Da-i timpului timp

    Vorbeam azi cu o prietena din Brasov, mai precis cu Ana si mi-a ramas in minte o expresie folosita de ea" da-i timpului timp", dupa ce am inchis conversatia am stat putin si m-am gandit cat adevar in vorbele astea,  pentru ca toate se fac in timp, trebuie cumva lasat sa treaca o perioada ca sa se limpezeasca sentimentele, sa se aseze apele sa poti s-o iei de la capat, de altfel cam asta am facut fara sa realizez in ultimii ani, timpul a fost balsamul meu, cel care a sters cumva ranile facute in anii ce au trecut de diverse persoane si nu numai( spun asta pentru ca si ranile trupesti s-au vindecat tot in timp).
    Ideea e alta, n-am renuntat sa lupt, am avut rabdare si tact sa pot sa depasesc tot ce mi-a fost dat, n-am strigat, dar poate am dat voie unor prieteni "sa-mi stearga lacrimile" cu cate-o vorba de duh, pentru ca mintea mea rectioneaza al naibii de bine la asa ceva!
    Cu alte cuvinte, timpul m-a intarit, dar tot el m-a facut sa-i cunosc mai bine pe cei care s-au declarat prieteni si in momentul in care simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare, mi-au intins o mana, mi-au demonstrat cumva ca pot avea puncte de reper...ca pot sa spun ce simt si mai apoi sa inspir cu ochii inchisi zicandu-i Lui - Doamne ce oameni frumosi imi scoti in cale!
    Una peste alta am mai realizat ceva, ca niciodata nu e prea devreme sau prea tarziu, am invatat din greselile trecutului si n-am lasat sa ma marcheze deciziile pe care le-am luat, desi uneori am simtit ca rup o parte din mine, mi-am spus : Olga totul se intampla cu un scop, va fi bine!
   Lucrurile cu adevarat bune vin mai greu, dar vin pana la urma si e grozav sa simti ca viata ta se schimba cand te astepti mai putin! Am facut loc in viata mea unor oameni noi,  care cumva au acoperit  golurile pe care le-au lasat cei care cu voia sa fara voia lor m-au ranit si la care am renuntat definitiv....am dat cu alte cuvinte timpului timp si acum imi este bine!
    Oamenilor cu roluri episodice din viata mea, le multumesc, m-au facut mai puternica decat credeam...efectele nu au fost imediate, trebuie sa recunosc, dar le-am simtit in timp, fiecare "sut" a insemnat un pas inainte, important a fost altceva ca nu mi-am pierdut optimismul de-a lungul experientele neplacute ci am folosit expresia frizerului: -  capu' sus Olga!!!

Lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!

   Se pare ca legaturile de nestramutat dintre anumite persoane se  formeaza pe baza compatibilitatilor sufletelor care vibreaza la aceleasi frumuseti si probabil se regasesc sub pavilionul pasiunilor, emotiilor si conceptiilor comune, e placut  cand realizezi ca ai oameni speciali in viata ta,  caleidoscopul sufletului tau e plin de culori si e fantastic sa simti ca viata e o infinitate de culori si nuante, cele vii ne aduc zambete, cele terne tristeti, dar una peste alta noi suntem cei care dam culoare propriului nostru univers.
   Vorbeam mai zilele trecute cu buna mea prietena Camelia Andrei si ne-am promis ca nu  vom lasa culori de gri in sufletul nostru, in pofida faptului ca am impartit amandoua suferinte cumva comune prin natura lor,  am tras de noi cu putinii stropi de culoare si tot nu ne-am dat batute, avem prea multa disponibilitate spre frumos, chiar daca anii trec, chiar daca uneori  simti ca vrei sa iei viata la palme, in rafturile inimii nu asezam decat  bucuria vietii,  iar spectrul ei ne da sperante, nu lasam posibilitatea ca sufletul sa fie zgariat de rautati si  dureri trecatoare.....neputinta nu ne ingenuncheaza, avem curajul sa ne traim visele si e mare lucru, de ce? pentru ca meritam!...pur si simplu!!!
    Da! mi-am promis solemn ca anul acesta nu voi permite niciunui gand veninos sa ma acapareze, le iau la tranta pe toate si nu ma dau batuta!...nu fortez insa notele, doar ca esecurile pe care le voi suferi nu ma vor marca prea mult pentru ca nu merita, norocul imi vine tocmai din puterea de a nu renunta, de a nu ma opri, carevasazica capu' sus!
     Exista oameni care ne amprenteaza sufletul care fac parte din destinul nostru, ma simt norocoasa si plina de recunostinta ca te am aproape draga Camelia, ma simt " mare" alaturi de tine, mi-ai dat aripi cand am simtit ca nu mai pot si m-ai invatat cumva sa ma pretuiesc mai mult si sa inteleg ca fericirea nu trebuie amanata ci traita pe loc cu satisfactia lucrurilor care iti fac placere!
     La ceas de noapte, ca mai e putin si se manjeste de ziua ma gandesc ca azi e una din frumoasele zile din viata mea mea, e botezul nepotului meu Mihnea, asadar meniuri de meniuri, lautari si buna dispozitie, aripi de ingeri sa-i ocroteasca viata sufletelului care maine va fi crestinat, sa aiba parte de o viata lina, fara suparari mult noroc in calatoria lui prin viata!sa nu uite niciodata ca lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!
   
