Mai zilele trecute am avut o discutie cu o prietena legat de virtualitate, era grozav de incantata ca o verisoara de-a ei, din Viena isi gasise iubirea mult asteptata pe un site de socializare, toate bune si frumoase pana aici...si bravo ei ca reusise acest lucru..... personal, pot sa spun ca am incetat sa mai cred in minuni, pe internet toti scriu ca vor sa cunoasca o persoana serioasa, cu care sa poata avea o relatie bazata pe respect, dragoste si intelegere....nimeni nu e aventurier/a, nimeni nu scrie ca vrea ceva pasager...si toate acestea ajung sa prinda roade dupa gradul de istetime, inspiratie, diplomatie a celui, celei in cauza....in multe cazuri acorzi girul increderii, gandind ca daca tu nu ti-ai putea permite sa complici viata cuiva doar asa ca divertisment, cu siguranta nici altii n-ar facea-o dar...unii cauta in mod voluntar iubiri pasagere, de regula interzise avand in vedere statutul lor marital, mint, doar de dragul unor performante erotice, sau a unui palmares cat mai bogat si variat!...ajung uneori la subterfugii pe care poate le-ar invidia si cei mai buni scenaristi din lume....demne de Brodway.
Am fost conceputi sa daruim si sa primim iubire, suntem dependenti de ea inca de la geneza...ne mana spre cautare fantasme iluzorii, ajungem sa fim vanatori, haitasi sau pur si simplu vanati...mai greu e pentru cei din urma cand descopera ca sunt pur si simplu intr-o simbioza duala dupa ce si-au pus la bataie intreg arsenalul sensual...
Asadar ce este virtualitatea? greu de spus...si totusi, o potenta sursa de cautari, pierderi , cercetari dar si izbanzi nebanuite, pentru ca aici sub un nume fals, poti sa fii cine nu ai reusit sa fii in realitate! poti fi Adonis, iar ca fata poti gasi o imagine a unui foto model si prin prezentari inteligent alcatuite dai lovitura cea mare!...acuzi lipsa unui web cam...si uite asa te joci de-a iubirea... sau mai bine spus..de-a hotii si vardistii...dar intrebarea e cine e hotul si cine vardistul? ...ca aici toti sunt curati, au functii...avocati...manageri de firme nimeni nu e muncitor...apoi, ar fi si culmea...are acel om timp de net? noooo!! nici vorba! ...unii iti spun din capul locului...nu stiu daca ne vom putea intalni candva in realitate...sunt foarte ocupat, dar, doreste in continuare sa se amageasca cu cateva ore pe internet, sunt free distractiile si au parte si de "orgasm neuronal"..pfai sa fie! in loc sa-i lase frate, sa zburde liber pe campii! ma rog...dar te bagi in gustul omului?
Sigur , faptul ca suntem diferiti si nu avem porniri identice, iar unii dintre noi mai avem si putin farmec personal, ne face sa atragem interesul unor persoane, care vad in tine ceva deosebit, care iese din tipar, si in pofida faptului ca n-are poza persoana decat poate un obiect , o floare sau un cer senin ii creezi tu o imagine, asa dupa felul in care iti vorbeste...si culmea e ca ajungi sa te indragostesti de o imagine "vorbitoare"...as fi ipocrita daca n-as recunoaste ca am reusit chiar si eu sa ma indragostesc de o imagine de acest fel, tonele de cuvinte bine mestesugite, m-au dat gata, eram convinsa ca e omul pe care il asteptam! dar...vai!! realitatea era total diferita...!!
Unii iti cer in disperare web-ul, devin obsedati sexuali, daca nu le dai, te fac frustrata, iar daca emoticoanele care le dai cu generozitate, alea cu pupicei si imbratisari, sunt la liber te catalogheaza drept usuratica....te judeca in fel si chip, ba daca ajungi sa emiti si cateva reguli iti da ignor pe loc!
Strasnic ignorul asta! ar fi perefect sa existe si in realitate! ne-ar scutii de unele aparitii neplacute, ce e mai trist e insa faptul ca uneori ar trebui sa dam ignor propriei persoane! pentru ca ne mintim pe noi...pur si simplu!
Nevoia acuta de cineva ne face sa ne furam propria caciula! ne cream o identitate falsa, ne pierdem de noi insine, uitam cine suntem in realitate, pentru ca ne convine mai mult virtualia, acolo suntem protejati, acolo nu ne atinge nimeni...traiesti doar senzatiile acelea nesatioase de inedit, de magie care te trimit intr-o alta dimensiune!
Mi-am sters conturile de pe site-urile de socializare, tocmai pentru ca am realizat ca am gasit parca trasi la xerox identitati care pareau fabuloase la prima vedere dar, ascundeau atatea lucruri paguboase incat incat ignorul pe care il dadeai era mult prea putin spre a te linisti sufleteste!...n-am terminat insa cu Facebook-ul, ei bine...acolo, am gasit FarmVille, acel joc care m-a fascinat si pe mine si pe fetele mele in asa maniera incat stateam pana la ore tarzii sa-mi culeg roadele, de parca mi-ar fi adus venituri pecuniare...acum , am lasat-o mai bland...joc mai rar ca am intrat puternic in radio si timpul este cat este...nu pot sa trag de el ca de un elastic... traiesc asadar in spatele unui monitor, spun cu voce tare tot ce simt tot ce-mi doresc...desi uneori...as schimba totul pe realitate!Cutiuta cu iluzii, e plina de dezamagiri, dar si de impliniri, pentru ca in pofida faptului ca avem 20,30.50, 60 ani panoplia virtualitatii are acelasi numitor comun socializarea...uneori char reusim sa ne surprindem pe noi insine...la cat de inventivi suntem! unii disparem o vreme...crezand ca am gasit ce am cautat, dar, cand visele nu-si gasesc corespondent in realitate, revenim tot aici..sa ne vindecam ranile...ne motiveaza o alta identitate, ne anima....si uite asa..istoria se repeta!
Doresc tuturor iubire cat cuprinde si cat mai putine dezamagiri!
