Iubiri celebre,fericite sau tragice

Nu stiu daca aceste iubiri s-au ivit in acest anotimp - primavara, poate  au aparut pentru ca exista un destin care leaga oamenii,pur si simplu!... am ales sa vorbesc despre ele in emisiunea mea de joi  ,3 martie 2011,ele au ramas in amintirea noastra si vor ramane mult timp pentru ca fiecare dintre ele are farmecul ei...este unica!
   Poveste lui Romeo si Julieta dar si a lui Tristian si Isolda o stie fiecare dintre noi,reale sau ma rog mai putin reale(cu toate ca  se spune ca fictiunea porneste de la realitate)au trezit in noi admiratie,ne-am dorit la un moment fiecare sa fim cuprinsi de un sentiment atat de maret incat sa atingem gesturi extreme pentru fiinta draga,unii dintre noi poate chiar au trait sau traiesc acum asa ceva...ei bine,eu doresc sa vorbim despre iubiri reale,din istorie, din realitatea mai mult sau mai apropiata noua.
   Inainte de acest lucru vreau sa mai amintesc totusi despre cele doua personaje pe care  Shakespeare i-a avut ca inspiratie in una din tragediile sale,e vorba de Cleopatra si Marc Antoniu,cele doua personaje s-au intalnit in anul 41 i.Hr,ea regina Egipului l-a fascinat pe Marc ,general roman,care era deja casatorit,reusind sa faca o alianta,care din pacate a fost una neinspirata,deoarece imparatul Octavian banuindu-l de sete de putere i-a declarat razboi,iar cei doi au ales calea sinuciderii,asadar iubirea poate sa te duca la gesturi nebunesti,extreme...
Mai amintesc frumoasa iubire dintre imparatul  Shah Jahan si Mumtaz Mahal,Mumtaz a fost a treia sotie a a imparatului dar si marea lui iubire,dupa moartea acesteia(in timpul unei nasteri)imparatul a construit palatul Taj Mahal din India,suprema lui declaratie de dragoste,dupa moarte,trupul imparatului a fost depus langa iubita sa sotie.
La capitolul "Iubiri TRAGICE",poetul britanic Alexander Pope a avut ca sursa de inspiratie doua personaje reale Heloise si Abelard,povestea lor de iubire s-a intamplat in sec. al XII-lea,in Franta,Abelard fiind tutorele lui Heloise cu 20 de ani mai mica ca el cel care a devenit iubitul ei,unchiul fetei,a aflat insa de legatura celor doi si l-a castrat pe tutore,iubirea insa nu s-a terminat aici chiar daca cei doi s-au retras la manastire,si-au trimis scrisori de iubire ,pana cand moartea i-a despartit,desi nu s-au mai intalnit .
  Mi se pare corect sa incep cu o iubire din istoria noastra ,a romanilor,cata iubire a putut sa existe intr-un rege care a fost in stare sa renunte la tron pentru femeiea sufletului sau,v-ati pus candva intrebarea?
