In ce ma priveste pot sa spun ca eu tac atunci cand sunt nedumerita de comportamentul , de atitudinea celor din jur...sau poate chiar de comportamentul meu...ma incearca o stare de incertitudine... si, decat sa vorbesc prefer sa tac...poate este o forma de aparare, pur si simplu!
Am intalnit insa taceri de tip protestatar, chiar la unii dintre prietenii mei, asa au inteles ei sa opuna rezistenta... este alegerea fiecareia, respect alegerea desi uneori ma doare sufletul, pentru ca, pana si catelusa mea Tasha cand nu-i place ceva, protesteaza prin sunete...si multi dintre ascultatorii mei s-au convins de acest lucru...sunt sunete de disperare...disperare ca nu-i bagata in seama, vrea mai multa atentie din partea mea....ma obliga pur si simplu s-o linistesc!
Cea mai pacatoasa mi se pare cea de tip indiferenta, pentru ca doare, nimeni nu este dispus sa se simta parte neglijata intr-o relatie, iar cand o aplici mi se pare ca se doreste la modul cel mai sadic sa pui la punct pe cineva care ti-a gresit...nu este deloc comoda, ea distruge incet , incet relatia, naste dezastru interior, complexe, si treptat duce chiar la lipsa de respect fata de tine dar si fata de persoana pe care vrei s-o pui" la punct"!...acum depinde si in ce tabara te afli, dar oriunde te-ai gasi, este greu...stiu asta din propria experienta...
O persoana draga mie, a ales o forma de tacere de tip pedeapsa...vrea sa-mi transmita durerea pe care o simte prin tacere, poate ca a reusit...pentru ca am devenit si eu suparata... ce ti-e si cu tacerile astea! sunt ca oglinzile...o vezi, te vede...dar nu-ti vorbeste! ...daca raspunzi cu aceeasi moneda...oare nu-i mai greu pentru ambele parti?
Poate ar trebui sa dejucam aceste taceri, sa nu dam ignor la ignorare, la ce-mi folosesc tacerile?...aaa!! da! cand imi doresc pentru o perioada de timp sa meditez asupra unor lucruri, da! sunt de acord...dar s-o tin asa intr-un lant de taceri mi se pare chiar absurd!
Prefer tacerile acelea in doi...cand cuvintele sunt de prisos, cand un sarut este urmat de o tacere, pentru ca prin acel sarut ai spus tot...chiar tot...prefer tacerea atunci cand ma tine cel drag de mana, ma priveste in ochi si vede mai multe dacat as putea eu spune in acel moment...aceste mesaje nonverbale, sunt dumnezeiesti...in rest, nu pun temei pe proverbul"tacerea e de aur "...as reformula proverbul cam asa"tacerea e de aur iar vorbele de argint"...iar mie imi place argintul, il port cu placere si este chiar in trend!
Am insa o intrebare ...pentru care dintre cele doua proverbe optati?:
1.Tacerea e ca mierea
2.Vorba dulce, mult aduce
Marius Teicu - Tacerea nu-i de aur
Asculta mai multe audio diverse
Sursa imagine:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://camasaverde.files.wordpress.com/2011/03/imagine-tacere1.jpg&imgrefurl=http://camasaverde.wordpress.com/2011/03/12/tacerea-ca-post-al-limbii-mult-vorbitoare/&h=200&w=218&sz=9&tbnid=aknBznzoWRCPfM:&tbnh=90&tbnw=98&prev=/search%3Fq%3Dimagini%2Btacere%26tbm%3Disch%26tbo%3Du&zoom=1&q=imagini+tacere&docid=XZf-0ictgdQEvM&hl=ro&sa=X&ei=6vNZTrO8LsT5sgaisezWCg&sqi=2&ved=0CCEQ9QEwAg&dur=5354
Tacerea staruitoare este specifica caracterelor dificile, adesea incapabile sa ierte, sunt persoane ostile, incrancenate...urasc tacerile!Foarte multa lume considera tacerea ca fiind o forma de raspuns....este alegerea lor, cum spui tu!
