Vreau sa scap de zid,sa escaladez,sa ies din mine,dar ma simt neputincioasa in viitorul acestui trecut...ingenunchez sub bolta unor pareri de rau si ma rog Lui sa nu-mi schilodeasca sufletul sa -mi mai dea o sansa....o portita,sa pot sa scap de iubirea topita,pentru ca a plouat prea mult,sa fiu eu oare de vina?am invocat eu ploaia iubirii si ea m-a imbratisat amagitor?..a fost imbratisarea singuratatii in fata unor vitrine pustii...
Trist...
Adevarat insa,
mult prea adevarat,
Dureros
de adevarat...
Vreau sa iasa
Curcubeul...
Sa nu ma mai doara
Sa nu-mi mai pese
De nimic
si de nimeni!!!!!
Ratacisem fara scop printre oameni straini,sa fi fost un truc de-al meu pentru a-mi alunga singuratatea?un capriciu?hmmm!!!ce ti-e si cu capriciile ,se intorc impotriva ta...ca o adiere salbatica de vant,si-ti ravasesc sufletul...si te lasa nealinata,...fara sprijin in viata reala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu