Frontiera

      Nu am in minte granitele statale, in mintea mea se plimba ganduri putin mai  sumbre, in preajma sarbatorilor ma gandesc mereu la cei care nu mai sunt langa mine, cei cu care am  impartasit atatea sarbatori magice  si cu care  am simtit cu adevarat magia  Nasterii Lui...acum frontiera dintre lumi ma doare cumplit..
    Am un nod in gat cand vorbesc despre acest lucru, simt cumva prezenta lor, proximitatea...
    Mama draga, apari atunci cand simti ca  sunt singura, ma incurajezi in visele mele, ma inspiri  si ma faci sa cred ca nu ai plecat de tot... dar fara tine e greu. Am fost unica ta fiica, dar tu ai fost UNICA  pentru mine! ai fost si mama si tata si sora si prietena, pe toate le-ai  acoperit, nimic nu mi-a lipsit... prin  credinta in El si optimismul tau m-ai invatat sa trec peste toate obstacolele vietii si nu au au fost putine...acum esti ingerul meu pazitor.
     Ai fost un exemplu pentru mine, pentru vecini si cunoscuti, te pomeneste lumea cu drag si acum...te bucurai sa ajuti oamenii, fapt pentru care  lumea te-a pretuit si te-a iubit....
     Acum ai stranepoti mama mea draga,  sunt buni si frumosi la suflet ca tine, impart cu drag din  bucatica lor si celor din jur, te-au mostenit la generozitate, poate si pe bunicul lor, pe ginerele tau Vasile, bunicul lor, avea si el un suflet mare...acum sunteti impreuna departe dar foarte aproape  totusi, in inima noastra,  a celor care am ramas aici pe pamant  si care in astfel de momente  marturisim ca ne lipsiti extrem de mult!

Dimineti posomorate

     

     Cineva spunea ca omul este o pasare cu aripi interioare, dar pe care din pacate nu prea le foloseste... in dimineata asta  functionez  fara semne de intrebare incerc sa ma mobilizez si imi spun: - Olga, se poate si mai bine! incearca!  daca nu reusesti tot bine dar daca reusesti o sa fii mai "avuta "in fericire... si apoi de ce mi-as pune in fata nspemii de asteptari care vorba baietilor de la Taxi mi-ar freca Zen-ul Karma si Feng shuiul...?
      La fel ca pasarea "cant" si   la radio...lumea imi spune Voce...nu toti au timp sa asculte pasarile, poate am devenit mai insensibili datorita grijilor cotidiene, dar pe langa faptul ca pasarea canta si fara laude, eu am confirmari, deci? de ce m-as declara nemultumita? si mai e ceva...la mine totul porneste din interior spre exterior...interiorul meu e senin, e luminos, pot chiar oferi si celor din jur lumina lui...
   Constat ca unii oameni revendica dragostea , respectul dar nu sunt capabili sa le primeasa in viata lor, altii le primesc si nu le merita sau pur si simplu nu stiu sa le gestioneze, si asta ma intristeaza uneori...
   Azi insa vreau sa  vreau sa ma simt frumoasa si cand spun frumos eu ma gandesc la valoarea umana nu la aspectul exterior pentru ca el in timp isi pierde din frumusete
   Fiti frumosi, fiti autentici, fiti cum va place voua si cum simtiti ca va implineste!
  

Ce inseamna sa fii colectionar?

 

