Promenada in parcul Carol

  Vara aceasta a debutat  intr-un mod spectaculos si vad ca o tine tot asa, cu multe calatorii, asta pentru ca am dat curs invitatiilor pe care le-am primit de la cei dragi mie , am fructificat  din plin bunele lor  intentii si  vorba lui Caragiale,"azi aici, maine-n Focsani"doar ca eu pot sa spun - azi aici maine in Roman...da,da! pentru ca am primit o noua invitatie de la Eliza,  sa-i   fac o vizita...si cum imi doresc de multa vreme sa o cunosc personal, voi trece la concretizarea dorintei,  duminica plec spre Roman...
  Dar pana atunci hai sa  atasez imaginile de la ultimul meu drum la Bucuresti,unde de fiecare data ma intalnesc cu Anda,prietena mea draga,si cum suntem plimbarete amandoua,ne aflam ba intr-un parc,ba in altul,de data aceasta ne plimbam prin parcul Carol...un parc grozav,un parc de care bucurestenii se bucura din plin, umbra copacii seculari e ravnita  pe vreme caniculara... Ne-am oprit ba la  statuia Gigant a lui Dimitrie Panciurea...

 ..ba la fantana Cantacuzino... de la Anda am aflat  ca , s-a trecut la constructia parcului pe vremea regelui Carol la 1900 si a durat 6 ani  constructia lui, forma parcului a fost proiectata de peisagistul francez Eduard Redont iar de organizarea lui s-a ocupat academicianul Constantin I. Istrati, fost primar al Bucurestiului...

 Sigur ca n-am "batut" fiecare alee,dar am incercat sa facem plimbarea cat mai placuta... si  caldura mare ne-a cerut ceva racoritoare astfel incat ne-am ales o terasa dragutica,terasa Dinis unde  consultand  lista cu meniurile ne-a venit parca si o pofta de  mancare...cu toate ca Anda gatise ciorba de burta si saramura de peste...dar deh! poftele trebuiau potolite...nu-i asa? ;)

                            Limonada rece,rece... si nectarul de piersici , ne-au adus un confort  nebanuit...l-am savurat pana cand a sosit si comanda,o tocanita de carne cu legume care trebuie sa recunosc a fost grozava!

 Si dupa asa o masa copioasa..am hotarit sa mergem pe jos pana la locuinta Andei...ca sa reusim sa mancam si ciorba de burta...

   Acasa ne astepta nerabdator catelusul Andei, Max,noua ei achizitie,un Ciobanesc belgian,extrem de jucaus , catel care are o poveste  destul de trista,primii lui stapani l-au cumparat cu 12 milioane, dar au renuntat la el pentru ca deh! cateii cand sunt mici sunt neastamparati, insa..in tot raul exista si un bine, a gasit stapanii ideali...Anda si Gary il iubesc mult....
   Ei , acum ca tot v-am plimbat prin parcul Carol si v-am facut cunostinta si cu Max,va doresc un inceput de weekend pe cinste! un weekend plin de zambete , cu multe bucurii si  impliniri...si , in   speranta  ca si al meu asa va fi ,  va pup si va imbratisez cu mare drag! >:D< :-*

Ce faci cand te enervezi?

Nu pot sa spun ca sunt o persoana care se enerveaza usor...sunt as zice  chiar calma si toleranta in majoritatea timpului,incerc sa ma detasez de situatiile care imi produc  stari de nervozitate,dar sunt un om viu si nimic din ce este omenesc nu mi-e strain, astfel ca  am momentele mele cand refulez,cand simt ca nu mai pot sa ma las" calcata pe coada" nu pot sa-mi stapanesc pornirile si ma eliberez pe loc de incarcarea negativa ,poate spunand in gand ceva "dragalas" sau poate spunand cu voce tare,depinde,de la caz la caz...cand o spun cu voce tare,evident ca ajung foarte curand sa regret,de cele mai multe ori cer scuze...chiar daca  poate persoana  careia i le adresez a fost chiar cea care m-a facut sa-mi ies din stapaniri...o fac pentru mine,pentru linistea mea...pentru ca apoi  chiar ma simt degajata,libera de incarcatura negativa...unii arunca  cu vorbe-sageti...deh! un fel de dartz in care vorbele sunt mai  tari ca orice sageata de la acel joc care pe undeva este  eliberator de  stress,jucam si eu candva...avem o prietena care avea un  salon cu jocuri...acel joc era preferatul meu...cand ma vedea suparata...deschidea jocul(era electronic, target -ul,avea limita de timp) si-mi aducea saculetul cu sagetile... imi spunea :"hai descarca-te si dupa aceea vii si discutam"...acum prietena a plecat definitiv in Austria,la Graz,a vandut salonul,a divortat si cred ca nu mai are nevoie de dartz,a gasit un om care nu-i mai face viata  amara....
  Aaaa,sunt convinsa ca multi dintre voi o sa-mi sugerati tehnici de autocontrol,tehnici pe care le folositi voi...si pe care eu le astept cu nerabdare...poate ele imi vor folosi in viitorul apropiat...cine stie? sau poate vor folosi, ascultatorilor mei,pentru ca vreau sa adresez intrebarea tuturor ascultatorilor de la  Radio Enigma Romania...off!! pacatosii astia de nervi cum au devenit ei atat de puternici ,cum pot ei sa ne scoata din minti?cum poate uneori furia asta distructiva,sa rupa prietenii de-o viata,cum poate degenera...gasim oare remedii ....ce spuneti dragii mei?

