Am inceput sa duc o viata comoda, sa gandesc mai putin, fara prea multe confruntari interioare, fara "vina empatica" daca o pot numi asa, pe care mi-o asumam de fiecare data cand ceva nu mergea bine cuiva din jurul meu... de ce??....simplu!!!pentru ca nah! am ajuns sa cred ca e mai bine fara, decat cu....tocmai de aceea nu m-am"materializat" pe blog...am tacut inteligent, vorba unui amic!
Dar, sucita asta de natura a taurului, nu te lasa sa stai pe tusa mult timp.... e ca si cum ai uita sa respiri, ai uita de ritmul care iti asigura existenta ta biologica, in aceasta seara am inceput sa simt cum se intensifica, desi era doar o adiere de iluzie a unei posibile fericiri, pe care poate nu o voi imbratisa din plin niciodata!
Citeam pe blogul Aliciei Nastase Buciuta ca masura timpului ei sunt copii carora le-a dat viata, eu pot sa spun la fel doar ca as mai adauga ceva, nu mi-am masurat timpul doar in ani, ci in culori, vise ,iluzii si sperante!
Seara trecuta am avut la radio o emisiune despre"cai verzi pe pereti"...visez si eu la cai verzi cu alte cuvinte, pentru ca refuz sa-mi vad ridurile aparute (ma amagesc ca sunt riduri de expresie aparute de la prea mult zambet si prea multa iubire oferita vietii, lumii...)sau poate de la prea multe iluzii, pe care le-am asimilat fara nicio remuscare...si s-au adunat, s-au adunat....de-mi vine asa cum spuneam in emisiune sa le scot limba in oglinda, sau sa le dau o tifla!
Sa nu ma intelegeti gresit..nu cu ridurile fetei am eu o problema, ca astea cu un peeling facial le rezolv, problema e ca apar" ridurile " astea sufletesti...ele au produs dorinte, unele implinite sau altele neimplinite, vise traite, vazute cu ochii sau pur si simplu pierdute in zorii zilei!
Hmmm! si unde pui ca vorbim mereu despre sufletul tanar, daca e tanar de ce uneori il simtim botzit?..obosit? ...sugrumat? pentru ca-l punem la prea multe incercari? la prea multe procese de cuget?...n-ar fi mai bine sa spunem stop confruntarilor de acest gen?
Ei, si acum cred ca intelegeti de ce nu-mi place toamna, adun amintiri, ma incalzesc cu ele, ma infofolesc chiar, si asta nu-mi face bine...
O, Doamne....V-ati gandit candva cat cantarim? 21 de grame care se desprind dupa moartea fizica, pentru ca atat se pare ca ar cantari sufletul asta, despre care unii spun ca e mare...da! e mare ca indura mult!
vineri, 16 noiembrie 2012
marți, 6 noiembrie 2012
Cum luptam impotriva violentei domestice?
Tot mai des auzi in mass media despre cazuri de violenta in familie, auzi chiar si in cadrul celor din jurul tau, ca barbatul o bate zi de zi sau o termina psihic cu tot felul de injurii incat se ajunge la un moment dat la disperare, unele isi iau viata iar in alte cazuri viata le este luata de partenerul lor si cad victima chiar sub ochii copiilor care privesc spectacolul neputinciosi.
Cum procedeaza agresorii? unii aduc injurii asa cum spuneam de natura verbala, ba ca este grasa , ba ca nu stie sa se imbrace, ba ca-i o mama nepriceputa, ba ca nu stie sa gateasca, intimidand astfel si incercand sa ameninte partenera, " nu faci cum iti se spun , te parasesc!" si evident ca sa traiesti in astfel de teroare, nu-i chiar simplu,ajungi sa iti pierzi increderea in tine, devii ineficienta, nesigura si iti vine sa pleci unde vezi cu ochii, insa unele chiar nu au unde sa plece, cunosc un caz concret, femeia suporta batai saptamanale, dar nu se poate desprinde de camin, pentru ca nu-i permite pensia mica pe care o are o chirie...mai cu seama ca are si unele datorii bancare....trist, dar adevarat! se intreaba zilnic ce-i de facut? hmmm! nu-i prea simplu cand esti in pielea acelei persoane, dar...hai sa demaram acum o campanie impotriva violentei si sa incercam sa gasim poate alte solutii, sugestii,(poate mai bune decat cele pe care organele in drept le-au gasit pana acum).
Multe cazuri de violenta pornesc de la gelozie, sunt foarte posesivi si acuza victima de flirt sau de o relatie adulterina, ba mai mult interzice victimei sa-si vada rudele sau prietenii, obligand-o sa stea mai mult in casa...iar izolarea de restul lumii mi se pare o" pedeapsa" mult prea mare!