 M-am intrebat pe mine si va intreb si pe voi, ce tintiti atunci cand va propuneti sa faceti o colectie,  de ce am curiozitatea asta? pentru ca  de cand ma stiu am  avut multe tentatii,  unele s-au concretizat in colectii mai mari sau mai mici, ( colectii de obiecte din cupru, colectii de papusi cu cap de portelan...colectie de vase de portelan, colectie de cristale...si cate si mai cate...)altele s-au pierdut pentru ca probabil eu nu am fost suficient de insistenta ... unele colectii le-am oferit cadou ( numismatica am dat-o unui fost iubit, cea de filatelie unei fetite si era pretioasa dadusem in tinerete o multime de bani pe timbre ca o exasperasem pur si simplu pe mama) vazand ca  acele persoane poate isi doresc mai mult decat mine sa-si mareasca colectia chiar si azi am sentimentul ca au ajuns unde trebuie...
  Am ramas la arta, pastrez tabourile unor pictori cu cota( dar aici stagnez...nu mai investesc de ceva ani buni) ador insa colectiile de  obiecte din argint, aici sunt extrem de activa si incerc sa ma bucur cu piese mai rare si  cumva care sa ma avantajeze...pentru ca imi place sa port ce cumpar...nu doar investitia in sine conteaza ...
    Sa fii colectionar implica multa pasiune in ce faci si evident preocupare, unii m-au format  de-a lungul timpului, pe altii i-am format eu...cand gasesc ceva vechi care imi fura ochii ma simt extrem de incantata, sunt cumva in resortul meu, munca la muzeu m-a format in acest sens...si parca  imi da energie in plus orice achizitie noua. Fiecare obiect vine cu povestea lui...daca ar putea vorbi cred ca am afla atatea lucruri frumoase...dar eu mi le inchipui pur si simplu, cand cumpar un inel vechi spre exemplu,  incerc sa ma gandesc cum arata doamna care si-a comandat o astfel de bijuterie? ce ocupatie a avut?ce iubire  impartasita a avut ca deh! bijuteriile se ofera din drag pentru drag... si uite asa ma imprietenesc usor cu ele, pe unele insa le simt ostile si le dau mai departe...nu toate achizitiile mi se  pliaza....si e mare lucru sa simti asta!
   Participarea la licitatii imi da un avant aparte, cumva imi doresc sa salvez acea bijuterie la gandul ca voi fi o stapana buna si o sa ne intelegem perfect....insa nu toate pot ajunge la mine cum imi doresc...ma limitez si eu la o anumita suma si imi spun - " data viitoare Olga! "
    Sotul meu Dumnezeul sa-l ierte ar fi vrut sa aiba o colectie de arme, nu orice fel ci cele din Primul razboi Mondial, am vandut sabia care era din timpul regelui Ferdinand mai lunile trecute... poate l-am suparat acolo sus la stele..dar si pentru ca sa pot sa imbogatesc colectia  gandita de el mi-ar fi trebuit atestat, el avea..deci  a fost una din motivatiile care m-au determinat sa vand ce adunase el....
    Acum sa nu credeti ca-mi iau de la gura, adica maninc un iaurt cu un covrig ca sa pot sa-mi cumnpar musai o piesa pe care mi-o doresc foarte tare...pe piata e mare speculatie, oamenii cumpara sa revanda mai scump, uneori parca ma tenteaza si pe mine cand vad anunturi pe grupuri, caut cutare sau cutare...dar nu ma indur!!! Sunt colectionari cu o anumita tematica,  pe acestia ii admir mult, mi-as fi dorit si eu sa fiu  asa, dar resursele financiare m-au obstructionat. Dar ce fac acum? ma plang? nu! sunt sincera si spun ca ma bucur ca am reusit in viata sa apreciez frumosul, sa nu  agreez chiciurile si sa  am parte de bucurii  implinitoare!
Si ca sa vedeti ca mai am si noroc prezint un colier din perioada interbelica castigat la o loterie cu 10 lei. ... ;) m-a vazut Cel de sus!!! Multumesc Lui pentru tot!

     

Insomnii

     Cred ca cea mai cumplita teroare a noptii e insomnia, mi se intampla rar, dar trebuie sa recunosc ca toate tertipurile care le-am incercat sa adorm  in aceasta noapte nu au functionat, mai sa fie mi-am spus,  las' ca imi obosesc mintea cu scrisul pe blog... ;)  si iata-ma in fata tastaturii...
     Povestea  Emil Cioran in eseurile sale ca insomniile de care a suferit au fost pentru el blestem dar si binecuvantare pentru cugetul sau...calatoriile in lumea cugetariilor, filosofiei  i-au slefuit sensibilitatea...dar ma intreb oare mie ce beneficiu imi aduc? poate doar acest articol scris la ceas de noapte, cand poate altii viseaza, altii se odihnesc iar eu desi nu trec printr-o perioada solicitanta, dimpotriva, a fost  final de saptamana  care a decurs cum nu se poate mai bine, cu satisfactii  pe plan sentimental, cu  zile imbucuratoare,  stau ca tuta in pat si nu pot adormi....foarte adevarat ca duminicile nu mai sunt pentru mine la fel de glamuroase ca odinioara, ba chiar  nu-mi mai plac...dar nici asta nu mi se pare un motiv de insomnie...poate ca m-am pierdut prea mult in ganduri...crosetez idei si  unele imi ies pe dos...
     O sa fiti curiosi ce ganduri,  mda...ma gandeam cat de usor apare dragostea in viata noastra, uite asa avem toti parte de iubiri mici, medii sau de  durata...nu facem incantatii carevasazica ca nu e cazul, cand te loveste, te loveste si n-ai scapare, dar pentru ca maine am emisiune la radio stateam si ma gandeam ce provocare sa le trimit ascultatorilor si numai bine o formulez acum, asadar:
Cum e de preferat sa fie iubirea?
     1.Scurta
      2.Medie
      3.Eterna
      La cele scurte e consum de energie nu gluma! adevarata ploaie de emotii, gelozii, frici, meschinarii care se opresc brusc ducand la despartire, nu te angajezi in responsabilitati, traiesti momentul si atat. La cele medii ai parte de calatorii, experiente nebunesti care te tin cumva prins, te gandesti ca nu prea e de lepadat persoana de langa tine, dar nici de lungit prea mult....ca prea des ajunge sa te enerveze  firea lui/ei.La cele lungi insa e mai complicat, iubirea iti toceste aripile sufletului si nu-ti mai poti lua zborul cand vrei....nu e usor sa te mentii la suprafata prin valmasagul  problemelor cotidiene, oamenii de azi actioneaza conspirativ, trebuie sa fii mereu in garda....
     Carevasazica nu faceti rabat la idei si haideti s-o lamurim...cum e mai bine? incercam sa formulam poveste preferata, ea se formeaza in mintea noastra si ce credeti? dupa aceea ea ne va cauta pe noi! Garantat! credeti-ma!
       Inchideti ochii( asta voi face si eu in minutele urmatoare) cauta povestea in mintea ta pentru ca mai apoi  ea te va cauta pe tine!