   Ei bine,regele despre care vorbesc nu este altul decat regele Carol al II-lea,rege numit regele playboy,prima oara a fost casatorit cu  Ioana Maria Velentina Lambrino,casatoria insa a durat doar un an,dupa care a anulat-o,s-a casatorit mai apoi cu printesa Elena a Greciei si a Danemarcei,mariaj din care a rezultat Mihai,dar care s-a destramat din cauza Elenei Lupescu din Brazilia,regele simte ca aceasta femeie este cea pe care a cautat-o in  primele sale casatorii ,cedeaza tronul fiului sau Mihai si fuge cu Elena in Brazilia,se casatoresc la Rio de Janeiro pe 3 iunie 1947..tulburatoare poveste,mai rar gasesti sacrificii de acest fel,sa dai totul pentru o iubire,nu-i asa?..un regat pentru o iubire...poate veti zambi pe sub mustata ,asa cum a zambit  prietenul meu  cand i-am citit articolul...gandul l-a dus la, citez"subdotarea lui Carol"ei,fiecare dupa posibilitati...ce i-a unit..ce i-a facut sa ramana celebri...ramane misterul lor!
   Sa trecem acum in lumea filmului...iubirea dintre Sofia Loren si Carlo Ponti,S-au  intalnit pentru prima oara cand Sofia avea 16 ani iar Carlo - 37,facea parte din juriul concursului"Miss Roma"la care Sofia a ocupat locul 2,insa Carlo a devenit la scurt timp managerul ei,a vazut din prima clipa ca va deveni o mare stea,dar si doamna inimii sale...
Carlo a obtinut un divort in stil mexican (fara sa se prezinte la judecata) si s-a insurat cu Sophia. Darul lui pentru tanara mireasa a fost o verigheta si o cina in doi, in viluta pe care o inchiriasera special pentru ocazie. Dar o luna mai tarziu, au aflat ca proaspatul sot fusese acuzat de bigamie dupa ce s-a aflat ca biserica catolica nu le recunostea cununia.
„Am fost amenintata cu excomunicarea, mi-au spus ca voi arde in flacarile vesnice ale Iadului, si pentru ce? Ma indragostisem de un barbat insurat, a carui casnicie se terminase de fapt demult. Voiam sa fiu nevasta lui si mama copiilor lui. Am facut tot ce am putut ca relatia noastra sa fie legala. Cu toate astea, am fost considerati niste pacatosi. Mi-aduc aminte ca in luna de miere am plans ore in sir in loc sa ma bucur.“
In timp Carlo a obtinut divortul de sotia sa,stabilindu-si domiciliul in Franta, iar pentru Sofia Loren prilejul a fost unul propice pentru a-i pune piciorul in prag si a-l cere de barbat!...in 1966 devine sotia lui legala.O frumoasa iubire contestata de de unii prin ziarele vremii dar care a rezistat  in timp!
Nu pot sa nu amintesc iubirea reginei Victoria pentru iubitul ei sot printul Albert,o iubire profunda si care a impresionat istoria,printul din pacate a murit foarte  tanar,cu 40 de ani inaintea reginei,insa monarha a ales sa poarte vesminte negre pana la sfrasitul vietii ei,petrecandu-si domnia intr-o singuratate relativa.Ce este de remarcat,  pe usa de la intrarea in mausoleului comun cu sotul ei se afla urmatoarea inscriptie:
"Cu bine,preaiubitule,aici ma odihnesc,in sfarsit,alaturi de tine,si tot cu tine voi renaste intru Hristos".
Povesti scrise sau nescrise au existat multe de-a lungul anilor...eu astept din partea voastra  comentarii referitoare la cele care v-au impresionat cel mai mult, remarcabile...m-ati ajuta prin parerile prezentate de voi in desfasurarea emisiunii.Va astept si pe ferestrele de messenger ale radioului nostru,las din nou link-ul:

 http://radioenigmaromania.ro/

Pentru dedicatii muzicale adaugati

   id: radioenigmaromania

     Auditie placuta!!!!

Anotimpul iubirii

    Chiar daca primavara nu s-a instaurat oficial,distanta e mica...ghioceii si soarele care se lupta din rasputeri sa topeasca ultimele izbucniri ale iernii,ne fac sa traim povesti frumoase de iubire...pentru ca nu-i asa,vremea frumoasa de afara ne scoate din casa,mangaierile  razelor solare ne fac mai frumoase,rade feminitatea din noi,devenim dintr-o data radiante si simtim ca ceva se renaste in noi,la fel cum se intampla si cu natura...simtim prin toti porii ca viata are valoare! are valoare si merita traita din plin...m-am nascut primavara si cred ca D-zeu a fost generos cu  noi terranii cand ne-a lasat acest anotimp minunat - anotimpul iubirii!
    Ce poate fi mai frumos decat iubirea?iubirea celui de langa tine...iubirea in toate formele ei,mai ales acum cand si natura incepe sa conspire cu tine,iti ofera conditii ,poti sa-ti traiesti iubirea in tihna,in parfumul florilor,dusuri de arome primavaratece,te lovesc la tot pasul,iti lumineaza pasii,paleta larga de culori,verde,galben,roz te fac mai vioaie,te energizeaza pur si simplu!
    Energia care a rasarit odata cu ghioceii ne trimite peste tot si nicaieri,e un soi de nerabdare care se imbina perfect cu dragostea,asta pentru ca dragostea de natura ne trezeste la viata,la miscare care este in armonie cu sufletul nostru si e minunat! ..ne bucuram de lucruri marunte,sorbim din ochi frumusetea anotimpului,ne alungam temerile si primim cu bratele deschise alaiul sentimentelor care ne invadeaza inimile..
    Citeam pe net niste curiozitati,curiozitati produse de acest anotimp al iubirii ,al erotismului,care face minuni in ambele sexe,am sa le dau copy paste:

• Lumina soarelui stimuleaza glanda pineala si hipofiza, deci se regleaza si se obtine stare de bine si prin intermediul endorfinelor.
• Ceasul biologic al femeilor este cel mai sensibil la schimbarea anotimpurilor. Fertilitatea creste.
• S-a demonstrat de catre cercetatorii germani ca in lunile februarie , martie si aprilie,sperma are o concentratie foarte ridicata, cu cel mai mare numar de spermatozoizi pe milimetru cub.
• Cresterea fertilitatii la ambele sexe se datoreaza acelorasi hormoni ce stimuleaza si atractia fizica, apetitul sexual, asadar primavara, natura te trimite la ‘imperechere’.
•  Impactul psihologic al anotimpului ne face sa iesim cat mai des din casa si brusc sa devenim mai sociabili si deschisi noilor "prietenii".  Ca orice iesire normala din "hibernare"

Nu pot sa inchei asadar,inainte de a va propune sa ne bucuram din plina de aceasta primavara care  se insinueaza tiptil in sufletele noastre,sa ne oferim  noua insine rabdare si iubire!
Primavara iubirii sa va inunde sufletele cu bucurie si cu parfumul tuturor florilor sale!multa iubire si rasfat!

Egoismul

  Am ales sa vorbesc in urmatoarea mea emisiune de radio despre egoism,pentru ca se pare ca este o trasatura pe care o intalnim la tot pasul,mai cu seama in zilele noastre cand  oamenii dau puternic din coate sa-si atinga telurile,devin machiavelici,nu le pasa de nimic si nimeni,important este un singur lucru - sa le fie lor bine!
   Corect,as zice eu,e bine sa te iubesti pe tine insuti,este o conditie primordiala a existentei tale pe pamant,dar iubirea excesiva de sine duce spre altceva...adica ajungi la un moment dat sa-i faci pe cei din jurul tau sa sufere.
   Chiar vorbeam cu cineva apropiat mie zilele trecute,pentru ca am trecut si eu printr-o pasa proasta,daca pot s-o numesc asa,si persoana in cauza mi-a spus:"Olga nu uita ca cea mai aproape de tine esti tu....eu,sigur!...,in rest nimanui nu-i pasa!"am ajuns sa cred ca da! avea dreptate,oamenii doar aparent iti lasa impresia ca sunt buni,ca sunt  iubitori de aproapele lor,dar sunt fraze goale,pentru  ca in fapt dovedesc exact contrariul.
    Egoismul  se intalneste foarte des in societate dar si in familie...cate cazuri nu stim in care tatal ,cel care in mod normal este stalpul casei,este interesat numai de  persoana lui,cheltuie banii pe alcool sau tigari, negandindu-se ca poate acei bani ar folosi mai bine copiilor sai,intregii familii,sau cazuri in care ea sotia,pune pe prim plan aspectul ei,ingrijirea personala,iar el...el mai primeste din cand in cand cate-o mica atentie si cam atat,iar despre copii,ce sa mai zic? se descurca cum pot!greu de crezut dar cam asa stau lucrurile!
    Unii sunt de parere ca egoismul este un rau necesar si ca ar fi o cale de dezvoltare personala in sensul ca atat timp cat nu-ti irosesti timpul ajutand pe altii ,folosesti timpul spre emanciparea ta,se pare ca prin acest fel ajungi chiar sa fii mai respectat decat un altul plin de altruism care se risipeste si nu reuseste sa-si concentreze atentia spre propria lui persoana.
    Recunosti foarte usor astfel de oameni,sunt indragostiti de lumea lor,sunt foarte meticulosi,isi  dedica majoritatea timpului doar lor,intereselor profesionale,familiale,in rest D-zeu cu mila!
   Citeam pe blogul lui Stefan Huidu ca "Pacatul modern este egoismul" e trandy sa fii fericit spune carcotasul si am sa dau copy paste vorbelor lui:
"Egoisti cu suflete mici din toate colturile lumii, am o veste proasta pentru voi: egoistii mor singuri si culmea e ca in egocentrismul lor si-ar dori sa fie adulati si bagati in seama exact de cei pe care i-au calcat in picioare cu egoismul lor! Si asta doare cel mai tare, pentru ca la final, fiecare plateste pentru pacatele sale, iar dupa parerea mea, pacatul modern este egoismul"...
 Nu pot decat sa-i dau dreptate,egoistul se crede buricul pamantului, are senzatia ca toate graviteaza in jurul sau...are pretentii ca ceilalti sa traiasca cum vor muschii lui,nu-i intelege pe cei din jur,nu intelege ca poate si ei au nevoile si dorintele lor...din pacate cu totii avem nevoie de iubire,de respect,vrem sa existam si sa fim iubiti pentru ceea ce suntem,egoistul nu intelege asta,el stie un singur lucru,nu iese din sine,vede doar greselile altora,el este cel perfect tot timpul,iar daca nu i se da dreptate,se simte frustrat,se izoleaza,doar ca natura umana nu asa ne-a lasat...avem nevoie unii de altii,e adevarat ca din cauza problemelor cotidiene,disponibilitatea noastra fata de cei din jur scade,dar sa nu uitam ca avem  nevoie de iubirea lor,avem nevoie de comunicare,avem nevoie de respectul lor....nu putem trai  izolati,bogatia noastra  sufleteasca o gasim tocmai in acea deschidere spre iubirea semenilor.
     Un jurnalist si filosof francez, Andre Frossard, spunea intr-una din lucrarile sale ca "Egoismul este unul dintre cei mai mari inamici ai fericirii umane"...asadar,pun si eu intrebarea :
      -Dictonul egoistilor"mie sa-mi fie bine"  este unul acceptat de voi?
      -Puteti  fi egoisti intr-o relatie de cuplu?cat trebuie sa lasam de la noi ca partenerul sa se simta bine?Putem trece cu vederea ceea ce ne deranjeaza de dragul celuilalt pentru a salva relatia?...sau suntem necrutatori?
      -Iubim pentru a face pe cineva fericit sau doar pentru propria noastra fericire?
     Sunt intrebari pe care vom incerca sa le dezbatem in emisiunea mea de joi 24 februarie 2011, intre orele 18-20,ca tot e Dragobetele,si vom iubi de data asta romaneste! :)