 

Baba urata cu crengi

     Mai ieri unul caruia i-am retezat politicos "avanturile" pe FB m-a facut baba urata cu crengi,  cu sau fara crengi ...pot spune ca nu sunt desteapta desteptelor  dar nici  incuiata- incuiateleor sa ma las invaluita de texte de doua parale! Nu-mi place sa fiu gratulata, dar nici jignita,  stiu cum arat si stiu care e valoarea mea...insa nici sa cred ca a fi tanara e cea mai mare virtute a unei femei,  de te-am lovit mon cher in moalele orgoliului, e pentru ca nu-mi doresc interactiuni pe net cu persoane care nu-mi inspira incredere!
    Ma dau gata oamenii cu  eleganta morala, sunt topita dupa oameni care stiu sa ti se adreseze cuviincios, imi doresc interactiune cu oameni care stiu sa vorbeasca frumos, sa-si aleaga cuvintele, nu sa le tranteasca ca pe niste baloti, sufletul meu e descheiat spre astfel de persoane, nu-mi permit ca mintea si inima mea sa se joace cu viata mea, nu fac nimanui declaratii cu talc si nici nu ma antrenez in relatii pasagere, oricat as fi de chinuita de doruri....am invatat cu pretul lacrimilor varsate, ca e bine sa fi rezervata, suntem vulnerabile noi femeile si tocmai de aceea ma ratacesc printre intelesuri sau poate neintelesuri despre  viata, despre oameni, despre tot ce ma inconjoara...Sufletul meu e linistit chiar daca e singur!
   M-am lasat cuprinsa de moment de griji trecatoare cum le-ar numi unii, dar ma gandeam ca poate ar trebui sa existe o responsabilitate a cuvintelor pe care le trimitem in eter, nu-ti da nimeni dreptul sa ataci doar pentru ca ti se inchide usa, stiu ca e trist pentru unii ca nu au cu cine sa imparta bucuria, fericirea, tristetea, dar nu e vina mea....sufletul meu are resurse inepuizabile dar nu pentru oricine! Veninul singuratatii nu ar trebui sa indemne pe nicio persoana spre  rautati gratuite,  as alerga desculta spre oameni care stiu sa-ti stampileze sufletul, au fost cativa in viata mea si ma intreb acum unde s-au ascuns de nu-i mai  intalnesc?...oameni care iti incarca sufletul cu lumina si te ajuta sa te reincarci in lupta cu raul si uratul vietii! oameni care cu parfumul sufletul lor  te fac sa te simti importanta doar pentru ca ii ai pe ei aproape!
    Ma rog Lui sa-mi tina mintea sanatoasa si inima sensibila ...n-am sa  permit marlanilor, badaranilor sa-mi darame  zidurile sufletului cu vulgaritati, frangatorilor de inimi le recomand sa-si schimbe strategiile, poate asa vor avea sorti de izbanda!