Edit later:
Am ales poza Oanei Mujea,o scriitoare  ,ea a fost asa imbracata  la o lansare de carte pe care a avut-o la Satu Mare...anul trecut.

Nu sunt perfecta!...nici nu vreau sa fiu!

    Azi se pare ca-mi chinui mintea, as avea de spus multe si parca ceva, ceva nu ma lasa...poate o fi prea mult banal, o fi lipsa de nou? de senzational...nu stiu, ce stiu mi-e foarte clar!ca nu reusesc nicicum sa fiu asa cum poate ar dori cineva sa  ma stie, nu m-as mai simti eu...Olga, sau Tasha, sau cum vreti voi sa ma numiti, asa cum  sunt de fapt, aiurita uneori, dar responsabila pentru tot ceea ce fac...si apoi  nu pot sa nemultumesc pe Cel de sus cu dorinta mea de-a ma schimba,de-a fi alta...as fi nerecunoscatoare, prefer asadar sa raman asa...cine ma place sa ma placa asa, cum sunt cu  bune si cu rele...nu sunt  perfecta!...si culmea stiti care e???? nici nu vreau sa fiu! imi place sa fiu perfect de imperfecta!
   Incerc sa ma desfasor in ritmul meu, sa iubesc in continuare, asa cum stiu, sa ofer ce  pot mai bun celor dragi,  ma bucur de fiecare"atingere" sa zic asa, de fiecare cuvant care  ma face sa cred ca  acei oameni pe care ii admir sau ii pretuisc sau pur si simplu imi atrag atentia,  intr-un fel sau altul, sunt cei care imi  umplu uneori golurile din sufletul meu, poate asa  gandesc si ei despre mine...pentru ca una peste alta, asta este una dintre bucuriile  vietii -iubirea fata de semenii tai!...este poate imperativul superlativ al vietii...poate intr-o emisiune viitoare as dori sa  vorbesc despre acest subiect...as vrea insa pana atunci sa aflu parerile voastre...cum stati cu iubirea fata de semenii vostri?care sunt coordonatele ei?cat de mult sunteti antrenati ?

Sesizezi cat de mult te-ai schimbat?...

    Nu este niciun secret ca haladuiesc pe multe forumuri,unul dintre ele,gazduieste un topic deschis de mine cu ceva timp in urma,unde pur si simplu las o intrebare  care devine tema de discutie la una dintre emisiunile de radio ...
   Sigur,ii rog si pe forumisti sa-mi lanseze intrebari,pentru ca dorinta mea este sa dezbatem la radio probleme care ii intereseaza,probleme care ii framanta,iar azi am gasit   un mesaj pe acel forum de la Vlavi,o forumista draga mie,el suna asa:
"Tasha, poate că ar fi bine într-o zi să discutaţi despre "Sesizezi cât de mult te-ai schimbat?"
Şi, ca argument, ţi-aş povesti că eu eram renumită pentru veselia pe care o emanam, pentru cele peste o sută de bancuri pe care ştiam să le zic ca nimeni alta, pentru rezistenţa la nopţi pierdute şi pentru cât de primitoare de musafiri îmi era casa.
Ei, Vlavi s-a schimbat.
Şi observ asta zi de zi, cu durere, incapabilă să mai fiu aşa cum am fost.
De ce m-am schimbat? Asta e subiect pentru o altă emisiune, Tasha"

De ce ne schimbam? buna intrebare... de ce ne schimbam noi oamenii,e firesc sa se intample asa?
Viata,stresul cotidian o fi cel vinovat de  toate??
Astept parerile voastre,ele sunt valoroase pentru mine,le apreciez foarte mult!