Sursa imagine: net
    

Superwoman

   

      Din cate stiu eu inca nu  a reusit nimeni sa dea  reteta cu secretul  succesului pe piata ( ca mai apar carti cu sugestii asta e alta poveste...) si asta pentru ca nimeni nu e scutit in viata asta de suparare, esec, deznadejde, chiar daca persoana in cauza e inteligenta, poate chiar cumpatata, gestioneaza bine momentele, tot apar neajunsuri, pentru ca asa e viata cu bune si cu rele....mai devreme sau mai tarziu fiecare ajunge sa isi puna intrebarea analitica: ce mama zmeului  am facut ca lucrurile nu-mi merg bine?
     Am cunoscut insa femei care  cu toate ca  in viata reala sunt praf si pulbere pe site-rile de socializare se dau superwoman, ma intreb ce placere or fi avand, sa para ce nu sunt? doar de dragul de a epata? adica, cu alte cuvinte, sunt frumoasa, sunt desteapta, pe deasupra mai sunt si fericita!!!! ce paradigma, nu-i asa? si pe deasupra mai las si diamantul de acasa pe o mana de carbune de pe aceasta agora numita net...jalnic...dar nu ele sunt de vina,  deh!!!sarpele....ca el a alungat-o pe frumoasa Eva din Rai, el e tapul ispasitor! ;)
     Sincer? eu am dat-o in bara de multe ori, nu m-am jelit, ca oricum nu m-ar ajuta la nimic jelania dar nu m-am lasat batuta niciodata, am avut incredere in mine, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ma ridic, am realizat ca si dupa esec exista viata, recompensele daca pot sa le numesc asa, au aparut in timp...facand o retrospectiva am ajuns la concluzia ca desi in viata mea am pierdut mult ( oameni, valori materiale...etc) am castigat  infinit mai mult fructificand oportunitatile pe care viata  mi le-a scos in cale....n-am dorit luna de pe cer niciodata ...dar ridic ochii spre cer si multumesc Lui pentru tot ce mi-a dat....am doua fete realizate, am doi nepoti minunati ce poate fi mai frumos, mai implinitor decat asta? Nepotii mi-au sters cu veselia lor toate "zgarieturile" sufletului, mi-au deschis butonul ACTION, sunt dulcea provocare care nu te oboseste niciodata.
   La final as vrea sa spun ca ma simt bine in papucii mei si nu am  avut intentia niciodata sa ma incalt cu papucii altora...nu caut glorie prin a ma compara cu altele, am ingaduinta, erorile vietii au fost pentru mine revelatoare,  m-au facut mai puternica, m-au indreptat spre taina vietii.
   

