Sunt momente care ne determina sa luam decizii pe care poate le regretam la putin timp, dar decat sa-ti distruga sufletul si inima, preferi sa spui pan' aici a fost...o iau in alta directie, liberul arbitru e GPS-ul care iti conduce pasii...am gingasit poate prea mult, cu ganduri bune, iubire de semeni, adevar si mangaieri si cu ce m-am ales? cinism, razbunare, lipsa de scrupule, asadar imi rezerv dreptul de a ramane captiva in propriul meu magazin de vise....aici eu inchid, eu deschid, eu pun << inchis pentru renovare>> cand simt ca este momentul sa-mi reincarc bateriile sufletului.
Mi-am pus sub lupa gandurile, le sortez... pe cele pesimiste le arunc la pubela, ma duc la final de an doar cu cele pozitive, reprim emotiile negative, gandesc si azi ca viata noastra e mult mai frumoasa decat o vedem noi uneori...sigur ca depindem de confirmari in majoritatea datilor ca de aerul pe care il inspiram dar, nu e nicio tragedie daca cineva nu iti valideaza atitudinea, gandirea, suntem unici si ar fi culmea sa fim toti de acord cu un punct de vedere sustinut de cineva....asta pentru ca nevoile noastre sunt diferite, alegem " hrana" care ne satura sufletul...iar tubul de oxigen e la fiecare din noi...il gestionam dupa cum simtim!
Nimanui nu-i merge viata ca pe roate, " volanul "e la noi iar daca am ales un traseu in viata si nu ne-a mers cum am dorit, sa nu ramanem blocati, exista solutii care ne scot din impas, exista oameni care se incapataneaza sa ne ajute sa ne redobandim increderea, am dat si eu peste astfel de oameni care m-au ajutat la rascruce de drumuri, m-au sfatuit sa o iau la dreapta si pe prima banda, incet dar sigur, si am reusit, le multumesc azi ca m-au sfatuit, mi-au alimentat sufletul, au fost carburantul de care aveam nevoie sa merg senina mai departe.
Functionam dupa un plan divin, primim lectii care dor dar care ne fac mai intelepti cumva...ne ajuta sa fim mai aproape de esenta noastra, cuvantul acestui an a fost echilibru, am incercat sa imi echilibrez trairile, sa imi bucur sufletul uitandu-ma mai adanc in mine, sa fac ce vreau taman ca o fetita rasfatata, poate si pentru ca ingerii au fost cumva mai apropiati de mine si m-au acoperit cu bratele lor...nelasandu-ma sa cad prada cuvintelor mestesugite ale unora care cu asta se ocupa incercand sa vrajmaseasca lumea...cu alte cuvinte m-am autocenzurat, mi-am pus fermoar la gura si am ramas nepasatoare sau am tinut balanta judecatii dreapta cu alte cuvinte, ca nu e treaba mea sa pun pe tapet pe nimeni!
Am intors cat am putut spatele artagosilor, conflictualilor, dar pe alocuri nu am rezistat tentatiei de a riposta in stilul meu bine cunoscut adica pe blog, daca au inteles bine...daca nu?... tot bine, ce-am avut si ce-am pierdut vorba lui Caragiale... ;) nu mi-am risipit energia de prisos cu persoane care nu merita, am oferit-o acolo unde am simtit ca trebuie...am pus frau si limbii digitale, ca deh!!! virtualul asta e mai ceva ca si realul, circula zvonurile al naibii de tare...asadar decat sa fii improscata cu ura mai bine temperata limba...filtru exigent si basta!!... scapi basma curata in orice situatie..."fabricatiile" unor oameni mici pierduti in propria nefericire nu trebuie bagate in seama, la concluzia asta am ajuns, scapi asa de atacuri dezgustatoare si te autoprotejezi.. O sa zici ca-i greu? nu e deloc...iti dau si o solutie draga cititorule, ia un catel de usturoi in fiecare dimineata si mesteca-l rostogolindu-l cateva secunde prin gura( o jumatate de minut)...te linisteste, iti intareste sistemul imunitar, devii imuna la toate relele... ;) e verificat, functioneaza!!! va doresc succes!!
Edit later: sursa imagine - internet
Succesul in radio si blogging cere rabdare, dedicare si mai ales pasiune, fara acest" pachet" e munca fara rost, doar asa sa te afli in treaba, mai bine deloc... perseverenta, dorinta de mai bine legat de stilul propriu te face sa fii inspirat in tot ce propui spre dezbatere.
