Tacere incapatanata

     

      Astern pe  blog in ultima vreme gustul framantarilor mele sau poate al tacerilor, dar si tacerea spune multe uneori....scriu cand nu pot sa spun ce simt, hartia sau ma rog tastele rabda multe..chiar si strigatul meu sfasietor uneori, pentru ca degeaba strig in gand...nu ma aude nimeni si parca  se aduna prea multe " te iubescuri" pentru persoanele  vis-a-vis de care am admiratie si respect, dar parca nu-mi vine sa le spun asta ..cu toate ca eu pot iubi pana dincolo de orizonturi, fara frica, dar vezi? parca in ultima vreme vraja s-a pierdut exact atunci cand le-am spus ce simt....raman mai bine intr-o tacere incapatanata si astept in egoismul meu nascut in ultima vreme sa-mi spuna altii asta si abia apoi eu sa le raspund - si eu te iubesc!
     Nu mai vreau sa-mi chinui sinceritatea, am inteles in ultimul timp ca oamenii schimba prieteniile ca pe o marfa, te lovesti de marturii mincinoase, iti rascolesc mintea si iti chinuie sufletul, normalul ajunge sa devina ciudat si ciudatul normal, incat nu mai intelegi cine ce vrea in final?
      Si totusi, parca astept asa cum spun cei de la Semnal M in melodia -La fereastra ta- cu  refrenul :
         "Si as dori sa pot intra
         Sa alung din preajma ta 
         Tot ce-i trist si tot ce-i rau "
      Intr-un mod ciudat ma simt foarte aproape si de acele persoane care m-au lasat sa le las dar care mi-au hranit sufletul intr-un anume timp, dar, care atunci cand au plecat m-au obligat sa pun plasturi pe ranile sufletesti...ce pot sa spun acum?...tot binele lumii sa le vegheze calea!

Noroc sau nimereala?

     Se stie ca norocul  si mintea pot fi buni prieteni mai ales daca niciunul nu e orgolios, adica cu alte cuvinte stau mana in mana spre a face sa fie totul bine.In dragoste insa, il cam faci, ca nu vine asa din senin!...si mai ales trebuie sa crezi in norocul tau, in steaua ta, si mai ales in tine, sa fii sigur/a ce cauti, pentru ca el norocul este proiectul, rezultatul unei munci si este imposibil daca il invoci sa nu se realizeze acel proiect! exista insa o conditie, sa fii gata sa-l primesti, altminteri el dispare!...dar, nu te invinovati, daca nu l-ai incurajat la timp inseamna ca nu a fost El norocul tau...
    Exista o zicala din popor - la barza chioara ii face Dumnezeu cuib....sa fiu eu oare barza chioara? ...nu stiu?nu prea cred, pentru ca eu vad bine ce am de facut!... iti trebuie cred si  putin simt si intuitie, pentru ca nu intamplator ne materializam in aceasta lume ci pentru a implini un destin, lucru pe care foarte multi dintre noi nu il constientizeaza, si revin din nou la un alt proverb" norocul si-l face omu' cu mana sa" acolo e cheia reusitei, in mintea ta, pentru ca nu trebuie sa uiti niciodata cine esti si ce si cat poti!
     Nu trebuie sa te iubeasca nimeni mai mult decat o faci tu insati, nu trebuie sa fugi de tine, ci dimpotriva ! iesi la lumina, lasa-i pe cei din jur sa te vada asa cum esti!! e calea spre reusita ta....ceilalti vor invata de la tine sa iubeasca...azi sunt convinsa pe deplin ca am invatat pe cineva sa ma iubeasca tare, atat de tare, incat e in stare  noaptea la 3 sa strige in gura mare la fereastra, sa-l auda toata lumea  - Olga, te iubesc!
     

Nu suport persoanele cu nasul pe sus!

   