RăspundețiȘtergereDa, asa este, tacerea are si partile ei pozitive, dar, lucurile negative sunt mai adesea propagate decat cele pozitive...cam asta e parerea mea!
RăspundețiȘtergereFiecare dintre noi poate recunoaşte faptul că atunci când am înmulţit vorbele în diferite discuţii şi dialoguri ocazionale, am resimţit interior aceasta ca pe un gol sufletesc, semn al răcirii inimii şi al tulburării minţii – adică al risipirii harului şi pierderii liniştii. Nu ne este bine să vorbim mult şi fără rost, întrucât „din prisosul inimii grăieşte gura” (Matei 12, 34)
RăspundețiȘtergereClar ca pentru al doilea! ...vorba dulce mult aduce!...nu-mi place tacerea, mi se pare o forma de lasitate!
RăspundețiȘtergereDraga Tasha......ai multa dreptate in tot ceea ce spui tu aici..insa de multe ori si tacerea e un raspuns.....si atunci o iei ca atare si realizezi ca vorbele ar fi de prisos..dar cateodata ti-ai dori orice numai tacere nu....Tacerea in anumite situatii doare al naibii de tare....cred ca in viata trebuie sa stii exact cand isi are loc tacerea si cand nu....vis -a - vis de orice persoana.
RăspundețiȘtergereDa! Tacerea inca o “arma” in arsenalul comunicarii, ascunsa la vedere…
RăspundețiȘtergereCine tace si face e mai inteligent, daca taceai, filosof ramaneai si tacerea e de aur sunt doar cateva zicale care aduc tacerea mai sus de cuvinte. Dar ma intreb, cum ar arata o poezie fara cuvinte in ea? Doar titlu si cateva randuri goale. Hai, imaginati-va cu mine. Pagini intregi goale. Goale dar filozofice.
Tasha,eu pot sa tac ,dar nu pot sa nu gindesc...tac din punctul de vedere al transmiterii sunetelor, dar in interior nu am tacut niciodata, acum, as tacea in fatza unui trandafir rosu, catifelat, gindurile ar umbla pe fiecare petala, iar multumirea pt frumusetea lui ar fi o lacrima dintr-un ocean de iubire.Sigur ca putem considera tacerea si ca pauza dintre cuvinte, dar pentru mine tacerea nu a reprezentat niciodata lipsa comunicarii, ci o parte importanta a ei. Asa cum spunea Rajneesh: “Daca ai sa intelegi sensul cuvintelor, aceasta este o comunicare. Dar daca ai sa intelegi si sensul tacerilor, aceasta este o comuniune.” Sunt pentru vorba dulce, mult aduce...
RăspundețiȘtergereMi-e tăcerea o năframă invocată de mister,
RăspundețiȘtergereSau e numai dor de tine, aprig dor, fierbinte-n ger?
Mi-e tăcerea o crăiasă împietrită de durere,
Sau e dorul, sănătos, fără incubator sau sere?
Mi-e tăcerea un descântec, frânt din rândurile vechi,
Sau e dor de-al tău cuvânt, picurat pe la urechi?
Mi-e tăcerea o poruncă osândind a mea fiinţă,
Sau e numai dorul tău ce mă scaldă-n suferiţă?
Mi-e tăcerea adiere de vânt lin, pictând speranţă,
Sau doar dorul furtunos răvăşind exuberanţă?
Mi-e tăcerea un capac prins în cuiul osândirii,
Sau este numai produsul zmuls din ghearele iubirii?
Mi-e tăcerea o durere, glasul tău mult prea tăcut,
Mi-e un dor tacit de tine, îmi e dor de-al tău sărut!
Tacerea e de aur !? Hmm...incep sa cred ca vorba mea "restul e tacere..." e amenintata aici !
