Blog premiat

RadioTasha

vineri, 8 noiembrie 2019

Dimineti posomorate

     
     Cineva spunea ca omul este o pasare cu aripi interioare, dar pe care din pacate nu prea le foloseste... in dimineata asta  functionez  fara semne de intrebare incerc sa ma mobilizez si imi spun: - Olga, se poate si mai bine! incearca!  daca nu reusesti tot bine dar daca reusesti o sa fii mai "avuta "in fericire... si apoi de ce mi-as pune in fata nspemii de asteptari care vorba baietilor de la Taxi mi-ar freca Zen-ul Karma si Feng shuiul...?
      La fel ca pasarea "cant" si   la radio...lumea imi spune Voce...nu toti au timp sa asculte pasarile, poate am devenit mai insensibili datorita grijilor cotidiene, dar pe langa faptul ca pasarea canta si fara laude, eu am confirmari, deci? de ce m-as declara nemultumita? si mai e ceva...la mine totul porneste din interior spre exterior...interiorul meu e senin, e luminos, pot chiar oferi si celor din jur lumina lui...
   Constat ca unii oameni revendica dragostea , respectul dar nu sunt capabili sa le primeasa in viata lor, altii le primesc si nu le merita sau pur si simplu nu stiu sa le gestioneze, si asta ma intristeaza uneori...
   Azi insa vreau sa  vreau sa ma simt frumoasa si cand spun frumos eu ma gandesc la valoarea umana nu la aspectul exterior pentru ca el in timp isi pierde din frumusete
   Fiti frumosi, fiti autentici, fiti cum va place voua si cum simtiti ca va implineste!
  

luni, 30 septembrie 2019

Ce inseamna sa fii colectionar?

 
 M-am intrebat pe mine si va intreb si pe voi, ce tintiti atunci cand va propuneti sa faceti o colectie,  de ce am curiozitatea asta? pentru ca  de cand ma stiu am  avut multe tentatii,  unele s-au concretizat in colectii mai mari sau mai mici, ( colectii de obiecte din cupru, colectii de papusi cu cap de portelan...colectie de vase de portelan, colectie de cristale...si cate si mai cate...)altele s-au pierdut pentru ca probabil eu nu am fost suficient de insistenta ... unele colectii le-am oferit cadou ( numismatica am dat-o unui fost iubit, cea de filatelie unei fetite si era pretioasa dadusem in tinerete o multime de bani pe timbre ca o exasperasem pur si simplu pe mama) vazand ca  acele persoane poate isi doresc mai mult decat mine sa-si mareasca colectia chiar si azi am sentimentul ca au ajuns unde trebuie...
  Am ramas la arta, pastrez tabourile unor pictori cu cota( dar aici stagnez...nu mai investesc de ceva ani buni) ador insa colectiile de  obiecte din argint, aici sunt extrem de activa si incerc sa ma bucur cu piese mai rare si  cumva care sa ma avantajeze...pentru ca imi place sa port ce cumpar...nu doar investitia in sine conteaza ...
    Sa fii colectionar implica multa pasiune in ce faci si evident preocupare, unii m-au format  de-a lungul timpului, pe altii i-am format eu...cand gasesc ceva vechi care imi fura ochii ma simt extrem de incantata, sunt cumva in resortul meu, munca la muzeu m-a format in acest sens...si parca  imi da energie in plus orice achizitie noua. Fiecare obiect vine cu povestea lui...daca ar putea vorbi cred ca am afla atatea lucruri frumoase...dar eu mi le inchipui pur si simplu, cand cumpar un inel vechi spre exemplu,  incerc sa ma gandesc cum arata doamna care si-a comandat o astfel de bijuterie? ce ocupatie a avut?ce iubire  impartasita a avut ca deh! bijuteriile se ofera din drag pentru drag... si uite asa ma imprietenesc usor cu ele, pe unele insa le simt ostile si le dau mai departe...nu toate achizitiile mi se  pliaza....si e mare lucru sa simti asta!
   Participarea la licitatii imi da un avant aparte, cumva imi doresc sa salvez acea bijuterie la gandul ca voi fi o stapana buna si o sa ne intelegem perfect....insa nu toate pot ajunge la mine cum imi doresc...ma limitez si eu la o anumita suma si imi spun - " data viitoare Olga! "
    Sotul meu Dumnezeul sa-l ierte ar fi vrut sa aiba o colectie de arme, nu orice fel ci cele din Primul razboi Mondial, am vandut sabia care era din timpul regelui Ferdinand mai lunile trecute... poate l-am suparat acolo sus la stele..dar si pentru ca sa pot sa imbogatesc colectia  gandita de el mi-ar fi trebuit atestat, el avea..deci  a fost una din motivatiile care m-au determinat sa vand ce adunase el....
    Acum sa nu credeti ca-mi iau de la gura, adica maninc un iaurt cu un covrig ca sa pot sa-mi cumnpar musai o piesa pe care mi-o doresc foarte tare...pe piata e mare speculatie, oamenii cumpara sa revanda mai scump, uneori parca ma tenteaza si pe mine cand vad anunturi pe grupuri, caut cutare sau cutare...dar nu ma indur!!! Sunt colectionari cu o anumita tematica,  pe acestia ii admir mult, mi-as fi dorit si eu sa fiu  asa, dar resursele financiare m-au obstructionat. Dar ce fac acum? ma plang? nu! sunt sincera si spun ca ma bucur ca am reusit in viata sa apreciez frumosul, sa nu  agreez chiciurile si sa  am parte de bucurii  implinitoare!
Si ca sa vedeti ca mai am si noroc prezint un colier din perioada interbelica castigat la o loterie cu 10 lei. ... ;) m-a vazut Cel de sus!!! Multumesc Lui pentru tot!
     

