luni, 30 noiembrie 2009
Maxima saptamanii
Pentru ca e inceput de saptamana,am gasit maxima saptaminii:
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.
Langston Hughes
duminică, 29 noiembrie 2009
Ma mut cu gandurile..
Incepand de ieri am inceput sa scriu in blogul nou deschis"Jurnal de Austria"...am considerat ca voi avea multe de vazut si de spus in perioada cat voi sta la Viena,mai precis la Deutch-Wagram.
Aici pentru o vreme,va fi mai sarac blogul...dar,o sa revin dupa sarbatori,cu ganduri de pe meleaguri satmarene.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
La multi ani Roxana!
Azi am sarbatorit intr-un fel ziua fiicei mele mai mari,ziua ei fiind de fapt maine,dar pentru ca eu plec la ora 18 din tara,am hotarit cu fiica-mea mai mica sa-i cantam azi la multi ani si sa-i facem un tort de ciocolata,tortul la drept vorbind l-a facut fiica-mea mai mica,i-a iesit extrem de bine,am cumparat si doua lumanarele cu cifrele 2 si 9 pentru ca ea implineste 29 de ani si am surprins-o in mod placut cand ea a revenit din oras,de la ziua unui finut de-al ei care azi implinea doi anisori.
Am vrut sa fac poza cu tortul sa ma laud ce fata vrednica am,dar in modestia ei nu m-a lasat,mai ales ca binevenite ar fi fost si pozele cu noi, toate trei,dar aici din nou am o problema,cea mare ,adica sarbatorita uraste aparatul foto,acuzand lipsa ei de fotogenie.Are poze putine,doar cand se impune...mai cu seama poze de grup.Acum sa nu credeti ca n-am fata frumoasa!...neeeaaahhh!!! sunt amindoua dragalase(scuzati-mi lipsa de modestie),doar ca cea mica e mai hazlie si pozele ei arata intr-un mare fel.
Darurile le-am oferit tot azi...astfel incat am sarbatorit in avans ziua ei de nastere.Oricum gandul meu maine va fi din nou la ea si-i voi spune inca o data:
La multi ani draga mea,sa ai parte de tot ce visezi,sa te bucuri de sanatate si multa ,multa iubire!!!!!
Cadoul muzical,melodia ei preferata...
Maine ca reper
Mâine ca reper
de Daniel - Dumitru Darie [3D ]
Drumul către libertate
trece printr-un lung surghiun,
Ploile aduc dezastrul
chiar în noaptea de ajun,
Mâine o să fie bine,
mâine fi-vom nesupuşi,
Vom fi noi în toată firea,
nu un teatru de păpuşi.
Azi e ultima zvâcnire
a trecutului din noi,
În această noapte sfântă
ne vom înnoi prin ploi.
Punând umăr lângă umăr
şi cuvânt lângă cuvânt,
Vine vremea regăsirii
pasului ce ne-a fost frânt.
Focul zilelor de vară
curăţi-va tot ce-i rău,
Să rămânem totdeauna:
tu a mea şi eu al tău,
Pe deasupra de convulsii,
pe deasupra de idei,
Te-aş alege totdeauna
dintre sute de femei.
Pot privi din nou la stele,
pot chiar bântui prin cer,
Ştiu că-mi e deschisă calea
viitorului prosper,
Nu mi-e frică nici de moarte,
ştiu că sunt învingător,
Mâine-am să te duc, iubito,
pe tărâmul viselor.
Mâine lumea va-nţelege
că ce-a fost nu va mai fi,
Am ştiut găsi o cale
de-a fi noi şi-a ne iubi.
Adevărul nu se lasă,
chiar de orişice, învins,
Cartea vieţii se tot scrie,
mai e mult pân' la cuprins.
Pregăteşte-te, iubito,
pasul nu va fi prea greu,
Încă-odată, şi-ncă-odată,
vom fi numai tu şi eu,
Tot ce se va vrea-mpotrivă
va fi mâine dispărut,
Vom renaşte din cenuşă
lăsând restul în trecut.