RăspundețiȘtergereStii Olga ...eu sunt de parere ca vorba e (asa cum spui tu) de argint si e chiar indicata cand exista taceri prea lungi si apasatoare dar atunci cand celalalt e intors cu spatele , e mai bine sa spui ca mine ...
Ma stii ca sunt omul clarificarilor , omul dialogului dar , vezi tu ...mai vine vremea sa si taci , atunci cand te afli in fata acelei ...oglinzi ...mute , deci tot vorba mea e la "putere" in acest caz !
Restul e tacere...;) >:d<
Ce aleg intre cele doua "vorbe" ?
RăspundețiȘtergerePai cand "vorba dulce " nu mai "aduce" nimic..."tacerea e ca ...mierea " si ...pana la urma ..."Restul e ...totusi ...tacere..." :-"
Ce poate insemna tacerea unui baiat?uneori il intreb ceva si nu-mi raspunede,ii spun ceva lacare astept sa reactioneza intr-un fel si nu-mi raspunde?cum as putea intelege aceste "raspunsuri mute"?
RăspundețiȘtergereTăcerea poate ucide ! Fără comunicare, nu poţi ajunge la acel numitor comun imperios necesar, în cazul unei relaţii. Sufletele pereche îşi împărtăşesc simţămintele, nevoile, prin puţine cuvinte, excelând faptic. De aceea există CUVÂNTUL. Are rostul, rolul lui. Tac, după ce rezolv. Bine, dificil, uşor, diplomatic, dar nu renunţ la cuvinte:)) Sunt genul care, dat afară, intră pe fereastră. Te felicit, Olga, pentru emisiunile radio. Interesant şi blogul tău. Îţi doresc mult succes şi o ENIGMĂ de aur:)
RăspundețiȘtergereCu preţuire, Elena Toma
Am sa incep prin a raspunde la intrebare ta ,eu nu aleg dintre cele doua , le accept pe amandoua .Motivatia vine din atitudinea mea fata de o anumita situatie .Daca se impune tacerea ,atunci e va fi de aur iar vorba dulce am folosit-o toata viata .Am sa ma opresc sa –ti scriu destre o anume tacere ,acea tacere venita din durerea dragostei , atunci cand tacerea doare ,tare doare .Care ar fi cea mai mare durere? Eu cred ca cea mai mare durere e cea care o tii in tine… cea care nu are sunet, cea care nu vorbeste, cea care nu se arata lumii, nici celui mai bun prieten. Ai plans vreodata fara sunet? Ai tipat vreodata fara sunet… ai tipat vreodata atat de tare incat numai in fiinta ta sa se auda ecourile durerii? Sufletul meu stie sa planga in tacere. Stie tot, dar nu are cui spune. Stie sa iubeasca, dar nu are cum sa-si scoata inima ca ea sa o priveasca. Stie sa zambeasca, dar nu si sa tipe de bucurie.Sunt multi care nu au cui spune durerea lor si care nu au incotro.Mai sunt suflete care care au fost putin mai norocosi cand destinul deja era scris… scris sa nu fie fericiti, sa fie mereu tristi. Un sarut pe frunte poate insemna pentru mine cea mai dulce mangaiere… Ochii simpli,rumeniti de la atata durere launtrica ,vorbesc din scurte priviri. Priviri care nimeni nu le intelege , pentru ca am invatat sa plang in mine… se poate schimba totul cu o privire dar trebuie sa stie cineva............ si ca de multe ori… tacerea vorbeste… Ce ati face daca intr-o zi in care nu mai puteti sa rabdati si izbucniti brusc de durere… Cum plangeti? Cum tipati?