luni, 26 august 2019

Insomnii

     Cred ca cea mai cumplita teroare a noptii e insomnia, mi se intampla rar, dar trebuie sa recunosc ca toate tertipurile care le-am incercat sa adorm  in aceasta noapte nu au functionat, mai sa fie mi-am spus,  las' ca imi obosesc mintea cu scrisul pe blog... ;)  si iata-ma in fata tastaturii...
     Povestea  Emil Cioran in eseurile sale ca insomniile de care a suferit au fost pentru el blestem dar si binecuvantare pentru cugetul sau...calatoriile in lumea cugetariilor, filosofiei  i-au slefuit sensibilitatea...dar ma intreb oare mie ce beneficiu imi aduc? poate doar acest articol scris la ceas de noapte, cand poate altii viseaza, altii se odihnesc iar eu desi nu trec printr-o perioada solicitanta, dimpotriva, a fost  final de saptamana  care a decurs cum nu se poate mai bine, cu satisfactii  pe plan sentimental, cu  zile imbucuratoare,  stau ca tuta in pat si nu pot adormi....foarte adevarat ca duminicile nu mai sunt pentru mine la fel de glamuroase ca odinioara, ba chiar  nu-mi mai plac...dar nici asta nu mi se pare un motiv de insomnie...poate ca m-am pierdut prea mult in ganduri...crosetez idei si  unele imi ies pe dos...
     O sa fiti curiosi ce ganduri,  mda...ma gandeam cat de usor apare dragostea in viata noastra, uite asa avem toti parte de iubiri mici, medii sau de  durata...nu facem incantatii carevasazica ca nu e cazul, cand te loveste, te loveste si n-ai scapare, dar pentru ca maine am emisiune la radio stateam si ma gandeam ce provocare sa le trimit ascultatorilor si numai bine o formulez acum, asadar:
Cum e de preferat sa fie iubirea?
     1.Scurta
      2.Medie
      3.Eterna
      La cele scurte e consum de energie nu gluma! adevarata ploaie de emotii, gelozii, frici, meschinarii care se opresc brusc ducand la despartire, nu te angajezi in responsabilitati, traiesti momentul si atat. La cele medii ai parte de calatorii, experiente nebunesti care te tin cumva prins, te gandesti ca nu prea e de lepadat persoana de langa tine, dar nici de lungit prea mult....ca prea des ajunge sa te enerveze  firea lui/ei.La cele lungi insa e mai complicat, iubirea iti toceste aripile sufletului si nu-ti mai poti lua zborul cand vrei....nu e usor sa te mentii la suprafata prin valmasagul  problemelor cotidiene, oamenii de azi actioneaza conspirativ, trebuie sa fii mereu in garda....
     Carevasazica nu faceti rabat la idei si haideti s-o lamurim...cum e mai bine? incercam sa formulam poveste preferata, ea se formeaza in mintea noastra si ce credeti? dupa aceea ea ne va cauta pe noi! Garantat! credeti-ma!
       Inchideti ochii( asta voi face si eu in minutele urmatoare) cauta povestea in mintea ta pentru ca mai apoi  ea te va cauta pe tine!