Superstitiile

     Se pare ca  au existat  din mosi stramosi si s-au  transmis din generatie in generatie prin viu grai sau in scris,sunt prejudecati care survin din credinta spiritelor bune sau chiar si rele,poate fiecare dintre noi  este mai devreme sau mai tarziu incercat de  astfel  de ganduri...sunt  specific umane si nu tin de nivelul intelectual,mai degraba de personalitatea fiecareia...o dorinta foarte puternica poate sa determine chiar si pe o persoana foarte rationala sa tina cont de superstitii,sa nu cadem insa prada lor...refuzand anumite oferte favorabile doar pentru ca un astfel de semn ne sugereaza altceva...sa nu cadem in atitudini extreme.
     Folclorul romanesc e plin de superstitii...unele par a fi credibile,altele de-a dreptul penibile...voi aminti pe cele cu care sa zic asa am facut eu casa buna de-a lungul timpurilor,pe unele le veti recunoaste ,pe altele  le voi lasa sa mi le spuneti voi,si asa cum spuneam nu e cazul sa ne rusinam de ele atat timp cat ele nu  sunt din abundenta in mintea noastra...
     Asadar,sa incepem sa le insiram:
    Ni se bate ochiul stang si repede gandul ne pleaca spre faptul ca ceva bun trebuie sa se intample,dar cand se zbate  cel drept  ne ingrijoram...ne panicam si incercam sa prevenim o eventuala neplacere...
    Te maninca in palma? te bucuri,mai cu seama cand e vorba de cea stanga ,cea aducatoare de bani...te intristezi cand e senzatia de mancarime in palma dreapta ca atunci sigur instrainezi bani.
    Sa nu mai vorbim de galeata goala cea aducatoare de ghinion,pfai!!! imi amintesc ca am trait la tara in copilarie si cat ma intristam cand imi iesea o vecina cu galeata goala,dar cata bucurie imi aducea cea plina,de parca norocul meu acolo ar fi stat in apa din galeata! :))
    Ei,dar ce necajita eram cand ma incheiam gresit la nasturi...sau cand mai uitam ceva si trebuia sa ma intorc din drum...eram convinsa ca nu-mi va merge bine deloc!
     Aveam grija de piper si sare sa nu le rastorn cumva,ca la fel imi sugerau cearta...sarea cica e buna pusa la treptele din afara noii tale case,impiedica intrarea spiritelor rele in casa...ghinionului in casa.
     Pisica neagra,cred ca e cel mai cunoscut motiv de ghinion,daca iti taie calea,e clar! ghinion mare te paste! Culmea stiti care este? am o pisica neagra la casa din Negresti -Oas,mi-e tare draga si e tare prietenoasa,poate sa-mi taie calea de cate ori doreste ea,ca n-o sa ma sperie!:)
    Imi amintesc cand m-am maritat mama mi-a spus sa port in ziua nuntii ceva vechi, ceva nou,ceva imprumutat si ceva albastru si casnicia mea va fi lunga...am respectat dorinta ei,(ei,aici chiar asa a fost !am avut parte de  27 de ani de casnicie fericita)am purtat o pereche de cercei de-ai bunicii mele(din recuzita mamei)rochia de mireasa era noua,voalul la fel,am imprumutat de la o prietena un colier  iar pentru ca atunci era in trend ca mireasa sa se schimbe la miezul noptii,am purtat o rochie blue ciel din matase  naturala,care  mi-a placut mult de tot si cu care m-am simtit mai bine decat in rochia de mireasa care era cu trena si ma incomoda la dans...:)
     N-am stat la coltul mesei in tinerete de frica ca voi ramane fata batrana...:))...ei! acum scuzandu-mi-se lipsa de modestie nu asa aratam eu,ca sa raman nemaritata...hehe!!! imi amintesc ca  asta era raspunsul pe care il dadeam sotului meu cand imi spunea:
-noroc ca te-am luat eu de nevasta ca altfel ramaneai fata batrana! :))
Mi-am purtat cu grija  si oglinjoara din poseta sa n-o sparg tot de grija maritatului! cica 7 ani intarziam cu maritatul daca o spargeam! :))...si unde pui ca eu ma grabeam nevoie mare! :D
     M-am sarutat cu viitorul meu sot pe clar de luna pentru ca se spune ca sarutul pe clar de luna noua prevesteste casatoria  binecuvantata de o iubire nepieritoare.
     Imi amintesc ca  mama mea nu ma lasa sa ma intristez cand se spargea ceva in casa...spunea:
-Cioburile aduc noroc! ...lasa s-a spart un rau...sa nu regreti!
   Ei, lista lor ar putea continua,vreau sa va intreb ceva:
 - va ajuta superstitiile cumva sa reusiti in viata?....pentru ca se spune ca ele pot imbunatati performantele  oamenilor,marind increderea in noi insine ,mai mult  se pare ca acest lucru este dovedit stiintific!
Astept parerile voastre,pareri care vor fi citite in timpul emisiunii mele de  luni  intre orele 18-20 la  Radio Enigma Romania,puteti asculta  emisiunea  accesand  urmatorul link:

http://radioenigmaromania.ro/
sau pur si simplu  pornind radioul de pe pagina mea!




Edit later:
Poza cu mireasa din Oas,vine sa intregeasca ideea ca lucrurile imprumutate de mireasa aduc noroc si longevitate casatoriei,mireasa are margelele imprumutate de la prietenele ei....este un obicei in Oas,des practicat.