Despre experientele in dragoste

   Am intrat azi pe un forum,mi-a atras atentia un topic,in care se vorbea despre  ceea ce am luat drept  subiect al articolului meu,adica - experientele in dragoste,rostul lor si  ce importanta au in viata noastra.
   Am sa dau copy paste la un pasaj din acel topic scris de Iarina:
"Dragostea seamana cu desenele acelea pe nisip. Suflam nisipul intr-o parte azi, se iveste o floare, parul dat dupa ureche, o glezna julita, o mica zgarietura. Daca dam cu palma peste aceste imagini, daca vine o pala de vant si ne strica desenul sau doar il schimba, va fi practic imposibil sa mai refacem peisajul anterior. Un alt fel de "dust in the wind.......N-ati observat niciodata ca uneori ceea ce ne atrage la inceput la cineva ajunge sa ne displaca spre sfarsitul relatiei? Ce ne impinge spre el ne indeparteaza ulterior. Cum va explicati asta?"
   Buna intrebarea Iarinei...nu-i asa??
   In emisiunea mea de ieri,un ascultator mi-a spus ca ar fi adeptul post-it urilor care sa avertizeze pe cei din proximitatea sa asupra eventualelor schimbari....sa le dea de gandit....isteata treaba nu-i asa? ca un ultimatum,la o adica...hm! interesant,nu?
   Dar atunci ar fi cazul sa ne lipim si pe frunte un post-it...avertizand pe cei care ne doresc,ca nu suntem dispuse/si sa mai primim lovituri,ca sufletul ne este ranit si ca eventual am accepta leacuri...ei,dar daca cineva ar descoperi leacurile...ar fi miliardar,ar sta lume multa la rand sa cumpere chiar si rezerve...pentru ca nu stii niciodata cand te mai  loveste  o noua "calamitate" si de aceea suflam uneori si-n iaurt,de frica sa nu ne ardem...
   Ei dar astia sunt categoria aia a patitilor,a celor care refuza din prea multa precautie o noua experienta...
    Majoritatea insa o iau mereu de la capat...nu intamplator se spune ca inceputurile sunt cele mai frumoase... ei sunt vesnic entuziasmati,vesnic indragostiti,chiar daca abia au iesit dintr-o relatie si inima lor e facuta franjuri,mai conteaza??...am auzit adesea spunand chiar si  din gura prietenelor mele"n-a fost sa fie...dar nu-mi pierd speranta...next please!"chiar ieri mi-a scris o prietena pe fereastra de YM acest lucru...ce pot sa zic????? poate e bine sa tii inima in palma si sa o oferi  si altora...sa mai incerci...ca vorba ceea cui ii este frica de apa nu maninca peste....dar oare nu inseamna asta pe undeva ca repetam mereu clasa? ca suntem  incorigibili????...sunt intrebari la care poate as vrea sa primesc raspunsuri ...intrebari pe care mi le pun mie si pe care poate vi le pun voua...e bine sa fii deschis  noilor experiente sau te potolesti si-ti stapanesti sentimentele inchizandu-te in tine?
    Si pentru ca unul dintre ascultatorii mei mi-a spus candva...as prefera sa ne spui tu intai parerea ta...voi incerca sa ma conformez dorintei lui..si sa spun ca eu,eu in fata dragostei sunt mereu un copil,mereu invat...si mereu ma simt datoare sa asimilez  mai mult...nu-mi pierd speranta,chiar daca sufar,pentru ca eu daca nu sunt indragostita,nu simt ca traiesc!euforia inceputului, sigur ca nu pastreaza intensitatea  constanta ,dar, daca poti trai cu cat ramane eu zic e minunat!:)

Amintiri din Cismigiu

 

     Intalnirea cu Anda,prietena mea din Bucuresti ,de data aceasta a fost de cateva ore,de fiecare data cand trec prin Bucuresti o anunt si nu pierdem ocazia de a sta la taclale asa ca intre doua bune prietene si unde ne -am fi putut  plimba mai  in largul nostru decat in Cismigiu...???????? e locul in care poti sa te plimbi agale,sa admiri  arborii,vegetatia dar si pasarile superbe care se desfasoara ca la ele acasa pe lacul frumos amenajat...dar  si mica rezervatie este demna de interesul celor care se plimba prin parc...

 

Un minunat exemplar...nu puteam trece fara sa-l pozez...avea un penaj superb!!!

Nu puteam sa pierdem ocazia de a savura o cafea Lavazza la o terasica care culmea se chema "Biblioteca  Ursus"..din spusele Andei,se pare ca odata chiar era biblioteca acolo...loc in care Anda prietena mea m-a umplut de zambete..pe doua dintre ele  am reusit sa le  imortalizez....

Waw...waw!!! ce zambet de artista!!!

 

Langa lac ....admirand lebedele ...

 

Una dintre cele mai frumoase cladiri din  oras in imediata apropiere a parcului mi-a atras atentia...un monument de arta pe langa care nu puteam trece fara sa-l admir...Palatul Cretulescu.

        

Intre doua trenuri