Sursa imagine: net
    

duminică, 4 august 2019

Superwoman

   

      Din cate stiu eu inca nu  a reusit nimeni sa dea  reteta cu secretul  succesului pe piata ( ca mai apar carti cu sugestii asta e alta poveste...) si asta pentru ca nimeni nu e scutit in viata asta de suparare, esec, deznadejde, chiar daca persoana in cauza e inteligenta, poate chiar cumpatata, gestioneaza bine momentele, tot apar neajunsuri, pentru ca asa e viata cu bune si cu rele....mai devreme sau mai tarziu fiecare ajunge sa isi puna intrebarea analitica: ce mama zmeului  am facut ca lucrurile nu-mi merg bine?
     Am cunoscut insa femei care  cu toate ca  in viata reala sunt praf si pulbere pe site-rile de socializare se dau superwoman, ma intreb ce placere or fi avand, sa para ce nu sunt? doar de dragul de a epata? adica, cu alte cuvinte, sunt frumoasa, sunt desteapta, pe deasupra mai sunt si fericita!!!! ce paradigma, nu-i asa? si pe deasupra mai las si diamantul de acasa pe o mana de carbune de pe aceasta agora numita net...jalnic...dar nu ele sunt de vina,  deh!!!sarpele....ca el a alungat-o pe frumoasa Eva din Rai, el e tapul ispasitor! ;)
     Sincer? eu am dat-o in bara de multe ori, nu m-am jelit, ca oricum nu m-ar ajuta la nimic jelania dar nu m-am lasat batuta niciodata, am avut incredere in mine, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ma ridic, am realizat ca si dupa esec exista viata, recompensele daca pot sa le numesc asa, au aparut in timp...facand o retrospectiva am ajuns la concluzia ca desi in viata mea am pierdut mult ( oameni, valori materiale...etc) am castigat  infinit mai mult fructificand oportunitatile pe care viata  mi le-a scos in cale....n-am dorit luna de pe cer niciodata ...dar ridic ochii spre cer si multumesc Lui pentru tot ce mi-a dat....am doua fete realizate, am doi nepoti minunati ce poate fi mai frumos, mai implinitor decat asta? Nepotii mi-au sters cu veselia lor toate "zgarieturile" sufletului, mi-au deschis butonul ACTION, sunt dulcea provocare care nu te oboseste niciodata.
   La final as vrea sa spun ca ma simt bine in papucii mei si nu am  avut intentia niciodata sa ma incalt cu papucii altora...nu caut glorie prin a ma compara cu altele, am ingaduinta, erorile vietii au fost pentru mine revelatoare,  m-au facut mai puternica, m-au indreptat spre taina vietii.
   

marți, 9 iulie 2019

Gand de Iulie

    Sunt pusa pe calcule in dimineata asta....uneori imi da cu virgula, deh! asa e viata cu tot felul de operatii, adunari, scaderi, mai gresim, mai plusam...dar mergem victoriosi mai departe, cert este un lucru, am ajuns la concluzia ca am devenit suma oamenilor pe care i-am inteles ( si daca nu i-am inteles??? am incercat sa raman inteleapta si sa tac...ca oricum oamenii sunt ceea ce vor ei sa fie...).
  Schimbarea in bine de regula se face cu propria ograda...daca cineva  ar scoate pe piata si plasturi care ne-ar ajuta la aceasta schimbare ar fi perfect...am fi mai predispusi spre  starile acelea de fericire care sunt atat de trecatoare...
       Ma gandesc acum daca eu am fost zamislita sa fericesc pe altii sau sa ma fericesc pe mine? macar asa mici crochiuri din cand in cand sa imi ofer drept  premiu pentru stradania mea cotidiana,  pentru implinirile mele, pentru sperantele mele, pentru iluziile mele, pentru avatarul vietii modulat uneori cu grija, alteori cu nepasare ( buna si asta uneori...)hmmm!! toti suntem intr-o goana continua spre fericire, putini insa ajung s-o tina in brate....suntem diferiti dar poate asta e si marea noastra sansa!!!
      Mai cred ca nu verbalizam suficient ceea ce simtim ...prea interiorizati am devenit ....uneori chiar si cuvintele spuse aiurea pot incalzi un suflet, dau apa la moara, pentru ca vorba - vorba aduce....altfel? ajungem epave emotionale... frangem destine cu voia noastra...prea multi oameni obositi de viata, prea multi care se indreapta spre declin...de ce? pentru ca uitam un lucru ... momentele pe care le traim nu ne apartin in totatalite ci le impartim cu altii, si atunci?? de ce refuzam  sa muscam cu pofta din viata?
     Pierderile dor...dar sa te pierzi pe tine e cel mai dureros lucru, crede in tine!  increderea in altii nu te ajuta, dimpotriva! de la noi pornesc fericirile si nefericirile, din pacate acuzam  pe altii de tot raul care ni se intampla...si? marii perdanti suntem tot noi...viata ne ofera atatea ocazii, de ce le colectionam si  refuzam sa le dam viata???