Ganduri de inceput de an

   Am intrat cu optimism in noul an, de altfel eu mereu am vazut ce am in pahar nu ce-mi lipseste, potrivit acestui lucru  marturisesc ca sunt recunoscatoare Papusarului Sef ca am avut parte de  lucruri frumoase, speciale, nemaintalnite, unele ce-i drept  m-au cam dat peste cap dar  cumva au deschis porti spre noi oportunitati!
   Nu intotdeauna reusim sa facem ce vrem! poate mi-as fi dorit in anul ce a trecut sa pot calatori mai mult, sper sa fie anul acesta - anul meu! sa pot sa ma hranesc spiritual in compania unor oameni bogati sufleteste care se conduc dupa valori de la care nu fac rabat!
    Bucuria sufletului meu cu greu poate fi umbrita, ma bucur de lucruri marunte, care poate pentru unii par de nebagat in seama dar care mi-au aratat in timp cata valoare pot avea....insa am inteles ceva - toate lucrurile se intampla la vremea lor, nu putem forta nimic, sper insa in acest an sa mi se intample ceva inedit, diferit de anii trecuti ..chiar usor idilic daca se poate spune asa....sa fie un an mai creativ, de ce spun asta?... am privit oglinda sufletului si vad in ea o schimbare, traiesc intr-o lume grabita si agitata si eu raman enervant de calma, o fi bine, o fi rau?
   Ma bucur de inca un lucru  in acest an...focusul meu nu e pe profit! e pe oferit si primit iubire si intelegere de la cei din jur! vreau sa raman o fiinta  calma si visatoare...chiar daca visele pe care le am acum nu se vor implini niciodata!esential e altceva sa nu ma pierd in rutina! foarte important si faptul sa fiu  sanatoasa, sa nu depind de pastile, decat de aerul pe care il inspir.
   Da! sufletul meu e plin de sperante, de un infinit de ganduri, vise care aduc cu ele multe provocari, provocarile ma vor ajuta sa-mi depasesc limitele, sper sa reusesc!

La multi ani, Bianca - Larisa!

   Fiecare om, sau sa fiu mai concreta fiecare femeie are zile speciale in viata ei,  carevasazica si eu le am pe ale mele, atunci cand dai viata unui copil e un miracol pur si simplu...simti din tot sufletul ca viata ta are alt sens, sensurile mele ati fost tu si sora ta Roxana, draga mea  copila, iti spun copila desi acum si tu esti cu o copila alaturi de tine...insa pentru mine voi ramaneti mereu puii mei  dragi, si mereu sentimentul acela ocrotitor, iubitor o sa ma  urmeze, la fel de plenar pana voi inchide ochii!
    Acum stii si tu draga mea ce inseamna dragostea materna, ce inseamna sa ai  copilul in brate si sa te pierzi in ochisorii lui nevinovati care  spun multe  pana incep sa ingane cuvinte...veselia de pe fata copilului tau  iti dau cele mai minunate momente din viata, iar noi ca mame incercam sa le oferim liniste si trai fara griji, ne dam si sufletul pentru ei, pentru ca sunt parte din noi!
    Ai fost o copila plina de ghidusii, tare iubareata, mereu te tineai dupa mine, cu greu puteam pleca de acasa, trebuia sa-ti promit ca data viitoare te iau cu mine sau ca iti aduc ceva, nu te pacaleam si chiar te luam, pentru ca altfel nu m-ai fi crezut!
    Iubirea pentru copil te face mai buna si mai intelegatoare,  sau poate ca iubirea ta m-a facut asa...nu stiu cum s-au facut"transferurile" astea, cert este ca nimic nu scade in timp, dimpotriva  creste in intensitate!
    Te iubesc mult Bianca, la fel de mult ca pe Roxana care fiind cu un an mai mare decat tine te-a tinut de mana cumva si a simtit ca intotdeauna cel mai mare trebuie sa aiba grija de cel mai mic... dar amandoua ati fost si veti ramane pe prim plan  pana la final!
    Acum cand esti mamica cred ca intelegi cat de mult te iubesc si cat imi doresc sa-ti fie bine in viata si sa nu-ti lipseasca nimic, sa fii fericita, iubita si respectata! si daca imi pare rau de ceva e ca in goana asta nebuna a vietii  imi ramane prea putin timp sa va iubesc!
      Azi de ziua ta iti doresc mult noroc in viata, sanatate si vise implinite! si ce imi doresc mie? sa fiu cea mai buna prietena a ta in continuare sa stiu  prima tot ce ti se intampla atat bine cat si rau, pentru ca eu nu voi precupetii nimic in a te ajuta! la mine vei gasi mereu cum v-am spus la amandoua - iubire, intelegere si iertare!
      La multi ani fata mea adorata!

Ce nu mi-a placut...?

