In viata pierzi multe, bani, trenuri, autobuze sau cate si mai cate alte lucruri dupa care regreti sau chiar te apuca plansul de necaz dar cele mai grele pierderi sunt pierderile omenesti si nu neaparat ma refer la cei care se duc pe norisorii pufosi ci la cei care sunt pe pamant dar care aleg sa nu mai fie langa tine din varii motive, mai grav este ca te anunta ca nu esti demn/a de prietenia lor si arunca la gunoi toate amintirile, uneori cred ca nici nu simt cu adevarat ceea ce spun dar vor sa te loveasca pur si simplu!
Ma intreb insa ceva - un pic de jena avem si noi?ne mai uitam din cand in cand in oglinda sa ne vedem fata?de ce sa nu ne bucuram de micile bucurii, marunte ce-i drept care vin din partea oamenilor din jur si care ne fac sa vedem viata mai luminoasa, mai calda?de ce unii isi imbolnavesc sipirtul si mintea?
Sa ne gandim ca sunt oameni care lupta cu citostaticele ...fac chimioterapie la greu si se bucura cand inving boala...acolo tarii de caracter... acolo forta si curaj, acolo invingatori nu la astfel de persoane care se bat pe piept cine mi-s eu ca te-am aruncat la gunoi!
Imi amintesc cat a luptat sotul meu cu cancerul, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace, cat a vrut sa intre boala in remisie, cat de tare si-a dorit sa traiasca, am cautat clinici din cele mai bune din strainatate pentru un transplant medular...dar boala din pacate i-a macinat trupul...si fac acum o trimitere la cei care imbolnavesc cu buna stiinta persoanele din jur cu atitudinea lor total neavenita prin comportamentul ciudat si prin dorinta lor de a parea superiori cu orice pret, desi....nu vad barna din ochiul lor ci paiul din ochiul altuia!
Sunt adminul unui post de radio am renuntat la o parte din responsabilitati in favoarea echipei cu care lucrez, toate hotaririle le luam impreuna, dar, am constatat ceva, renuntand la autoritatea formala intrucat nu suntem o institutie, suntem un grup de oameni pasionati de ceva( un radio online...unde se face voluntariat) am castigat mult mai mult - incredere, respect, admiratie, devotament, adica autoritate informala care mi se pare mult mai importanta daca stai sa te gandesti!
Pentru ca azi e Sambata Mare la catolici le doresc un Paste cu lumina, pace si prosperitate!
Lupta cu prostia si cu invidia e fara sfarsit! nici una , nici alta nu va fi niciodata eradicata si de aceea tocmai ma gandeam mai ieri...ce rost are sa lupt impotriva valului care creste pe zi ce trece?
Nu mai sunt eu cea de 30 de ani cand puteam sa infrunt pe oricine si nimic nu-mi statea in cale...dar ma mandresc ca stapanesc cumva noua tehnologie, mai bine decat multi tineri din jurul meu, daca am vrut sa invat ceva...am luat tutorialele la citit, le-am rasfoit si m-am documentat, rareori am cerut ajutorul celor mai tineri....e adevarat ca ma cam babesc ...deh!!!mi-au luat cumva mintile cei de la Kanal D cu telenovele turcesti ( eu care mai daunazi nu suportam asa ceva ...am devenit mare devoratoare de acest gen) insa mai zilele trecute mi s-a parut foarte straniu faptul ca observ la cei cu ceva mai tineri decat mine,( ca nah! nu ma consider baba inca...!!!!)fracturi de logica .... maninca persoanele astea ceva stricat ce le umbreste mintea...? gandesc fragmentat?
Lista mea de prieteni virtuali este incarcata sau poate supra incarcata si constat cu fericire ca lumea apreciaza experinta mea de viata, empatia si felul cum reusesc sa comunic cu ei pe radio sau pe alte cai de comunicare virtuala insa mai am si din acelea care sunt Gica Contra care se erijeaza in avocatele altora si vin sa-mi dea sfaturi pretioase...vreau sa le intreb pe respectivele care e tariful lor?????? Le spun atat ca scurgerea timpului aduce dupa sine niste cicluri cu anumite modificari, la ele se pare ca a aparut inaine de vreme...va compatimesc sincer dragelor si va spun - aveti grija de voi si NU purtati grija altora cu atata aplomb sau cum s-ar spune pe la mine - nu-i treaba magarului de unde beau oile apa sau mai pe intelesul vostru pretioaselor, stimabilelor - nu judecati cartea dupa coperta, s-ar putea sa va inselati!
Sursa imagine - http://cetin.ro/capturile-vama/
Cineva azi m-a intrebat:- ce faci nebuna mica? si tocmai i-am raspuns ca spune bine cand ma numeste asa pentru ca zilnic nebunia mea consta in incercarea de a alege bucuria si a indeparta tristetea...nu e greu... dar nici usor!