Gand de Iulie

    Sunt pusa pe calcule in dimineata asta....uneori imi da cu virgula, deh! asa e viata cu tot felul de operatii, adunari, scaderi, mai gresim, mai plusam...dar mergem victoriosi mai departe, cert este un lucru, am ajuns la concluzia ca am devenit suma oamenilor pe care i-am inteles ( si daca nu i-am inteles??? am incercat sa raman inteleapta si sa tac...ca oricum oamenii sunt ceea ce vor ei sa fie...).
  Schimbarea in bine de regula se face cu propria ograda...daca cineva  ar scoate pe piata si plasturi care ne-ar ajuta la aceasta schimbare ar fi perfect...am fi mai predispusi spre  starile acelea de fericire care sunt atat de trecatoare...
       Ma gandesc acum daca eu am fost zamislita sa fericesc pe altii sau sa ma fericesc pe mine? macar asa mici crochiuri din cand in cand sa imi ofer drept  premiu pentru stradania mea cotidiana,  pentru implinirile mele, pentru sperantele mele, pentru iluziile mele, pentru avatarul vietii modulat uneori cu grija, alteori cu nepasare ( buna si asta uneori...)hmmm!! toti suntem intr-o goana continua spre fericire, putini insa ajung s-o tina in brate....suntem diferiti dar poate asta e si marea noastra sansa!!!
      Mai cred ca nu verbalizam suficient ceea ce simtim ...prea interiorizati am devenit ....uneori chiar si cuvintele spuse aiurea pot incalzi un suflet, dau apa la moara, pentru ca vorba - vorba aduce....altfel? ajungem epave emotionale... frangem destine cu voia noastra...prea multi oameni obositi de viata, prea multi care se indreapta spre declin...de ce? pentru ca uitam un lucru ... momentele pe care le traim nu ne apartin in totatalite ci le impartim cu altii, si atunci?? de ce refuzam  sa muscam cu pofta din viata?
     Pierderile dor...dar sa te pierzi pe tine e cel mai dureros lucru, crede in tine!  increderea in altii nu te ajuta, dimpotriva! de la noi pornesc fericirile si nefericirile, din pacate acuzam  pe altii de tot raul care ni se intampla...si? marii perdanti suntem tot noi...viata ne ofera atatea ocazii, de ce le colectionam si  refuzam sa le dam viata???

 

     Sunt ZEN de dimineata, vreau sa raman asa pe tot parcursul zilei, e Duminica si apoi, asta inseamna relaxare, privesc lucrurile fara impotrivire, le accept asa cum sunt... de altfel asta e arta ZEN.. sa accepti lucrurile asa cum sunt  si sa fii in ritm cu fluxul de informatii care vine din exterior spre tine. A fost ciudata vremea de cateva zile incoace, azi insa parca si natura participa la starea mea, e soare la Satu Mare, sunt ZEN..a plouat destul, hmmm! cica atunci cand ploua isi bate dracu' nevasta, dar oare acum o fi invers? ;) o iubeste?? care tare as mai vrea sa stiu! dar pentru ca nu am interlocutori si nu sunt in emisie la radio...lol!! io, cea bolnava de intrebari cu rost sau fara rost, nu gasesc un raspuns diplomatic, ma las pagubasa, si-mi zic asa cum imi spunea un amic cand sunt mai" blonda" :
 - Ioaneeeeeeeeee!! nu te stresa! lumea e faina si roz, iar de restu' acadele!  ;)
  

Empatie

      Ma  straduiesc sa gasesc o empatie  cu cei din jurul meu, sa le inteleg alegerile, sa pot sa pot sa-i descopar mai bine, sa vad povara care o au in momentul in care reactioneaza  destul de ciudat, dar din pacate observ  ca sinceritatea si sentimentele bune au devenit un lux pe care putini si-l permit...se hranesc cu  validari false, principiul asumarii si al responsabilitatii a apus demult...fiecare arunca vina pe celalalt, e mai simplu asa cand vrei sa te scoti dintr-o situatie in care nu te simti comod.
    N-am o perfectiune inchipuita si nici nu pretind asa ceva, ma aliniez doar asa cum pot dupa principiul celor 7 ani de acasa, incerc sa nu supar, sa nu fiu necuviincioasa, mai cred inca in prietenie ( cu toate ca m-am ars  de multe ori...! ) mai cred ca daruirea are si reciprocitate....am oferit sanse vietii in general, oamenilor si de cateva ori sentimentelor.
    De-a lungul vietii am invatat sa cred in sentimente, dar sentimentele fac loc uneori dezamagirilor si atunci ma apuca o senzatie de revolta, ma cert pe mine ca  nu gestionez prea bine creditele sentimentale, ca fundamentul relatiilor pe care le intreprind e prea subred, si fac introspectii peste introspectii, ma macin in cel mai stupid mod, realizand ca dau intr-o ciclicitate  absurda. Viata imi ofera zilnic lectii noi si  una peste alta asta cumva da farmec vietii, poate ar fi plictisitor sa fie totul ca la carte...tocmai de aceea incerc sa resuscitez ce se mai poate in speranta ca ceva bun tot imi ramane. Am incercat sa tin alaturi de mine oameni dragi, atat cat mi-a stat in putinta dar i-am lasat sa plece cand am simtit ca apropierea mea nu le face bine, unii mi-au dat sperante,  bucurii,  altii  mi-au adus tristete, oricum colaborarile cu ei, m-au ajutat sa fiu  mai chibzuita, si sa pricep ca, ceea  ce nu merge la inceput nu  va mai merge niciodata, vorba romanului "boala lunga, moarte sigura" astfel incat am taiat  din primele incercari orice  colaborare.
    Lista invataturilor, mi-a dat cumva o doza de curaj  pentru schimbarile  pe care le am in perspectiva...ce vreau? putin...putin de tot! vreau liniste si caldura  sufleteasca! Atat!

   

      Mi-am cam iesit din mana, n-am scris demult  pe blog, asta pentru ca poate gandurile mele au fost prea personale si n-am vrut sa le fac publice,  am dat "save" doar in mintea mea,  dar, viata mea se incapataneaza sa incerce mereu drumuri noi,  neplanificate, pentru ca  planuri pe termen lung am incetat sa mai fac...iubesc cu indarjire tot ce ma inconjoara, sunt tributara ideii ca nimic in viata nu e intamplator, tot ce imi apare in cale are rostul lor.Nu m-am intrebat niciodata de ce mie poate  mi-a dat Cel de sus oameni frumosi de la care am avut mereu de invatat cate ceva, poate i-am meritat sau poate ei m-au meritat pe mine, nu mai conteaza care a fost balanta, cert este ca ei m-au facut mai bogata sufleteste, si poate nu am suficienti genunchi sa-i multumesc Lui pentru acest lucru.
    Nu toate lucrurile in viata mi-au iesit cum am vrut, dar nu datorez nimanui nicio justificare, am facut cum am simtit in acel moment, ma iert si ma accept, pentru ca altminteri as fi plina de frustari, care mi-ar dauna mie in primul rand si apoi celor din jur...n-am nici pareri de rau, pentru ca daca le-as avea ar incolti in sufletul meu si m-ar durea foarte tare cand le-as simti.
    Sunt o incapatanata, dar incapatanarea mea nu e in detrimentul celor din jur, imi cunosc si limitele si slabiciunile, daca am cazut, stiu sa ma ridic, dar trebuie sa recunosc ca atunci depind de putina sustinere, am nevoie de cineva sa-mi ridice moralul, si ajung uneori chiar sa rad cu lacrimi alaturi de prietenii care  reusesc sa ma remonteze prin  sfaturile lor, prin cuvintele lor si-mi spun: Doamne, Olga! ce norocoasa esti cu asa oameni frumosi langa tine!
    Viata mi-a dat suficiente provocari care sa-mi tina interesul la nivel optim si sa ma faca sa-mi doresc mereu mai mult si cu dorinta de implicare  care m-a facut cumva sa tind spre cea mai buna varianta a mea.
    Momenetele mele de introspectie ma ajuta sa ma descopar mereu, si mai e ceva, imi stochez cu grija fiecare lectie pe care mi-a dat-o viata, nu vreau sa recidivez, vreau sa invat din fiecare  cate ceva...asta sporeste farmecul vietii,  ma fericeste si ma tine in parametri...cu alte cuvinte simt placerile simple ale vietii, traiesc intens si liber si ma bucur de prezent!

Zbor

    Cum e sa zbori spre adancul sufletului tau? te-ai gandit  macar o clipa sa faci un astfel de zbor? eu da!...n-ai nevoie de prea multe "bagaje", zborul e liber,  trairile pe care le-ai avut, le pui in asteptare sau la adapost cu lacat... si te incarci doar cu o singura intrebare -  incotro suflete? amalgamul de ganduri care ma insotesc  azi sunt ca un curcubeu, vesele si   conspirative cumva,  vor sa  imi faca zborul  placut si evident  aterizarea lina, fara fortari...respir adanc, ma simt degajata de rautatea  unora si  mereu ma gandesc ca viata e un talant incarcat cu credinta si iubire, o cruce purtata cu demnitate, cu infinite stari si sensuri, daca gasesti sensul bun,  zborul e fara goluri,  cu folos si  mult frumos.
    Ma asez pe scaunul regesc al sufletului si -l intreb ce framantari are?...imi raspunde putin  cam in doi peri, ca am uitat cumva sa-i ofer ce-si dorea, ma indeamna sa iau un loc pe  scaunul creativ, sa ma reinventez,...in final  ajungem la o intelegere reciproca,  promit sa nu  nu-l incarc  cu  hainele ponosite ale rautatii lumii, sa-i aduc vesminte noi, primavaratece  pentru ca  doar asa voi face conexiunea cu lumea binelui si  intelegerii dar  si iubirii  fata de semeni...ma degajez de dependete,  pentru ca ele imi iau din puterea de a merge senina mai departe,  asadar, suflete, n-am sa te mai zgudui, am sa te iubesc infinit mai mult pentru ca meriti!

Puterea obisnuitei

   Ma macina o vinovatie crunta uneori si acum in mod special, de ce? simplu! ca din puterea obisnuitei  de a fi pe plac altora nu prea imi vine sa spun nu  chiar si atunci cand ar trebui clar sa fie nu!...si uite asa imi obosesc mintea sa fie bine tuturor, poate mai putin mie, clar ca vina relelor care mi se intampla imi apartine...tocmai de aceea cred ca voi propune sa se infiinteze un ONG care sa promoveze relaxarea, odihna si linistea (hmmm!!! poate  exista si asa ceva si nu am bagat eu de seama, la cate sunt nu-i de mirare...!!! )😄😄😄
    E sambata deja, pot spune buna dimineata noapte, ascult muzica anilor fara griji, imi face bine si ma motiveaza, muzica de altadata plina de iubire si speranta, e singura care ma linisteste cumva si totul cu puterea obisnuitei de a crede ca imi ia parca cu mana tot ce ma apasa...o sa spuneti pai unde sunt prietenii in astfel de cazuri? unde? chiar asa... unde or fi?  pot sa-i sun cand mi se face vreo nedreptate sau cand sunt insultata? clar ca nu! prietenii au si ei problemele lor...toata lumea are probleme, si atunci ma intreb de ce mama zmeului eu nu-mi vad de ale mele? de ce trebuie sa fiu mereu   implicata sentimental in problemele altora? deci problema  mea mare sunt eu...nu ei!!
    Ieri  am avut o satisfactie, o prietena virtuala ( inca n-am apucat s-o cunosc in realitate desi imi doresc foarte tare acest lucru) mi-a spus ca sunt singura cu care  poate vorbi orice...dar absolut orice, cu certitudinea ca, ce se vorbeste ramane intre noi, tot ieri o alta prietena mi-a spus  trebuie neaparat sa pastram prietenia asta, pentru ca ne intregeste din multe puncte de vedere ( categoric, asa simt si eu...) ne simtim mai "luminate" daca pot sa spun asa dupa cateva conversatii telefonice... asta inseamna ca poate sunt pe drumul dorit, ca n-a murit samanta prietenilor buni, mai trag nadejde ca astia putini cati au ramas o sa ma ajute sa-mi depasesc limitele, sa ne impartasim valorile, voi mai scadea si eu din normele mele, poate au fost prea ridicate, deh! puterea obisnuintei din nou...mereu am vrut mai mult...o sa ma limitez la putin dar bun si cantitatea de rezerve pozitive o s-o impart cu ei, o sa am incredere in ceea ce pot sa fac eu pentru binele meu, fara sa ma insinuez prea mult in vietile altora. 
     Voi ramane insa o ureche ascultatoare, din nou puterea obisnuitei dar, una peste alta asa ne cere si biblia "Orice om trebuie sa fie prompt la ascultare, incet la vorbire, incet la manie (Iacov 1:19)...iar in rest Dumnezeu cu mila!
  

    Edit later.
Din puterea obisnuitei ma vopsesc de cativa ani buni blonda, eram roscata  inainte, ma bate gandul sa revin la culoare, voi ce spuneti?Olga, cea de sus sau cea de jos?😇😇😇

 

Univers rulant

   Gandurile mele se disperseaza in aceasta dimineata, se duc aiurea in directii polarizate  sub forma de triunghi, nu stiu exact ce le face sa se propage asa...stiu doar ca imi creaza o stare vadita de  rumoare... si oricat as incerca sa le  conving sa stea potolite, nu vor! refuza!
   Incerc sa ascund anumite persoane din viata mea intr-o debara adanca a sufletului meu... sa nu poata iesi la suprafata decat cu voia mea, dar ele " infloresc"eroic in mintea mea ajutate ce-i drept si de persoane dragi mie... simt cum universul sufletului meu se darama, mi se pune gheata pe suflet si parca toate registrele exprimarii mele se inchid...
   Am avut ( si o spun la modul trecut... de azi nu-i mai am) oameni model, pentru care as fi facut  orice... oameni in care am crezut,  de azi imi reconsider prioritatile, m-am bucurat de prezenta lor si de norocul de-ai cunoaste si ma intrebam de multe ori oare din ce galaxii au venit?!...azi din pacate am ajuns sa masor cu rigla simtirea lor...si parca a incremenit si primavara din sufletul meu, intreaga gama de trairi parca s-a sters cu buretele..e gol! 
   Ma simt dezarmata si fara curajul de care dadeam dovada de fiecare data cand  cineva imi tulbura existenta, azi totul s-a dizolvat, s-a sters, s-a nimicit!Navodul amintirilor imi scot la suprafata  momente placute, dar ma intreb am fost prada sau pradator?... intrebarea e retorica,  acum nici asta nu mai conteaza..pragul timpului  si spatiului  propus prietenilor de suflet de azi ramane suspendat! orice neajuns inductiv imi apartine, nu invinovatesc pe nimeni, e culpa mea ca nu am stiut sa-mi gestionez prieteniile, viata are ritm, universul insasi are ritm, iar eu poate nu am pastrat cadenta .

Nu violentei de orice fel!

 

     In ultima perioada agresivitatea verbala se pare ca ia o amploare si o  viteza uimitoare, sunt unii extrem de satisfacuti dupa ce trimit"tablete" in dreapta si in stanga...fara sa se gandeasca cei  care o comit ca victimele pot avea de suferit, pot intra in depresii, stari de anxietate, pentru ca nu toata lumea e obisnuita cu limbajul angresiv,  traumele emotionale pe care aceste persoane  sunt nevoite sa le suporte le pun la incercare sanatatea psihica, au un efect devastator!
   As instaura o lege in virtual care ar trebui  cumva sa penalizeze aceste persoane care  tulbura linistea oamen ilor de buna credinta, i-as izola dupa  3  expresii licentioase,  abuzurile verbale cred ca ar scadea  in mod evident iar lumea s-ar feri  sa le mai foloseasca....dar, ce frumos visez, nu-i asa?
    Trecand insa cu vederea nu facem decat sa incurajam abuzul verbal,   sincer? detest persoanele care se  intrec in a da feedback nesolicitat, ce te bagi in seama frate? doar asa sa pari mai interesant? da-mi sfaturi atunci cand ti le cer..dar nu te baga aiurea in vorba doar sa pari tu buricul pamantului cum ca le-ai stii pe toate...nu ma pune cu spatele la zid si nu ma trage la raspundere, ca nu datorez explicatii nimanui...ca ti le ofer eu cumva fara sa te insinuezi fortat, e alta treaba...
   Sunt o persoana asertiva,  spontana si  prietenoasa cu persoanele care merita atentia mea...lupt cat pot pentru drepturile mele, dar nu calc peste cadavre, nu ma comport urat, imi exprim nemultumirile intr-un mod elegant, fara sa pun in dificultate persoanele in cauza...pot sa fac fata unei sesiuni de intrebari care vin din partea  ascultatorilor, dar ma blochez cand ele sunt lansate intr-un mod necivilizat...ma opresc din clarificari pentru ca refuz sa ma  cobor la nivelul  acelor persoane...am dreptul sa cer sa fiu tratata cu respect pentru ca si eu  ofer respect...am dreptul sa fac lucruri pe care ceilalti nu le aproba, cum de altfel si ceilalti au drepturi  identice...dar n-ar trebui sa avem dreptul de a agresa pe cineva si a-l pune in dificultate doar pentru ca dorim sa ne impunem cu orice pret chiar si cu cel al violentei verbale.
     Nu amenintati siguranta emotionala a celor din jur....ganditi-va daca raportul ar fi invers, ar fi pe placul vostru?




 Sursa imagine:  internet

Gura lumii-i sloboda!

    Prin marea  gradina unde ne facem zilnic veacul  numita internet intalnim flori si buruiene, de buna seama  am intalnit si eu  flori alese dar vai - vai! si buruieni  care mai de care...
    Unii prin distinsa lor inteligenta au tendinta sa te umileasca, crezand ca tarlaua asta au mostenit-o si au drepturi depline in a te minimaliza  sau jigni cum le vine lor la indemana si cat ii duce mintea( in ce ma priveste cand realizez acest lucru  elimin din campul meu vizual astfel de personaje )..culmea stiti care e?  ca niciuna din aceste persoane nu e de Doamne ajuta...au mari carente emotionale.
     Am haladuit pe multe forumuri, grupuri, am vazut multe batalii intre "destepti" si "gasculite", diferenta dintre cele doua categorii era calitatea feedback-lui, nu cantitatea...oamenii provin din culturi diferite, din medii diferite, mi se pare firesc cumva  sa se ajunga la conflicte...unii insa simt nevoia cumpulsiva de a-si etala superioritatea,  incercand cumva sa te demonteze pe tine...sa te umileasca prin atacuri sterile incercand sa-ti lase impresia de atotstiutori,  privandu-te cumva de dreptul la replica, nu creditez lipitorii de etichete, si incerc sa duc conversatia la parametrii pe care eu consider ca pot sa-i sustin, cand ma simt depasita, prefer sa ma retrag...Operatia asta de umilire spune multe despre caracterul celui care umileste nu despre  cel umilit...satisfactia stersului de ghete scade substantial in mana celui care o produce daca ii intorci elegant spatele....lovitura suna a gol, exchiband ca esti mai bun prin suspendarea dialogului...nu te cobori la nivelul respectivei persoane pentru ca nu dovedesti ca esti mai bun raspunzand in aceeasi maniera.
    Trancaneala unora am bagat seama ca e un fel de supa de emotii, condimentata cu furii care sorteaza si eticheteaza si de buna seama in ciufutenia lor nu realizeaza  cat sunt de penibili....nedreptate exista peste tot dar bunul simt te legitimeaza sa ignori, sa stai departe si  sa nu arbitrezi sa nu decelezi o lume  care cert este diferita de a ta. E mai simplu sa fii suparat ca vacarul pe sat decat sa te confrunti cu  mintile  populate cu dracusori  greu de exorcizat ai unora...iar dupa ani impusivi sau  cumpatati pe internet  ajung sa cred ca vorba  din popor e cea mai nimerita in acest caz - frunza verde loboda, gura lumii-i sloboda!