   A mai trecut un an....au trecut multe si peste mine, cu bune cu rele, am ajuns la finele anului sa fac un scurt bilant...ce nu mi-a placut este ca nu am avut aceeasi "productivitate" pe blog, mi-au luat alte activitati sau ma rog evenimente  din timp... in pofida acestui lucru, traficul a fost mai intens decat in anul trecut...nu stiu carui fapt se datoreaza dar oricum e de bine!...inseamna ca lumea nu m-a uitat!...ma mai cauta chiar daca nu scriu zilnic sau ma rog macar saptamanal cum faceam in anii trecuti! (... poate faptul ca am dat share pe Facebook, a adus cititori noi...?)
     Nu mi-a placut nici faptul ca nu am facut calatorii ca in anii trecuti...operatia la genunchi m-a tinut  mai mult acasa, dar e adevarat ca tot raul spre bine, am stat mai mult cu familia mea care s-a inmultit, am doi nepoti minunati care imi  fac zilele frumoase! uneori ti se par banale zilele, dar alaturi de oamenii  din sufletul tau devin foarte pretioase si parca ai vrea sa opresti timpul in loc uneori.... 
    Inca cateva zile si vom pasi in noul an...ma intreb oare ce surprize o sa-mi aduca anul ce bate la usa?
     Sa fim sanatosi cu totii, sa ne umplem sufletul de frumos, sa ne indeplinim visurile si  inchei  spunind cum  ziceau batrinii nostri - cele rele sa se spele, cele bune sa se adune!
      Infinite bucurii in 2018 sa fiti inconjurati de oameni cu ganduri bune - La multi ani!!!
      
  

Craciunul de odinioara

 

      Doamne, ce repede mi se pare ca a trecut anul asta!!cum trece timpul, cum trec anii!!!... poate pentru faptul ca s-au petrecut lucruri spectaculoase in acest an  in viata mea...au venit rand pe rand nepotii, mai intai s-a nascut Ema, apoi la doua luni dupa si nepotelul Mihnea,  evenimente care cumva ne-au tinut pe mine si pe fete mereu ocupate si am uitat de timp pur si simplu!
    Ma gandesc insa la sarbatoarea care se apropie, la Craciun...ce fericiti eram odinioara in jurul bradului adevarat nu cel fals pe care il cumparam majoritatea fiind cumva mai practic, dar poate tot raul spre bine, acum datorita informatiilor de pe net aflam ca brazii naturali ascund numeroase insecte intre acele lor mai ales daca alegem brazi cu ramuri multe, deci ce-i sigur, e sigur!.. brazi artificiali  dragilor..protejam astfel si natura si ii reutilizam si la anul care vine....foarte adevarat insa ca apar modele noi si  cumva suntem depasiti cu fiecare an care trece!
   Mi-e dor de Craciunul cu  cei care s-au mutat in lumanari, mama si sotul meu Vasile...ei mai sunt alaturi de noi doar asa cand aprindem lumanarea in seara de Craciun...si, Doamne, mama, ce buni cozonaci cu nuca,  mac si rahat faceai, parca si acum ii vad in fata ochilor, nu aveam rabdarea sa-i gust de Craciun.. ii mancam aproape imediat ca aroma lor imi gadila prea tare simturile, iar gustul lor era unic! de Vasile nu mai spun, era veselia Craciunului! avea un umor fabulos, stia sa instaureze bucuria in casa noastra si nu numai,  pentru ca mergeam la colindat in  casele prietenilor ...ne formam o gasca si era atat de placut cu colinzi si glume pana spre dimineata! ...toate astea au disparut acum...Craciunul mi se pare pustiu fara ei....
  E adevarat ca facem si acum mancaruri traditionale, nu lipseste nimic din ce trebuie sa fie pe masa de Craciun dar lipsesc cei dragi mie...acum Craciunul mi se pare unul comercial pur si simplu!! cu zeci de reclame la TV ...cu jingle- bells-uri la radio si parca s-a uitat si ce sarbatorim de fapt - nasterea tainica a Fiului lui Dumnezeu, impodobim bradul dar uitam sa ne imbodobim sufletele, s-a pierdut magia de odinioara!
   Conteaza parca mai mult ce avem in farfurie decat ce avem in suflet...nu mai fac bilanturi ca odinioara la final de an..trec si  pierderile si dezamagirile la castiguri gandindu-ma ca poate Cel de sus stie ce face cand imi ia ceva din ce am si-i multumesc! Nu mai fac nici planuri pe termen lung pentru ca am realizat cat de imprevizibila este viata, sotul meu isi facea planuri ca va trai 99 ani si a murit la jumatatea varstei... Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace..iau viitorul asa cum vine si ma bucur de fiecare zi...am insa coordonate de la care nu ma abat...nu-i cer nimic Mosului, ma bucur ca pot eu sa ofer fetelor mele  pe cat se poate ceva care sa le bucure, incerc sa ma "imbunatatesc" pe mine ca OM, sa-mi decorez sufletul cu cumpatare si dragoste, sa fie o sarbatoare a credintei, a puritatii si curateniei sufletesti!
                      Craciun fericit!