Frenezii serene

"blestemul dragostei"

Ganduri  peste ganduri,leganate de roti de tren,ganduri care m-au facut sa-mi doresc sa ma decorporez si sa ajung din nou langa acea persoana draga mie,degeaba am reincercat sa le reorganizez,sa le fac sa stea cuminti,n-a fost  chip....am incercat sa patrund dincolo de cuvinte,de ceea ce ne apropie,dar,poate fiind prea multe lucruri,n-am reusit sa le cuantific,pot spune doar ca am intrat intr-o lume nobila gasindu-l pe el,o lume in care am descoperit valoarea umana,am descoperit sinceritatea si nu-mi doresc decat un singur lucru sa pot sa impart norocul meu cu el...
Am incercat asa cum am mai spus sa fac o cenzura gandurilor rebele,dar nu s-a putut,tot ceea ce el imi spune e minunat,nu face decat sa-mi intensifice dorinta de a-l sti mereu aproape,visele sunt tot mai neastamparate,e o dulce nebunie....o nebunie care ne face sa speram,sa fim mai puternici in acest joc tacut,numai de noi stiut...freamatul din inimile noastre  ne-a inrobit intr-o vraja,o vraja care ne tine pe amandoi in paradisul  imaculat al iubirii pure,un paradis  al cuvintelor nerostite dar simtite pe deplin  in priviri....necuvintele din ochii nostri spun mult mai multe...si totusi puterea cuvintelor e mare....mi-as dori poate sa - mi spui ca-ti doresti sa fiu realitatea ta,sa ma ai in preajma ta zi de zi...
  Citisem cu mult timp in urma ceva pe blogul Alicei Nastase,ceva care mi s-a intiparit in minte pentru ca i-am dat dreptate,ea spunea ca o femeie poate pastra alaturi de ea un barbat cu o singura conditie: - SA-L IUBEASCA!!!..asta spune tot...pentru ca o femeie indragostita e in stare sa faca munci de Sisif doar sa poata pastra pe cel drag alaturi...dragostea poate inventa tot felul de mijloace de convingere..."blestemul dragostei"care a cazut asupra noastra ne-a dat aripi sa zburam,eterul a devenit cunoscut noua...iar gandurile noastre,spuse sau nespuse vor ramane pe vecie in lada de zestre a sufletelor noastre,le vom primeni doar atunci cand  departarea care ne desparte va deveni  prea apasatoare..gandurile sunt pline de lumina,pline de lucirea trairilor noastre...si sunt minunate! de ce? pentru ca  NE IUBIM!

Iubirea - Lanturi sau libertate???

   Sa nu ma acuzati de perversitate,pentru ca imi permit sa pun o astfel de intrebare ,pentru ca deh!o spun metaforic...zic ca uneori   incolteste in mintea noastra ideea de " prins in lanturi",acceptam" lanturi" dar  doar atunci cand avem  certitudinea ca le putem indeparta in momentul dorit.
   E  tentant gustul  LIBERTATII in conditii de dependenta,dar cu o conditie  : sa poti pastra balanta in echilibru..sa nu depasesti limitele!e foarte adevarat ca atunci cand mustesti in  iubire nu te duce gandul la evadare,nu-ti doresti prea multa libertate dimpotriva"penitenta " s-ar putea chiar sa-ti placa...,una dintre colegele mele de radio,mi-a facut astrograma si mi-a spus ceva de genu' "Olga tu ai avut o anume dependenta in casatoria ta...acum nu te mai regasesti in acel taram si suferi.." poate avea dreptate,si spun acest lucru spre a sustine ideea mai sus amintita....adica poate uneori aceasta dependenta de persoana iubita iti taie dorinta de libertate.
  Dar tot eu vin si spun oare barbatii nu sunt cumva sunt "structurati" diferit de noi?poate normalitatea noastra a femeilor este diferita de a barbatilor...v-ati gandit la acest lucru? suntem supusi transformarilor in fiecare moment si atunci imi pun o intrebare,daca acest lucru se intampla nu-i asa ca si adevarul nostru suporta transformari,in timp, nu mai poti fi sigur/a de nimic..de ce sa incerc eu  femeia iubita sa-i pun lanturi??as uza mai degraba de dreptul la demnitate,Exupery spunea: “Daca iubesti pe cineva lasa-l liber! Daca vine inapoi este al tau! daca nu…Nu a fost niciodata!"...asadar intrebarea mea este cu lanturi sau fara lanturi???????
   Si pentru ca unul dintre ascultatorii mei in alte dati,mi-a spus...de ce nu ne spui tu intai parerea ta? am s-o spun intai eu, pentru ca pana acum o lasam asa, ca pe o concluzie, sa nu fiu acuzata de speculatii,spun deci ca ...sufletul nu  poti sa-l  minti niciodata!oricat ai dori,armonia se realizeaza in doi,daca jumatatea ta nu se mai intalneste cu tine ca spirit si trup...la ce bun s-o mai lungesti????
    Voi dezbate tema in emisiunea mea de radio de luni 7 februarie 2011 intre orele 18-20.
 

