Chiar daca societatea a evoluat nu s-au produs schimbari spectaculoase legat de ralatia soacrei cu ginerii sau de la caz la caz cu nurorile ...nu e vorba de implicatii emotionale pentru ca acestea oricum nu prea exista ci pur si simplu de respect.
In ce ma priveste poate ca varsta imi da acel fler de a-mi asuma un rol mai rezervat vis-a-vis de ginerii mei, nu sunt posesiva, agresiva si nici nu ma dau" desteapta pamantului" nici macar atunci cand ar fi cazul sa ma implic, deci reputatia de" bagareata" nu o am....nu fac nici vizite neasteptate, prefer sa ma caute fetele cand vor sa ma vada....cu alte cuvinte nu sunt o amenintare pentru ginerii mei.
Pentru mine fetele sunt totul, iar alegerile pe care le-au facut le apartin si fericirea lor este si fericirea mea. Poate ca nu sunt soacra ideala, nu am veleitati de babysitting, sentimentul de responsabilitate probabil ma opreste, las cresele sa-si faca datoria, pentru ca acolo au copiii posibilitatea sa se obisnuiasca cu socializarea, sunt insa mereu dreapta cand se pune problema de ajutor pecuniar, incerc sa fiu echitabila.
Le-am cerut ginerilor sa-mi spuna pe nume( din pacate nu o fac...) pentru ca urasc cuvantul "soacra" drept apelativ, de ce spun asta? pentru ca acest cuvant din start are o conotatie negativa, rece...mai ales ca stiti cate bancuri cu soacre circula.
Va intreb pe voi dragele mele surate, ce apelativ folosesc ginerii vostri atunci cand vi se adreseaza?
Care este cea mai fericita varianta?
Fiecare persoana a avut parte in viata de intamplari care care cumva nu au coincis cu scenariul pe care ni l-am facut in minte legat de o anume tipologie de barbat sau ma rog, de femeie.
Pana aici toate bune si frumoase, dar, cand dam nas in nas cu realitatea realizam ca lumea nu se invarte in jurul nostru, nu suntem noi cei care putem stabili reguli, doar pareri, care de la caz la caz pot fi acceptate sau nu.
Dragi barbati, atunci cand doriti sa intrati intr-o relatie obligatoriu e sa aveti o relatie buna cu voi insiva, apoi mare grija cu interactiunea cu femeia cu care doresti sa fii....sa fii barbat nu doar cand castigi ci si cand pierzi.
Daca femeia si-a pierdut interesul fata de tine, nu insista, vezi de viata ta mai departe, nu s-a terminat "samanta" femeilor, nu poti continua din mila o relatie, fiti demni si stati drept!
Foarte adevarat faptul ca suntem cu totii produsul mediului in care traim, nu lasati ambitiile penibile sa va ghideze viata, un barbat nu este mai adevarat daca are la activ mai multe femei...ci dimpotriva adevarat este cel care stie sa faca fericita femeia iubita....sigur asta nu te opreste sa ai alegeri bizare daca asta consideri ca te implineste, dar in acest caz asuma-ti responsabilitatea.
Fii barbat adevarat!
Edit later: Femeile nu vor sa fie legate la maini intr-o relatie ci vor sa fie legate la suflet, sufletul nu cunoaste incepuri stabilite, vor simtire, nu obligatie!
Dragi femei, fiti libere, nu ieftine! onorati-va corpul si pretuiti-l!
Se spune ca fericirea se gaseste usor daca stii unde s-o cauti....in oameni, in natura, in lucruri simple, dar ma intreb cati o savureaza asa cum merita?
Imi hranesc creierul si-l antrenez cu doza de optimism in fiecare dimineata, descopar "raiul de pe pamant" in gustul cafelei de dimineata, in gustul mancarii in care pun pasiune cand o gatesc, in zambetele nepoteilor mei, ei ma fac sa-mi conectez mintea cu inima, imi dau emotii la fiecare intalnire.
Lumea mea cum spuneam in articolele precedente e plina de bunatate si bun simt, intrusii nu au loc de gazduire, se elimina singuri prin lipsa de respect si umanitate, in lumea mea gasesti magie, divinitate, iubire, evolutie.
Cei care pasesc in sufletul meu descopera calea prin atitudinea lor...cararea e misterioasa, dar merita cautata! Dau o cheie tuturor celor care au ajuns acolo...asta insa cere multa responsabilitate, comunicarea joaca un rol esential...apreciez oamenii care stiu sa vorbeasca pe "limba mea", elegant si fara prefacatorii si minciuni. Exista o linie subtire intre cuvintele creatoare si cele distructive, asadar nu las nimanui placerea de a-mi strivi sufletul...lupt pentru valorile in care cred chiar daca realitatea dura mai da cu mine de pamant...am taria si curajul sa merg mai departe si dupa un esec.
Nu iau drept scuza faptul ca exista un destin, dar poate nu-mi asum nici eu suficienta responsabilitate pentru actiunile mele, mai calc in strachini cum se spune, imi plang putin de mila, dar consider ca este o binecuvantare ca Cel de sus imi da un semnal la timp si pot sa inchid in nas o usa atunci cand cel care incearca sa o deschida nu corespunde asteptarilor mele.
Doamne, chiar daca stiu ca fericirea in doi e absoluta, multumesc Tie ca m-ai invatat sa fiu fericita si singura! Chiar daca pierd ma regasesc mereu...Tu m-ai invatat ca nu suntem facuti sa fim singuri dar nici cu oricine...asadar inca o data multumesc!