Va fi poate chiar furtună,
din senin, în miez de zi,
Să putem să rupem lanţul
ce încearcă-a ne robi,
Însă lacrimile noastre
ne vor ridica spre cer,
Mâine va fi ziua sfântă,
mâine ne va fi reper.
vineri, 27 noiembrie 2009
Ca o apa de munte
M-am intors de la Negresti in jur de amiaza,m-am uitat in frigider si m-am tot gandit ce sa gatesc,mai era ceva tocanita de pui de ieri,dar,pentru ca fiica-mea cea mica nu maninca mancare de pe o zi pe alta,mi-a venit ideea sa pun un ciolan afumat la fiert si sa fac o supa de cartofi,e supa care le place mult fetelor...e trei trecute fix,vorba lui Caragiale si iata-ma deja cu ea terminata...din bucatarie vine un miros grozav cum numai afumatura o poate da atunci cand este fiarta...in amestec cu legumele pe care le-am adaugat.
Cum cadourile de Viena si bagajul sunt gata si pentru ca tot am ceva timp la dispozitie iata-ma din nou in fata monitorului...
Sa fiu sincera,in timp ce gateam gandul meu o cam luase pe aratura...ma apucase un dor de trecut,de trecutul apropiat,trecut in care eram plina de sperante,si trebuie sa va marturisesc ca desi tot ce-am trait a fost poate doar o iluzie,o inchipuire, a fost grozav!caci ce este mai frumos decat inchipuirea?realitatea e plina de defecte,de gauri negre in care cazi si e asa greu sa te ridici...
Speranta il face pe om mai frumos,mai bun,il lumineaza,ii incarca sufletul de bucurie si chiar daca ai anumite principii,le incalci si incurci in mod constient sau poate inconstient registrele comportamentale,si nu-ti mai pasa daca esti vioara intai sau a doua in viata cuiva,savurezi momentul,te bucuri de clipa aceea minunata cand el iti spune"mi-a fost atat de dor de tine..." si cand asta simti si tu...n-ai cum sa nu te tradezi,zambetul,vocea ta spun totul,esti intrebata "...ce-am facut oare sa merit toate aceste lucruri?..."...hm!!!! am sa-ti raspund acum cand chiar nu mai conteaza nimic ,cand totul e decis,totul e hotarit...ai facut sa simt ca traiesc cu adevarat,m-ai facut sa am o parere mai buna despre mine,sa cred din nou in mine...si nu ma mai simteam ca o balta statuta ci ca o apa de munte care face bulbuci cand intalneste in drumul ei bucati de stanca dar nu-si opreste cursul..,curge la vale...mi-ai ridicat stacheta existentei si-ti multumesc!
Multumesc Lui ca te-am cunoscut!
Zambiti va rog...!!
Sa nu-mi iei niciodata dragostea
Dimineata insorita la Negresti...
Sunt la Negresti de ieri de dupa-masa,am vrut sa ma bucur de zilele frumoase care nu ne lasa sa stam in casa,ne scot la plimbare...imi beau in liniste cafeluta si pentru ca la casa e o liniste care iti tiuie in urechi,fara muzica mi se pare ca ma aflu undeva departe de tot ce inseamna lume,astfel incat in dimineata asta din nou cu Holograf,e una din melodiile pe care le-as asculta la nesfarsit,poate pentru ca imi aduce aminte de cel care mi-a fost atat de drag mie...melodia asta ii placea si lui si daca eram in dormitor si el in camera de zi dadea la maxim sonorul la TV,si intra la mine in dormitor si-mi spunea"auzi,iubito,auzi ce canta Dan Bitman....sa nu uiti asta niciodata"...si n-am sa uit niciodata,n-am sa uit ca l-am iubit ca pe ochii din cap.
Hai,ca azi,mai am si niste probleme de rezolvat,maine plec la Viena...bagajul inca e nefacut..mai trebuie sa cumpar niste cadouri,astfel incat ,vineri fiind va doresc un weekend perfect,cu impliniri sufletesti.
joi, 26 noiembrie 2009
miercuri, 25 noiembrie 2009
Leapsa" bumerang"...de la Ana -Maria
De ce spun "bumerang"?...hm!!!
