Prietenie cu folos, cu alte cuvinte, dar sa nu ni se para ciudat acest lucru pentru ca daca e sa fim cinstiti cam toate cele trainice eu asa le vad, cu folos, a nu se intelege insa gresit, dar un fel de win-win tot trebuie sa existe, oricat de mult ne-am lua dupa paradigme, un lucru este cert o prietenie trebuie sa te faca sa te simti bine, sinceritatea are si ea rostul ei, dar nu ca sa taie in carne vie...mai vrei sa auzi si lucruri frumoase de la prieteni, nu doar critici...asta nu inseamna ca eu sunt genu' ala care vreau neaparat sa plang pe umarul cuiva...nu!!!stiu sa plang si pe umarul meu ... de multe ori realizez ca eu singura pot sa-mi alin cel mai bine sufletelul!
Cand spui prietenie cred ca trebuie sa existe reciprocitate, din pacate unii scot cu usurinta acest cuvant din dictionarul lor, fiecare avem viata noastra, fiecare are grijile lui, prietenii se ajuta intre ei. dar nu poti face acest lucru de fiecare data, abia atunci cand ii refuzi realizezi ca pentru ei e mai importanta propria persoana decat prietenia voastra, mi s-a intamplat si mie acest lucru, am realizat si eu ca am avut prieteni doar pentru beneficii, nu m-am suparat insa, pentru ca poate a existat o competietie intre noi si eu am descoperit-o doar la final, insa competitia mi-a fost de folos si una peste alta m-a ajutat sa evaluez mai bine relatiile de prietenie care au urmat dupa....
Carente emotionale am avut si eu....nu mi-a scazut insa stima de sine niciodata, orice ar crede cineva despre mine, eu si numai eu ma cunosc cel mai bine si stiu de ce sunt in stare, mi-am gasit mereu echilibrul si starea de bine pentru ca in prietenii nu poti merge mai departe daca nu treci si peste greseli, e munca grea frate sa poti sa te prefaci ca-ti pasa de cineva si sa nu te pierzi la un moment dat...nu te poti" produce" la nesfarsit!
Dan Puric spune asa:
"Ce este in fond prietenia, daca nu acel minunat privilegiu al sufletului in care adevarul se poate odihni? si acum intrebarea mea:
cat sunteti de privilegiati sufleteste ?