Am intalnit in urma cu ceva timp un caz chiar la o fina de-a mea, primea batai de batai, in una din zile, a dus-o in padure , a legat-o de un copac si batut-o pana cand a cazut in nesimtire, a ajuns acasa mai mult moarta decat vie, nu gaseai un loc pe corp neinvinetit, m-am speriat cand m-a sunat sa vin sa o intalnesc la mama ei unde se refugia periodic cand se intampla asa ceva..
Are doi copii, de dragul lor suporta batai inutile, pentru ca nici macar nu indraznea sa arunce ochii la un barbat mai acatarii, ( ca deh! oameni suntem, ce-i frumos si lui D-zeu ii place!...)de frica sotului care o acuza mereu de flirt (ea avand un local unde evident se perindau zilnic sute de persoane).
Lipsa protectiei sociale in Romania (...sau daca este , este superfciala) face ca numarul acestor violente sa creasca simtitor mai ales in conditiile de criza financiara prin care trecem....barbatul este factorul decizional in familie, este capul cu alte cuvinte, sau asa am fost educate din mama in fiica"femeia sa asculte de barbat"...dar ce ne facem cand el este un betiv, un curvar, un om de nimic, cu care am apucat sa facem unu, doi sau chiar trei copii???
Nu vreau sa fiu acuzata de misandrinism dar studiile arata ca in majoritatea cazurilor a iesit la iveala proportia ingrijoratoare a violentei asupra femeilor:
"Pentru S.U.A se apreciază ca fiind cuprinsă între 1,8 si 4 milioane de femei (Brukcner, 1982): alte studii vorbesc de 12 milioane de femei maltratate in familie ( Pagelow, 1984)
Pentru Germania aprecierile sunt intre 100.000 şi 4 milioane de femei- aproape fiecare a treia femeie căsătorită/ pe an ( Lau, 1979).
Studiile întreprinse în Finlanda arată ca nr. femeilor victime ale violenţei în familie este între 40.000 şi 60.000 în fiecare an.
Cercetările arată că nr. cel mai mare de abuzuri au loc acasă, între membrii familiei şi că din confruntarea dintre femei şi bărbaţi, victime sunt mai ales femeile, iar autorii sunt în majoritatea cazurilor bărbaţii. Dobash & Dobash au constatat că: în 91% din cazuririle de violenţă domestică autorii sunt bărbaţi, iar femeile reprezintă doar 9%.
Dintre cazurile de violenţă în familie:
76% victime sunt femei
11% victime sunt copii
1% sunt bărbaţi
Dintre victimele agresiunilor mortale
53% au fost fete şi femei
43% au fost victime ale membrilor familiei
9% au fost victime ale unei persoane necunoscute"
Toate parerile venite din partea voastra sper sa fie citite de cine trebuie, iar ajungand acolo sa speram ca se vor gasi si solutii oportune, diferite de cele existente azi in Romania!
Pe aceasta tema vom discuta si pe radio intr-o proxima emisiune, astept deci cu nerabdare parerile voastre!
Sursa statistica:http://violentainfamilie.blogspot.ro/
Sursa imagine:http://www.acasa.ro/violenta-in-familie/poze
Cum procedeaza agresorii? unii aduc injurii asa cum spuneam de natura verbala, ba ca este grasa , ba ca nu stie sa se imbrace, ba ca-i o mama nepriceputa, ba ca nu stie sa gateasca, intimidand astfel si incercand sa ameninte partenera, " nu faci cum iti se spun , te parasesc!" si evident ca sa traiesti in astfel de teroare, nu-i chiar simplu,ajungi sa iti pierzi increderea in tine, devii ineficienta, nesigura si iti vine sa pleci unde vezi cu ochii, insa unele chiar nu au unde sa plece, cunosc un caz concret, femeia suporta batai saptamanale, dar nu se poate desprinde de camin, pentru ca nu-i permite pensia mica pe care o are o chirie...mai cu seama ca are si unele datorii bancare....trist, dar adevarat! se intreaba zilnic ce-i de facut? hmmm! nu-i prea simplu cand esti in pielea acelei persoane, dar...hai sa demaram acum o campanie impotriva violentei si sa incercam sa gasim poate alte solutii, sugestii,(poate mai bune decat cele pe care organele in drept le-au gasit pana acum).
Multe cazuri de violenta pornesc de la gelozie, sunt foarte posesivi si acuza victima de flirt sau de o relatie adulterina, ba mai mult interzice victimei sa-si vada rudele sau prietenii, obligand-o sa stea mai mult in casa...iar izolarea de restul lumii mi se pare o" pedeapsa" mult prea mare!
Am intalnit in urma cu ceva timp un caz chiar la o fina de-a mea, primea batai de batai, in una din zile, a dus-o in padure , a legat-o de un copac si batut-o pana cand a cazut in nesimtire, a ajuns acasa mai mult moarta decat vie, nu gaseai un loc pe corp neinvinetit, m-am speriat cand m-a sunat sa vin sa o intalnesc la mama ei unde se refugia periodic cand se intampla asa ceva..
Are doi copii, de dragul lor suporta batai inutile, pentru ca nici macar nu indraznea sa arunce ochii la un barbat mai acatarii, ( ca deh! oameni suntem, ce-i frumos si lui D-zeu ii place!...)de frica sotului care o acuza mereu de flirt (ea avand un local unde evident se perindau zilnic sute de persoane).
Lipsa protectiei sociale in Romania (...sau daca este , este superfciala) face ca numarul acestor violente sa creasca simtitor mai ales in conditiile de criza financiara prin care trecem....barbatul este factorul decizional in familie, este capul cu alte cuvinte, sau asa am fost educate din mama in fiica"femeia sa asculte de barbat"...dar ce ne facem cand el este un betiv, un curvar, un om de nimic, cu care am apucat sa facem unu, doi sau chiar trei copii???
Nu vreau sa fiu acuzata de misandrinism dar studiile arata ca in majoritatea cazurilor a iesit la iveala proportia ingrijoratoare a violentei asupra femeilor:
"Pentru S.U.A se apreciază ca fiind cuprinsă între 1,8 si 4 milioane de femei (Brukcner, 1982): alte studii vorbesc de 12 milioane de femei maltratate in familie ( Pagelow, 1984)
Pentru Germania aprecierile sunt intre 100.000 şi 4 milioane de femei- aproape fiecare a treia femeie căsătorită/ pe an ( Lau, 1979).
Studiile întreprinse în Finlanda arată ca nr. femeilor victime ale violenţei în familie este între 40.000 şi 60.000 în fiecare an.
Cercetările arată că nr. cel mai mare de abuzuri au loc acasă, între membrii familiei şi că din confruntarea dintre femei şi bărbaţi, victime sunt mai ales femeile, iar autorii sunt în majoritatea cazurilor bărbaţii. Dobash & Dobash au constatat că: în 91% din cazuririle de violenţă domestică autorii sunt bărbaţi, iar femeile reprezintă doar 9%.
Dintre cazurile de violenţă în familie:
76% victime sunt femei
11% victime sunt copii
1% sunt bărbaţi
Dintre victimele agresiunilor mortale
53% au fost fete şi femei
43% au fost victime ale membrilor familiei
9% au fost victime ale unei persoane necunoscute"
Toate parerile venite din partea voastra sper sa fie citite de cine trebuie, iar ajungand acolo sa speram ca se vor gasi si solutii oportune, diferite de cele existente azi in Romania!
Pe aceasta tema vom discuta si pe radio intr-o proxima emisiune, astept deci cu nerabdare parerile voastre!
Sursa statistica:http://violentainfamilie.blogspot.ro/
Sursa imagine:http://www.acasa.ro/violenta-in-familie/poze
duminică, 4 noiembrie 2012
Barfa poate deveni un hobby?...SAU A DEVENIT O MESERIE?
Aveam in urma cu ceva timp o prietena, care ma suna zilnic si imi spunea direct"vreau sa facem putina << hemoragie>>", cand spunea asta, voia pur si simplu sa desfiinteze prin vorbe( in stilul ei foarte plin de umor) pe cei care ii cam stateau in ochi, cum s-ar spune!
Evident ca n-am inteles niciodata de ce-i dadea asa o placere acest lucru, a fost si a ramas o enigma pentru mine, acum amintindu-mi de ea, m-am gandit ca ar fi un subiect bun de dezbatut intr-o emisiune la radio si ca atare incerc sa pun intrebari la care poate voi primi raspunsuri care vor face putina lumina in mintea mea.
Nu este necear sa-mi spuneti ca lumea barfeste de cand a fost creata, ca-mi dau seama ca asa o fi, dar ce-i determina sa aiba acest comportament? invidia? rautatea? lipsa de incredere in propriile lor persoane? care este definitia barfei in DEX e clar - barfa inseamna a vorbi pe cineva de rau, a calomnia, a cleveti, a vorbi mult si fara rost.
Ma gandesc insa la consecinte, ce se intampla cand subiectii barfelor afla barfa? se supara, e de la sine inteles!hmmm! dar o sa spuneti si ce daca afla si se supara? e dreptul lor! vor fi suparati un timp si le va trece, noi insa potrivit studiilor ne eliberam de o stare negativa, pe care cu voia sau fara voia lor subiectii ne-au inoculat-o.Sigur va veti intreba daca eu am barfit...normal ca am barfit, sunt om si nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain...a devenit pentru multi din noi un fel de a petrece timpul liber, "maruntind" pe unii, altii, fie ca recunoastem ori nu,ea, coana barfa, face casa buna cu fiecare dintre noi!
Cand cineva ma supara, simt nevoia sa pun pe tastatura sau sa sun pe cineva apropiat sa ma descarc, pentru ca mi se pare mai comod asa, decat sa ma descarc pe acea persoana, asa ma linistesc si eu si nu fac pe nimeni sa sufere...nu stiu insa cum procedati voi dragi cititori? si am o curiozitate pe care va rog sa mi-o satisfaceti... poate exista si alte metode neexperimentate de mine si care poate imi vor folosi in viitor. Ce ti-e si cu fiinta umana, e mai greu sa ne judecam pe noi, decat sa-i judecam pe altii, o fi defect din "fabricatie" dar, hai sa nu-l judec pe El...spunand acest lucru...sa accept ca poate si barfa are rostul ei, adica partea buna, ei!!! tocmai despre asta imi doresc sa-mi scrieti voi.
Sunt convinsa ca voi avea parte si de utopisti care vor spune ca e mai bine sa judecam de doua ori decat sa scoatem pe gura vorbe care ar putea rani, adica sa nu scuipam"serpi" cand de fapt se irosesc in vocabularul nostru atatea vorbe frumoase....de acord si cu acele persoane, si totusi, gasiti ca barfa este o metoda de descarcare sufleteasca sau este falsa ideea?Poate o sa vi se para un subiect neinteresant, dar hai sa recunoastem ca la ora actuala a ajuns o meserie, uitati-va spre exemplu la jurnalisti, cele mai bine vandute ziare si reviste sunt cele unde barfa e in floare, si asta nu e tot... chiar si radiourile si canalele TV care se infrupta din aceasta "placere", sunt mult MAI URMARITE, am incercat cateva emisiuni de acest fel, trebuie sa recunosc si audienta a crescut considerabil...deci? ce parere aveti?...barfim sau ne lasam de "meserie"?
joi, 1 noiembrie 2012
Farmecul vietii
In ce ma priveste consider ca in viata oamenii cei mai frumosi sufleteste sunt cei care au trecut prin multe,oameni loviti de ploi si vanturi si carora nu li s-au inecat corabiile...si nu li s-a inundat viata...au supravietuit, pentru ca necazurile te pot schimba in bine, ba mai mult te fac frumos!...o sa ziceti"ma lasi, Olga!..."ei, uite ca nu vreau! de ce? pentru ca e gresit zic eu, sa indemni pe cineva asa:" nu lasa necazul sa te schimbe!" ba sa-l lasi, pentru ca nimic nu-i intamplator pe lumea asta! Asa inveti sa stralucesti, daca te-a lovit un val, pregateste-te sa-l intampini cu tarie pe urmatorul, cunosti vibratia, si stii la ce te poti astepta, esti pregatit.....daca nu faci fata lor...iti iei o "ancora" si tot rezisti!
Nici mie nu mi-ai iesit toate lucrurile din prima...dar, am incercat de mai multe ori, nu m-am lasat invinsa...si am spus bun venit tuturor experientelor din viata mea...le-am zambit fara zgarcenie...ele m-au intors pe toate partile, foarte adevarat si asta, dar m-am lasat modelata cu buna voie, slefuirea a fost constructiva, de multe ori fetele mele imi zic"la ce-ti lipsea si asta?...n-ar fi mai confortabil fara...sau ma rog altfel?"...ei, bine ...nu!!! Confortul il stabilesc eu, eu stiu ce-mi prieste si ce nu...trairile mele asa cum au fost, rele, bune, mai putin bune....nu le schimb cu nimic!...m-au invatat ce inseamna sa cazi si sa te ridici, mi-au aratat cu alte cuvinte ca de fapt asta e farmecul vietii!...hehehe! si ce este mai nostim... e ca am facut un obicei din asta( ca sa nu-i zic " narav."...mda, poate de aia unii imi zic naravasa! ..:))) ... ca a inceput sa-mi placa!)
Ca de obicei am o curiozitate, voi cum va raportati la ceea ce vi se intampla? alegeti varianta simpla sau cea mai complicata pentru ca vi se pare mai tentanta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)