Nu ma prind scenariile victimizarii(desi.. nah! poate ca mai cad si victima din cand in cand cu sau voia mea...) cand vin fara voia mea sunt cam alea pe care mi le"vand" unii incercand sa-mi ingreuneze ziua cumva...dar, nu cumpar tristeti, ca ele vin peste tine si singure de ce as pune eu "botu' " la scenariile cuiva?
Sa-mi "confectionez" tristeti e nevoie de judecare...ori eu n-am timp de asa ceva...bucuria in schimb exista pur si simplu...bucuria ca sunt ! bucuria ca fac ce-mi implineste sufletul, tin cu dintii de visele mele, nu le las si incerc pe cat reusesc sa le aduc la faza de implinire...
Energia expandeaza cand ma gandesc ca ma asteapta calatorii frumoase in acest an...ca o sa vad din nou locuri frumoase si asta pur si simplu ma face fericita! dar ma gandesc asa - oare de ce e asa putin bucurie in randul lumii? vad prea putini oameni fericiti, sau poate ei vor sa-mi arate numai pustiul din sufletul lor? tin ferita de ochii lumii bucuria?.... sa nu le-o fure cineva?
Copilul din interiorul meu stie sa traiasca viata pur si simplu, fara sa o complice in reflectii ce pun in balanta nevoile mele si asteptarile celorlati, nu vreau sa-mi incorsetez sufletul, vreau sa-l las liber, mai cred ca si Lui asa ii place sa ne vada ca inflorim nu doar ca existam in aceasta viata!
Bucuria mea vreau sa fie si bucuria celor dragi mie, asa cum si eu ma bucur de bucuria lor, vreau sa-si exprime voiciunea sufletului, sa priveasca mai mult in interiorul lor- acolo e bucuria si cu determinare si implicare vor ajunge la fericire .
Ingerii bucuriei sa va fie mereu aproape!
Chiar daca afara nu e soare, chiar daca nu isi aduc aminte toti barbatii de aceasta zi...pentru noi femeile, mamele, e o zi speciala...pentru ca noi mamele, sotiile, iubitele reusim cu caldura din suflet sa alungam chiar si norii si furtunile din sufletele celor dragi, nu plecam urechea la micimea lumeasca, suntem puternice, aducem confort sufletesc chiar daca uneori ne doare nedreptatea si umilinta la care din pacate mai suntem supuse.
Chiar daca mamele"mai pleaca" ele raman acolo sus sa ne pazeasca...sunt ingerii nostri care ne indreapta pasii atunci cand ne lovim de obstacolele vietii...ele traiesc in inimile noastre pentru totdeauna!
Chiar daca nu-i aratam suficient de mult iubirea din suflet...mama ne sustine neconditionat pentru ca mama are cel mai greu si mai definitiv rol din lume!
Chiar daca nu-i spunem tot ce simtim, mama stie ce se ascunde dincolo de cuvinte....ne citeste din priviri si nu uita sa ne mangaie cu vorbe calde...cineva spunea : -" Dragostea sfideaza matematica, pentru ca atunci cand o imparti de fapt se inmulteste"...subscriu!
Chiar daca nu te mai am alaturi draga mama, nu am sa uit niciodata ca mi-ai insuflat principii si valori de care sunt mandra, datorita tie sunt omul de azi, omul care se respecta si se ingrijeste, dar care la randul ei a invatat sa ingrijeasca de cele doua fete carora le-am dat viata!
Chiar daca esti acolo sus, ai ramas in mintea si sufletul meu mereu pentru ca niciodata nu m-ai judecat pentru esecurile mele, ba dimpotriva, m-ai ridicat si m-ai ajutat sa-mi repar greselile, m-ai invatat sa stiu sa iert , sa uit si sa respect pentru ca la respect se raspunde intotdeauna cu respect!
Chiar daca Dumnezu nu ti-a dat alti copii, tu ai fost si prietena mea si sora mea si tot ce am avut nevoie in viata, n-am cuvinte sa-ti aduc multumiri mai alese ci doar gandul meu pios si plin de recunostinta, chiar daca ai plecat, iubesc amintirea ta, multumesc si te iubesc mama!
Tiribomba gandurilor care se invarte in mintea mea are un lant doar cu numele, altminteri slaba nadejde sa protejeze, tocmai de aceea unele mai sar in afara, (a se intelege pe blog...!!!) fara grija insa, ele sunt de bine, nu lovesc si nu agreseaza, sunt pasnice pentru ca tiribomba are "calusei " tinuti in hatzuri.
Ma gandeam eu azi, cum ar fi sa-i atasez tiribombei din mintea mea un aprinzator de creativitate, unul asa precum jokerul la carti sau la remy, asa sa poti sa-l folosesti cu succes inlocuind o piesa lipsa cand il ai in mana...o sa ziceti: - vorbesti in dodii! poate ca da! poate ca nu! pentru ca dodiile sunt pentru oameni plictisiti, pe cand eu doresc creativitate, ce-i rau in asta?...si apoi se spune ca atunci cand taci contra vantului cuvintele care s-ar fi cuvenit sa le rostesti la momentul potrivit se intorc impotriva ta, iar eu nu sunt genu' ala de femeie cu mutenie contrafacuta, nu umblu cu vorbe "vopsite" (.. a se intelege pasarea aia din familia Corvidelor care mai croncaneste si umbla dupa hoituri)...vorbele mele escaladeaza, poate ca tocmai de aceea azi cineva imi spunea " simt ca zbor!"...ma indoiesc ca i-am dat aripi dar, daca i-am dat o stare de bine e perfect!
