infrunte dezamagiri si esecuri, sa riste prabusirea numai pentru ca mai apoi sa se ridice si sa mearga mai departe, fara a renunta sa caute fericirea, sunt cei care vor fi rasplatiti cu dragoste. E drept, iubirea vine ambalata in cele mai neobisnuite forme si uneori, daca i se inchide usa in nas, stie sa intre in suflet si pe geam, numai ca rareori se incapataneaza sa treaca peste un prag mai inalt. De ce sa-i ingreunam sosirea cand am putea sa ii iesim in intampinare?
    “Sa ne asumam riscul pentru esecuri, deceptii, dezamagiri, fara sa renuntam vreodata sa cautam Iubirea. Cine nu va renunta sa caute, va invinge”. (P. Coelho, Brida

    RăspundețiȘtergere
  4. Se spune ca noaptea este un sfetnic bun .E drept si pentru mine orele de nopate m-au ajutat sa -mi clarific unele idei ce-mi tot dadeau tarcoale .
    Stiu, teoretic vorbind, ca iubirea suprema presupune sa ii lasi spatiu celuilalt. Desi mie imi place grozav sa sufoc cu dragoste si sa fiu asaltata de posesivitate. Stiu ca atunci cand iubesti cu adevarat, trebuie sa te desprinzi de barbatul iubit, sa-l lasi sa plece daca pofteste si daca ar fi mai fericit in absenta ta. Daca ma gandesc mai bine, cred ca as fi mai fericita intr-o relatie in care celalalt se simte liber sa plece oricand pofteste fiindca traiesc cu parerea ca siguranta zilei de maine este moartea pasiunii de astazi. Si as prefera sa ma framant si sa nu dorm, sa fiu geloasa si sa ma ascund, sa ma intreb fara a intreba… decat sa ma plictisesc de cel de langa mine.As vrea sa stiu ca se indragosteste de mine in fiecare zi si ca in fiecare dimineata ALEGE sa se trezeasca langa mine. Ca seara de seara are optiunea de a reveni. Sau nu. Imi doresc sa stiu mii de fire invizibile tragandu-l spre mine, insa intinse numai si numai de el, fara a fi incatusat de nimic altceva. Iar el sa stie exact cum stau lucrurile. Si totusi sa ma iubeasca astazi. Maine… numai daca va pofti. Sa stie ca atunci cand nu ma va mai dori poate sa plece in bratele aceleia pe care o viseaza. Iar daca va vrea, mai apoi, sa se intoarca. As suferi si as plange. Dar as zambi atunci cand ar veni inapoi pentru ca l-as iubi atat de mult incat sa stiu ca nu trebuie sa il posed. Dragostea adevarata inseamna sa dau orice, sa-mi iau orice si sa iubesc fara a sti ca am. Azi, maine sau la adanci batraneti. Ironic este ca nu stiu daca mi-ar placea sa fiu iubita intocmai. Si imi imaginez ca de fapt noi, femeile, stim sa daruim, atat cantitativ cat si calitativ, mai mult in dragoste.
    La sfarsit, ma intreb cum ar trebui sa fie de fapt dragostea? Si care ii este gradul cel mai avansat? Iubesti cand vrei sa ai, cand gelozesti si cand sufoci? Sau dragostea adevarata inseamna sa permiti libertatea celuilalt chiar cu pretul nefericirii tale?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu lanturi sau fara lanturi? Eu as spune ca cel mai fericit caz e cand cei doi sun ...inlantuiti in iubire ! Liantul iubirii e tocmai inlantuirea "de buna voie si nesilita de nimeni" , pantru ca daca ar fi altfel ar suna a sclavie in asa zisa "iubire" ! Cand iubirea exista , totul vine de la sine , pe nesimtite si fara sa anunte !
    Libertatea in iubire? Pai insasi acceptarea omului iubit in viata ta e deja o ...libertate a inimii de a alege si de a se contopii in iubirea celuilalt , fara intrebari , fara reguli si fara ...a se "bate" la usa sufletului celuilalt , pentru ca usa se deschide singura si gasesti confort si caldura ! Iar daca ati intrat amandoi in acea incapere a sufletelor voaste si va simtiti bine ...nu mai intrebati , iubitiva si...nu incuiati niciodata usa pentru ca ea nu se va mai dechide decat spre exterior si niciodata invers ! Deci frica de intrusi nu trebuie sa existe ! Exista doar posibilitatea ca unul din cei doi ...sa vrea sa iasa ...atat !
    Daca barbatii sunt structurati diferit de noi? Evident ca da , altfel ce rost ar mai avea cautarea ...jumatatii ?! Structura lor o completeaza pe a noastra a femeilor ! Dar vezi tu? Daca aceste structuri nu se imbina perfect ...nu va compune nicicand un intreg ! In asta consta arta de a sti sa-ti gasesti jumatatea .In capacitatea de a te...inlantui ...si niciodata in a pune "lanturi"...Restul e ...iubire...si inlantuire...

    RăspundețiȘtergere
  6. Toti vorbim despre iubire , dar nimeni nu stie ce este .

    RăspundețiȘtergere