Aseara una desteapta peste masura, care detine adevaruri la purtator, le stie pe toate si se crede "ombelico del mondo" m-a facut gloata, mda...si asta pentru ca i-am blocat iubitul virtual care isi descarca mitraliera cu gloante vulgare sa nu mai scrie pe chatul radioului, nostim, la prima vedere, dar grav atat timp cat te crezi deasupra altora dar promovezi prin atitudine vulgaritatea, raman consternata sa vad oameni tot mai isterici care sunt topiti dupa expresii obscene, ce mama zmeului placere or fi gasind in ele, zau daca imi pot explica! poate nu sunt la zi cu ce se poarta in lexicul limbii romane, oi fi non-trendy, dar asta nu inseamna ca mi-s tampita stimata cucoana grobiana!
L-am avut duhovnic mult timp pe parintele Nicolae Steinhardt in perioada cand era la Rohia, de la care mi-au ramas multe invataturi intiparite in minte, spunea la un moment dat, sfintia sa, ca El ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti ...am incercat de-a lungul vietii sa fiu asa...poate nu mi-a iesit de fiecare data cum am dorit dar, nici sa " pasc" cu gandul la descatusare, pe islazul mitocaniei nu m-a dus gandul niciodata, mistocareala ieftina a unora a devenit moneda curenta, arma nesimtitului care murdareste locul pe unde calca....razgaiala stupida si fudula a unora niciodata nu ma va gusta, m-ai facut puzderie sau ma rog gloata, cum mi-ai scris pentru "delictul "de a-ti bloca iubitul, ma intreb te-ai descris cumva pe tine? ai facut-o strasnic! parol! esti regina in taverna trivialitatii, stapaneaste-ti sanatoasa teritoriul si nu ma pune pe mine sub ghilotina trufiei tale ca zau asa, nu e cazul!azi, insa te-am facut subiect de breaking news pe blogul meu, pe tine cea care nici macar dispretul meu nu-l meriti!
Oricum am pus incepand de azi punct activitatii mele la radio, am facut totul cu prea multa daruire si ca sa fiu deranjata de astfel de ipochimene, mai bine ma retrag....dar nu inainte de a le dori succes colegilor mei de radio.
Avem zile si zile, zile in care totul iti surade dar si zile cand parca e plin de capcane in jurul tau si nu stii cum sa le mai feresti, exact ca in toamna pe care o parcurgem acum, carevasazica oamenii sunt ca anotimpurile...(cand foarte rece, ploi, zapada ...cand temperaturi de vara.)
Se spune ca atunci cand Dumnezeu este scos din viata cuiva ajunge o prada a diavolului, am crezut mereu ca nimic nu e intamplator in viata si ca oamenii pe care El ii scoate in calea noastra apar cu un scop...cand scopul este atins, ei dispar, mai devreme sau mai tarziu...uneori ramai cu inima sparta, pentru ca nu intelegi motivele disparitiei, dar te duci mai departe cu un zambet amar in coltul gurii...pentru ca n-ai niciun drept sa-i "cloxonezi" pe cei care te elimina din viata lor....e alegerea fiecaruia la o adica daca vrea sa-ti mai fie alaturi sau ba.
Combustibilul care ma face sa merg mai departe de fiecare data e optimismul care cumva ma ajuta, imi da vointa si putere sa inteleg ca oamenii au dreptul sa fie exact asa cum vor ei...si "calitatea " indoielnica a unora nu mai e asa deranjanta in ochii mei...nu disponibilitatile celor din jur ma fac sa fiu ceea ce sunt, nici furia si nici dezgustul ci intelegerea, clementa cu care privesc experientele din viata.
Cand treci printr-un accident cerebral ischemic inveti cumva sa-ti repari mintea si emotiile, suntem conceputi cum bine spunea cineva ca si calculatoarele, mintea e software-ul iar corpul e hard-ul, comenzile merg de la capsorul nostru.
Lumea magica a radioului, mi-a scos in cale oameni si oameni, tipologii diferite, fiecare om cu povestea lui, n-am incercat prin ceea ce fac sa agasez lumea convingand-o obsesiv ca regulile mele de viata ar fi cele mai bune, Dumnezeu a lasat pentru noi 10 porunci, ne-a facut egali pe toti, ca oamenii au ales sute de alte reguli dupa care functioneaza, este deja problema lor si nu e dreptul meu sa pun intrebari legat de nimeni si nimic!...poate doar daca ar semana cineva de acolo de sus mai multa iubire de semeni in mintile noastre, ar fi cumva o solutie....mi-e dor de oameni frumosi si iubitori, tocmai de aceea ma intorc iar spre TINE si zic: fa Doamne cumva o minune!
Sursa imagine: https://weheartit.com/glavanmaria/collections/131077819-citate