Uneori insa e bine sa taci din dragoste pentru cuvinte, sa nu spui ce nu simti, sa nu arunci reziduri mentale la nimereala ca s-ar putea sa dai peste un interlocutor mai pretentios care te taxeaza din doua vorbe, asta pentru ca gandirea omeneasca nu face fata la tot ce se "basculeaza" si blocheaza fluxul flecarelii....n-ar fi mai bine sa caramelizam vorbele si sa le mestecam in lipsa de subiecte? dar...nu-mi fac iluzii de prisos, ce s-ar intampla in acest caz cu vestitele companii de telefonie? intrebare retorica...Clar!!! ar da faliment pur si simplu!
Cam asa spunea candva un amic de-al meu cand i se parea lui ca ma exprim cam prea sofisticat, nu zic ba...probabil asa si era...o faceam insa la modul dezinvolt si mi se parea ca e simplu de priceput tot ce spun...doar poate ca acum eu i-as fi raspuns asa:
- "satul arde si baba se piaptana!?"nu se cade mon cher! desi ma rog poate nici asta nu e un motiv sa nu te pieptani, daca e sa moara satul, mor si io, dar ma rog, mor frumoasa! Rad pentru ca in criza de timp fiind am ales sa ma piepatan singura azi, sa nu ma duc la coafor.
Trebuie sa recunosc insa ca in dimineata asta n-am apucat sa-mi pieptan gandurile, sunt putin rebele, dar le-am lasat libere pentru ca am inteles ceva, am inteles ca noi putem sa ne oferim libertatea de a spune DA dar si libertatea de a spune NU atunci cand ceva nu ne place la partenerul nostru, sau ma rog dupa caz la caz, la cel drag... suntem lumina si intuneric, dupa cum alegem fiecare sa fim - frumosi sau uriti, expansivi sau potoliti. Forta si vulnerabilitatea este in mana noastra cuantumul lor este dictat de liberul arbitru...
Uneori ma simt obosita si simt nevoia sa ma odihnesc in bratele cuiva...azi insa gandul meu a fost un zbor neintrerupt ...n-a simtit nevoia de odihna, dar, o sa le dau ideilor o forma mestesugita in zilele ce vor urma pentru ca a fost o avalansa de trairi, stari, emotii care au luat-o razna! Ispita nimicului mi-a dat tarcoale, o sa-mi asum alegerile si o sa fac numai lucruri care imi mangaie sufletul, n-am timp de gresit si nici timp de irosit! Oamenii nu sunt intotdeauna asa cum ii vedem noi, nu te poti baza pe nimeni cu adevarat...si poate ca e bine asa...sa ne bazam numai pe noi, in goana noastra dupa "etaloane" nu realizam ca sufletul nostru isi poate gasi locul intr-un corp nu neaparat perfect, dar frumos! Ar trebui sa cautam acea persoana careia sa nu-i fie frica sa ne spuna ca-i lipsim..sa recunoasca asta, ba mai mult sa-i fie teama ca ne pierde atunci cand o ia pe cai gresite, cineva care sa ne ofere nu numai mana, ci si inima! Dar unde sunt acei barbati care te prind de mana si-ti spun:
- Esti gata iubito? hai sa plecam! cu tine ORIUNDE e bine!
Nu-i greu sa incepi ziua cu dreptul, e suficient sa primesti un mesaj sau un gand bun de la cineva drag tie si ziua sa se deschida cu lumina si bucurie in suflet, stropul de soare e deja in casa ta!
Trebuie sa recunosc ca am devenit pretentioasa cu oamenii din jurul meu, ma dau gata oamenii cu inteligenta emotionala superioara mie..ei reusesc sa ma faca sa visez coerent, cu ochii deschisi cu alte cuvinte, una peste alta imi calibreaza mintea, imi multiplica energiile interioare si ma ajuta sa ma reinventez.
Trag aer in piept cu curaj, imi depasesc toate fricile, ma eliberez de indoieli si-mi deschid inima...ascult medalion Enya la Radio Tasha si sufletul meu pluteste, simt iubire, sustinere si astea imi dau curajul pentru o zi mai buna, mai luminoasa si mai implinitoare.
Uit de incheieturile care ma mai dor din cand in cand...uit de pielea tenului meu care isi mai schimba parametrii si nevoile, uit de kilogramele care se inghesuie fara voia mea.... uit de oboseala zilnica si de insomniile care mai cocheteaza cu mine, uit de toate si simt cum lumina interioara imi da starea de pace si liniste sufleteasca!
Un weekend pe placul vostru sa fie, cu pace si tihna!