      Nu le suport si pace!!! Nasul meu e carn si poate de aceea, el nu poate fi pe sus ca n-are cum, ma intreb insa ce ii face pe acei oameni sa se creada mai grozavi decat noi? masina? hainele firmate pe care le poarta, casa in care  locuiesc, cartierul....sau pur si simplu proasta educatie?
    Am cunoscut persoane cu statut social demn de invidiat, oameni alesi vis-a-vis de care am un mare respect si admiratie, care nu-ti lasau nici macar o clipa senzatie ca te privesc de sus, dimpotriva, aveai o stare de bine in prezenta lor. ..avea William Shekespeare o cugetare care suna asa"De ce nu-s oamenii asa cum par? sau, daca nu, sa nu mai para oameni" ...subscriu!
    Omenia e mai scumpa decat toate avutiile, din pacate lumea nu intelege ceva -  nu orice om poate fi omenos insa orice om poate fi bogat, ca deh! cu cat esti mai nesimtit, cu cat stii mai putin, cu cat esti mai needucat cu atat ai sanse sa fii mai bogat, adica sa te avanti in treburi neoneroase si sa faci bani peste noapte, adica sa te imbogatesti, iar mai apoi sa te fleduri cu nasul pe sus, uite-m-as! m-am ajuns, nu ma dau pe zece!
   Urasc si persoanele care o ard cu un zambet fals in fata, iti dau dreptate si mai apoi iti infing baioneta pe la spate....pai lasa-ma dom-le!!! spune-mi mai bine in fata ce vrei si o  lamurim pe loc...asuma-ti atitudinea!
   Eu zic asa - Oamenii care isi cunosc valoarea nu o trimbiteaza ei sunt pur si simplu! n-au nevoie de recunoastere si nici de nasuri pe sus, ca deh!!! te doare gatul mai frate la un moment dat, cat pot sa-l tii asa? simte-te confortabil in  relatia cu oamenii, nu e nevoie sa te dai mare, asta se vede din atitudinea ta! nu deprecia pe cei din jur, daca ei nu sunt pe gustul sufletului tau, ca tocmai aici e frumusetea noastra, in faptul ca suntem diferiti!
   Oricum eu nu am timp pentru astfel de persoane decat pentru persoanele  pe care le iubesc! cu din acestia nu ma risipesc...asadar nu va dati balene intr-un lighean cu apa ca sunteti jalnici!
    

Hotel de lux

 

    Inima mea nu e un hotel de lux asa cum au crezut unele persoane, adica vin se odihnesc cat  doresc, se lafaiesc ...pleaca apoi, dar,  lasa dezordine maxima si  curatenia pe care o faci dureaza luni poate chiar ani...de ce? pentru ca murdaresc tot!...n-apuci bine de terminat curatenia si  apare un altul care  se bate pe piept si incearca sa te convinga  ca  cel dinainte e un  nimeni care nu a meritat atentia ta si ca in ce-l priveste este total diferit, ca e pus pe fapte mari si cate si mai cate....dar, istoria se repeta, te apuci din nou de ordine, ca mai apoi sa te intrebi, suflete oare tu cand mai apuci sa te odihnesti??poate meritai si tu ce le-ai oferit, sau macar jumatate din cat ai oferit...
    Mi-am spus de multe ori ca de fapt fericirea e in mainile mele, in sufletul meu si daca au plecat poate vor realiza in timp ca le va fi mai greu fara mine  decat cu mine, ideea e  ca- i obisnuiesti cu bine si daca o data nu ai putut sa-l faci, se naruie totul pentru ca ei cred ca lor li se cuvine tot....s-au intrebat oare daca  merita acel tot?
    Am avut parte de oameni de care m-am legat enorm de mult si credeam ca nu voi mai putea merge mai departe fara ei, m-am simtit  slabita cand ei au plecat  crezand ca nu mai pot face niciun pas...dar viata mi-a deschis drumuri noi si m-a obligat sa traiesc si fara ei, insa am invatat ceva, sa nu mai pun fericirea mea in fata fericirii altora...mi-am dovedit ca eu pot fi  fericita si singura si ca nimeni nu merita lacrimile pe care le-am varsat!...am iertat, am uitat si am mers mai departe!
     In iubire nu se fac planuri, ea exista pur si simplu si tine atat cat este alimentata de ambii, nu e matematica, nu e socoteala pusa pe hartie si daca iti da cu minus  faci stanga imprejur....nu! iubirea nu e un joc si tocmai de aceea nu e bine sa ne jucam cu ea...am asteptat poate si eu prea mult dupa oameni care nu aveau de gand sa vina sau poate am alergat prea mult dupa oameni care nu au vrut sa ma astepte, cert este ca acum ma simt obosita ...nu mai astept, nu mai alerg si nu mai caut oameni care nu vor sa ma aiba in suflet lor.. stii de ce? pentru ca oamenii care te iubesc NU PLEACA , nici nu te obliga sa alergi dupa ei.
     HOTELUL S-A INCHIS...eu raman sa privesc spectacolul vietii, oamenii care ma iubesc sunt langa mine si punct! ...celor cu tentative de " efractie" sa asculte piesa celor de la DjProject - Hotel.