sursa imagine: internet

Jumatatea goala

 

     Observ in ultima perioada atata lume nemultumita in jurul meu...nu contest faptul ca  probabil unii au motive, dar tot asa de bine pot avea motive sa se bucure de ceea ce au...nu de ceea ce nu au...dar, vin eu pe de alta parte si zic: traim doar ca sa muncim? sa ne facem zilnic griji din orice lucru? sau sa fim fericiti?
    Nu poti fi "down" de dimineata!!!!  dimpotriva! te ridici din pat cu ganduri frumoase, pentru ca nu ai de unde sa stii cate dimineti ti-a harazit  Cel de sus, si atunci de ce incerci sa risipesti frumosul vietii?
    Cum procedez eu? fac tot ce pot din tot ce am... sufletul meu este arhiplin de lumina,  am si eu privatiunile mele, dar ele nu ma impiedica sa fiu fericita! Tot ce mi s-a intamplat consider ca a fost o binecuvantare din partea Lui, dar si o lectie de viata, m-au invatat sa pretuiesc ce am  la justa valoare.
    Se spune ca oamenii care intra in viata noastra sunt oglinzi si invatatori, ei bine! m-am oglindit in unii, am vazut frumosul, pentru ca da...in ochii privitorului e frumusetea...nu mi-e frica de reactiile celor din jur, nu mi-am automutilat sufletul, am incredere in mine, am incredere in ce pot sa fac sa-mi fie bine si prin binele meu sa nu deranjez pe cei din jur, dimpotriva,  sa-i las sa ma provoace,  pentru ca asa ma completez....asa reusesc sa descopar noi valente.
    Sunt receptiva la tot ce mi se pare frumos in  viata, darurile zilei, darurile prezentului si  incerc sa le savurez din plin si sunt constienta ca doar asa imi poate fi bine. Imi doresc lucruri frumoase si El imi da...nu barez calea spre exterior niciodata, imparatia sufletului meu e plina de frumos si oameni alesi si atunci ma intreb si va intreb de ce m-as uita la ce nu am? adica la jumatatea goala???Cantitatea de rezerve  pozitive care zac in sufletul meu e imensa, o explorez in fiecare zi, pentru ca acolo fac rod semintele fericirii!

Baloane de fericire

     Stateam in dimineata asta de vorba cu cineva drag mie si ma gandeam cat de putin trebuie  unui om sa fie fericit...si chiar potrivit faptului ca ma incapatinez sa-mi fie bine, Cel de sus imi scoate in cale oameni care imi dau din energia si entuziasmul lor care corelate cu  doza mea de naivitate ( de care chiar nu vreau sa scap, ca-mi face bine..! ) ma duce intr-o dulce speculatie si-mi creeaza starea de ZEN.
    Ma gandesc ca nu te pagubesti atunci cand oferi din preaplinul tau frumos, astfel incat atunci cand simt nevoia sa ofer o fac fara rabat... daruiesc sincer ganduri si sentimente ...si consider ca " betesugurile" sufletesti vin din rigiditatea unora, care mai derapeaza si o dau flagrand in gard uitand de sursa noastra interioara inepuizabila, pun bariere si apoi se plang ca sunt nefericiti.
     Imbratisez cu entuziasm copilaresc  zilele si gasesc frumusetea in peregrinarile mele din - Magazinul de vise, pe care il deschid  frecvent intre orele 10.00- 12.00, cunosc astfel oameni frumosi, cu povestile lor de viata, si daca ursitele nu mi-au adus plocoane, apoi Dumnezeu imi dezmiarda sufletul cu generozitatea gandurilor venite de la ascultatori...si, ma simt frumoasa pentru ca ma simt iubita. 
      Azi vreau sa eliberez spre univers baloane de fericire....prin muzica si poezie, pentru ca asa simt, pur si simplu! si...ma simt  castigatoare pe podimul vietii, in patratica mea de viata reala  iar asta conteaza foarte mult!merg mana-n mana cu bucuria si-mi colorez duios sufletul cu fiecare cuvant pur si maret care ma implineste.

 Sursa imagine - https://ro.stockfresh.com/image/3429151/color-balloons-with-gift-isolated-on-white