duminică, 19 mai 2019

 
     Sunt ZEN de dimineata, vreau sa raman asa pe tot parcursul zilei, e Duminica si apoi, asta inseamna relaxare, privesc lucrurile fara impotrivire, le accept asa cum sunt... de altfel asta e arta ZEN.. sa accepti lucrurile asa cum sunt  si sa fii in ritm cu fluxul de informatii care vine din exterior spre tine. A fost ciudata vremea de cateva zile incoace, azi insa parca si natura participa la starea mea, e soare la Satu Mare, sunt ZEN..a plouat destul, hmmm! cica atunci cand ploua isi bate dracu' nevasta, dar oare acum o fi invers? ;) o iubeste?? care tare as mai vrea sa stiu! dar pentru ca nu am interlocutori si nu sunt in emisie la radio...lol!! io, cea bolnava de intrebari cu rost sau fara rost, nu gasesc un raspuns diplomatic, ma las pagubasa, si-mi zic asa cum imi spunea un amic cand sunt mai" blonda" :
 - Ioaneeeeeeeeee!! nu te stresa! lumea e faina si roz, iar de restu' acadele!  ;)
  

marți, 14 mai 2019

Empatie

      Ma  straduiesc sa gasesc o empatie  cu cei din jurul meu, sa le inteleg alegerile, sa pot sa pot sa-i descopar mai bine, sa vad povara care o au in momentul in care reactioneaza  destul de ciudat, dar din pacate observ  ca sinceritatea si sentimentele bune au devenit un lux pe care putini si-l permit...se hranesc cu  validari false, principiul asumarii si al responsabilitatii a apus demult...fiecare arunca vina pe celalalt, e mai simplu asa cand vrei sa te scoti dintr-o situatie in care nu te simti comod.
    N-am o perfectiune inchipuita si nici nu pretind asa ceva, ma aliniez doar asa cum pot dupa principiul celor 7 ani de acasa, incerc sa nu supar, sa nu fiu necuviincioasa, mai cred inca in prietenie ( cu toate ca m-am ars  de multe ori...! ) mai cred ca daruirea are si reciprocitate....am oferit sanse vietii in general, oamenilor si de cateva ori sentimentelor.
    De-a lungul vietii am invatat sa cred in sentimente, dar sentimentele fac loc uneori dezamagirilor si atunci ma apuca o senzatie de revolta, ma cert pe mine ca  nu gestionez prea bine creditele sentimentale, ca fundamentul relatiilor pe care le intreprind e prea subred, si fac introspectii peste introspectii, ma macin in cel mai stupid mod, realizand ca dau intr-o ciclicitate  absurda. Viata imi ofera zilnic lectii noi si  una peste alta asta cumva da farmec vietii, poate ar fi plictisitor sa fie totul ca la carte...tocmai de aceea incerc sa resuscitez ce se mai poate in speranta ca ceva bun tot imi ramane. Am incercat sa tin alaturi de mine oameni dragi, atat cat mi-a stat in putinta dar i-am lasat sa plece cand am simtit ca apropierea mea nu le face bine, unii mi-au dat sperante,  bucurii,  altii  mi-au adus tristete, oricum colaborarile cu ei, m-au ajutat sa fiu  mai chibzuita, si sa pricep ca, ceea  ce nu merge la inceput nu  va mai merge niciodata, vorba romanului "boala lunga, moarte sigura" astfel incat am taiat  din primele incercari orice  colaborare.
    Lista invataturilor, mi-a dat cumva o doza de curaj  pentru schimbarile  pe care le am in perspectiva...ce vreau? putin...putin de tot! vreau liniste si caldura  sufleteasca! Atat!