RăspundețiȘtergere..tacerea doar mai tare decat 1000 de cuvinte, dar este un raspuns! un raspuns la ce? la toate temerile tale! GATA! S-a terminat! si ce daca? cum spun casierele de la banca: urmatorul va rog! a venit toamna? nicio problema vine si iarna! si? chiar daca ai sufletul rece, alina-l cu gandul ca vor veni si vremuri bune, mult mai bune... cat de curand!:)
RăspundețiȘtergereAm să respect tăcerea...!
RăspundețiȘtergereAm să păstrez acea tăcere,
Ce-n urma ta tu ai lăsat,
În ea există o comoară,
Ascunsă adânc, de neuitat!
Aş vrea să locuiesc în soare,
Peste-un contur de cer să dau,
Dar m-am trezit în legătoare,
Nicio speranţă de-a ta nu iau.
Dacă nu crezi că-s o fiinţă,
Sclipiri de viaţă închise-n mine,
Cum să respir adânc, dorinţe,
Din clipe ce se-ntorc spre tine.
O să respect frumos, tăcerea
Şi n-am să-ncerc să înţeleg,
În inimă îmi sting durerea,
Uitarea nu vreau s-o aleg.
......un subiect superb pentru aceste vremuri imposibile ! CAT DE MARE ADEVARUL "TACEREA E DE AUR" , TOT ATATA DE MARE DUREREA !!!, cand simti ca esti atacat "psihic", energetic de cineva care te socoteste cum simti ca nu meriti ! este buna si tot atat de dureroasa intrebarea : "pana cand sa taci ? " sugestie : personalizare de formule anti atac : "nimic nu ma atinge/supara/jigneste de la pers.X", principiul bumerangului functioneaza, deci ne ramane speranta ! santate si bucurie!!!!!
RăspundețiȘtergereAm invatat de curand sa tac....
RăspundețiȘtergereÎnvăt să îmi selectez gândurile şi bineînţeles cuvintele care vor să iasă afară. E mai bine să tac decât să vorbesc ceva nepotrivit într-un moment nepotrivit…
Deseori ma numar printre cei care tac. Nu ca nu as avea o parere ce as putea-o transforma in argument, nu din lipsa unei calificari pe subiect, nu din teama ca as putea sa gresesc pe undeva si as putea suferi de o noua umilinta mai mult sau mai putin publica, nu din mediocritate.
Tac fiindca imi e drag sa ascult invatatura ce mi se da, tac fiindca am nevoie de invatatura ce mi se da, tac fiindca pot, fiindca am rabdare, fiindca vreau sa invat. Nu tac plictisita ci tac ca o gamana. Am invatat sa tac in timp si inca nu stiu sa o fac bine dar ma straduiesc. Am invatat sa tac dupa cei ce imi vorbeau au tacut si ei si atunci am descoperit ca tacerea lor ma debusoleaza.
Cand ei au tacut m-am simtit putin pusa la colt, pedepsita, vorbele lor imi pareau un drept castigat prin auzire ci nu prin ascultare. De multe ori aud dar tot la fel de multe ori refuz sa ascult. Cand nu ascult nu pot sa tac, vorbesc fara noima si deseori intr-o asimetrie totala cu subiectul. Un om intelept din viata mea mi-a zis (o)data “Tacerea e de aur.” dupa care a tacut si oricat l-am impuns eu catre o vorba cu noima, el nu mi-a mai vorbit si nu am inteles atunci pe loc de ce pierdusem. Ce-i drept eram mica si nu stiam multe despre arta conversatiei (nu ca acum as sti), habar nu aveam ca tacerea este o parte importanta intr-un dialog, chiar si intr-un monolog. Nu stiam ca tacerea echivaleaza cu respectul.
Am invatat ca, cuvantul nu are noima si valoare fara tacere, cuvantul fara tacere e doar zgomot, sau doar litere angramate dubios. Poate de asta au aparut anagramele, pentru oamenii ce nu stiu sa taca si sa asculte, ca o pedeapsa, ca sa-i faca sa gandeasca cuvantul de-l primesc nu o data, ci de doua ori sau poate de mai multe ori.