Pentru a putea asculta  click aici:

http://radioenigmaromania.ro/

Pentru dedicatii muzicale adaugati id:

radioenigmaromania

Auditie placuta!!!!

Surprizele

      Ma gandeam sa vorbesc azi despre surprize la emisiunea mea de la radio...nuu!! sa nu va ganditi la "Surprize,surprize"- Andreea Marin Banica,n-am cum s-o aduc  in emisie...zana buna cum au numit-o unii,are alte  treburi mult mai importante  decat sa -mi fie mie alaturi intr-o emisie online...nu visez la asa ceva....ma gandeam sa vad in ce masura plac surprizele oamenilor in general,pentru ca am intalnit multe persoane care spun :- nu-mi plac surprizele!Ciudat,nu?...mie una imi plac!va amintiti cat de placut surprinsa am fost cand am primit acel trandafir  rosu prin priorypost?am impartasit bucuria cu voi...evident ca surpriza n-a fost unica,ea s-a repetat! ador surprizele,placute, evident,ele imi dau o stare grozava!
Surprizele pot lua multe forme...
    Ma surprinde placut  un telefon de la persoane pe care nu le-am auzit de multa vreme si care apar asa,cand te astepti  cel mai putin!ma surprinde o intalnire pe strada pur si simplu cu cineva pe care nu l-am vazut de multa vreme,o vizita neanuntata  a cuiva drag,imi incanta sufletul,ma incearca un sentiment de mare bucurie,mi se pare firesc sa fie asa...asadar cum as putea sa zic ca nu-mi plac surprizele?
    Poate cele mai placute sunt surprizele de suflet cele care le oferi celui drag,abandonindu-te pe tine ,oferindu-i zile,ore  de rasfat...incercati sa surprindeti partenerul/a astfel,vor  ramane cele mai minunate momente...imi amintesc cum m-a surprins sotul meu candva...a insirat petale de trandafiri de la intrarea la baie si pana la vana...o lumanare parfumata care palpaia discret si rasfatul e perfect!efectul e garantat,este atat de marunt gestul in sine dar cu un efect maxim...cel mai frumos gest  este acesta de a te darui pe tine!nu va sfiiti s-o faceti,gasiti momente cat mai dese in care sa surprindeti  pe cel drag/a..avem atatea valori fiecare dintre noi...pe care doar in timp reusim sa le scoatem in evidenta....sa le scoatem in mod surprinzator,efectele conteaza mult!
    Mai trebuie sa va povestesc ca obisnuiesc sa fac surprize dese celor dragi mie,surprize placute evident,ele pot lua multe infatisari,pot fi spre exemplu : o carte,un parfum,un "ceva" pe care stiu ca si-l doresc si care poate  prin bugetul propriu nu si-l pot permite...daca ati facut si voi  asta cuiva drag voua,sunt convinsa ca ati simtit satisfactia din ochii acelei persoane...nu cred ca trebuie sa asteptam un eveniment special spre a putea surprinde,sincer ...prefer sa surprind pentru ca in acel moment reusesc sa ma surprind pe mine insami!traiesc momente speciale!
     As dori sa aflu parerea voastra despre surprize...placute,neplacute...asa cum le percepeti fiecare sau asa cum vi s-au  intamplat!Poate  imi spuneti care a fost cea mai placuta surpriza din ultimul timp...sau poate cea mai neplacuta...ca deh! ele se intampla si nu le putem evita din pacate.
    Toate comment-urile vor fi citite la emisiunea mea de azi 3 februarie 2011 intre orele 18-21,in cadrul emisiunii"Cutiuta cu iluzii".

 Pentru a  putea  asculta ,click aici:

http://radioenigmaromania.ro/ 

Pentru dedicatii muzicale adaugati id:

radioenigmaromania

Auditie placuta!!!!