Tacerea e de aur , da adevărat , doar dacă ea nu vorbeşte şi nu este mai stridentă şi mai dureroase decât cuvintele . Vorbele de argint pot fi diamante atunci când conţinutul lor este unul plăcut şi pornit din suflet
RăspundețiȘtergereDe câte ori nu ai spus , poate şi tu...de ce oare nu am tăcut ?
Cuvintele , oglinda sufletului , atunci când sunt adevărate , pot fi o ploaie de stele, cel mai bun sprijin pe care îl poţi da unui prieten şi nu numai....
Zidul tăcerii care nu are cum să fie de aur niciodată, îţi va face toate cuvintele să se întoarcă la tine şi împotriva ta , lovind ca un bumerang . Să nu laşi niciodată tăcerea să doară!
Da...tacerea de foarte multe ori este de aur..si face de 100 ori mai mult decat daca am vorbi...alteori este privita ca o lipsa de responsabilitate atunci cand trebuie dat un raspuns si privit ca o lasitatate....
RăspundețiȘtergereIubesc tăcerea dintre cuvinte...Dintre acele cuvinte care exprimă atât cat trebuie...
RăspundețiȘtergereNici mai mult, nici mai putin
Echilibrul perfect trebuie sa existe in toate!
Exagerările nu duc la nimic bun
Tăcerile nu ne sunt de trebuință atunci cand avem ceva de spus
Sunt atât de încântat, deoarece căsătoria mea ruptă a fost restabilită, iar soțul meu s-a întors după ce ne-a părăsit pe mine și pe cei doi copii ai noștri pentru o altă femeie. După 8 ani de căsătorie, eu și soțul nostru am fost într-o ceartă sau alta până când în cele din urmă m-a părăsit și s-a mutat în California pentru a fi cu o altă femeie. Am simțit că viața mea s-a terminat și copiii mei au crezut că nu-și vor mai vedea tatăl. Am încercat să fiu puternic doar pentru copii, dar nu am putut controla durerile care mă chinuiesc inima, inima mea era plină de dureri și dureri pentru că eram cu adevărat îndrăgostit de soțul meu. În fiecare zi și noapte mă gândesc la el și îmi doresc întotdeauna să se întoarcă la mine, eram foarte supărat și aveam nevoie de ajutor, așa că am căutat ajutor online și am dat peste un site web care sugerează că Dr.Wealthy poate ajuta să revină la ex. rapid. Deci, am simțit că ar trebui să-l încerc. L-am contactat și mi-a spus ce să fac și am făcut-o apoi a făcut o (Vrajă de dragoste) pentru mine. 28 de ore mai târziu, soțul meu m-a sunat cu adevărat și mi-a spus că îi este atât de dor de mine și de copii, atât de uimitor !! Așa că așa s-a întors în aceeași zi, cu multă dragoste și bucurie și și-a cerut scuze pentru greșeala sa și pentru durerea pe care mi-a provocat-o mie și copiilor. Apoi, din acea zi, Căsătoria noastră a fost acum mai puternică decât a fost înainte, totul datorită doctorului Rich. el este atât de puternic și am decis să împărtășesc povestea mea pe internet, încât dr. Vrăjitor, real și puternic, care mă voi ruga mereu să trăiesc mult pentru a-și ajuta copiii în vremea necazurilor, dacă ești aici și ai nevoie de Ex înapoi sau soțul tău s-a mutat la o altă femeie, nu mai plânge, contactează acum acest puternic turnător de vrăji. Iată contactul său: Trimiteți-l prin e-mail la: Cont: wealthylovespell@gmail.com, vizitați site-ul web http://wealthyspellhome.over-blog.com puteți să-l sunați sau să-l adăugați pe Whats-app: +2348105150446, MULTUMESC Dr.Wealthy
RăspundețiȘtergere