E nostim cum a ajuns aceasta leapsa de la Ana Maria la mine ,tocmai comentam pe blogul ei la un post cu placintele de ieri...si i-am pus intrebarea ce s-ar face daca teleportati asa ca prin minune,sau prin minunile SF...a la Stark Trek,s-ar trezi cu noi in casa....?!
Si uite ce mi-a raspuns ea: "Tasha mea draga , ati fi fost mai bine decat bineveniti....am fi incins o petrecere pe cinste....iar eu as fi avut , in aceast fel , prilejul - nu-i asa?- sa fiu laudata pentru talentele mele culinare ",acesta fiind doar un pasaj, concluzia actiunii in sine,restul, merita citit pe blogul lui Ana-Maria ,pentru ca are mult umor...parol!
Ei,si acum sa purced la leapsa mea,sa -i raspund fetei ce m-as face daca ati veni toti cei care comentati pe blogul meu la mine acasa....
Uite,problema spatiului este ca si rezolvata,era una care ne apasa si pe mine si pe sotul meu D-zeu sa-l ierte in trecut,si care ne-a pus pe roate,ne-a dat de furca,desi aveam o casa cu multe camere,nu aveam o camera pe masura numarului de invitati sau mai bine zis de persoane neinvitate care vin din proprie initiativa cand gasesc o ocazie precum onomastica ,apar pur si simplu,aici trebuie sa va spun ca pe el il chema Vasile si noi aveam 12 perechi de fini ,plus prieteni care obisnuiau sa pice in astfel de momente...sotul meu a fost comandant de politie multi ani (nu vreau sa fiu rautacioasa dar stiti cati prieteni te trezesti ca ai cand ai o functie...cultiva unii la greu astfel de prietenii,dar asta e o alta poveste demna de un alt post)astfel incat am construit o anexa cu un salon intins unde puteam face chiar si o nunta mai modesta(si chiar am facut o nunta,nunta noastra de argint...)...asa,deci cu spatiul am rezolvat-o....
In privinta bauturii...hehehe!!! pai eu in Oas,sa n-am bautura...??!!!ar fi chiar prea de tot! am palinca dupa preferinte,celor dragi chiar de dat la pachet,asa dupa raposatul pomana ,ca ii cam placea,el avea o vorba,cand aveam musafiri"orice oshan inainte de mancare bea un pahar de palinca"si nu scapa nimeni de acest lucru...dar am si alte fineturi,nu numai palinca,asa ca stati linistiti satisfac dorintele majoritatii...
Cu sucurile ar fi mai greu,dar as recurge la rezerva fetelor care beau una Lipton de lamaie iar cealalta Coca - Cola ...eu fiind adepta apei plate si foarte rar minerala.
Si acum sa trec la mancare....am tot timpul slanina cu ceapa,sa nu uitam ca locuiesc in Ardeal,pe perioada de iarna,dupa taiatul porcilor posibil sa am si carnat si caltabos(daca nu-l tai de pe lista...vorba vine)...dar zacusca,zacusca e nelipsita din camara mea,fac de obicei de trei feluri:cu ciuperci(ghebe),fasole sau vinete....iar gogoosarii ii coc de fiecare data,nu-i toc cruzi, astfel incat gustul ei este aparte.
Anul acesta insa cea de ghebe a fost stearsa de pe lista(eram in Italia in perioada ghebelor iar cu altfel de ciuperci nu-mi place sa fac,ghebele sunt crocante si-mi place sa le simt in gura chiar daca le dau prin masina de tocat de doua ori,ele tot se simt).
In congelatorul meu exista rezerve la pachet de sarmale nefierte,fac de obicei 100 de bucati,le pun in punga cite 25 si in caz de urgenta scot repede o punga care intr-o jumatate de ora sunt gata...deci nici nu apucati sa beti palinca si sa luati o bucatica de slanina cu ceapa ca sarmalele mele(cum numai eu stiu sa le fac de bune...ha,ha,ha!!!!...lauda-te gura ca-ti dau prajitura...)va si trag cu ochiul din castron...
Ei si pentru ca veni vorba de prajitura,v-as da gata cu clatitele mele,aici trebuie sa va spun ca nu ma laud deloc,cele care m-au urmarit la acel reality show la care am participat la Kanal D au auzit cat de laudate au fost clatitele mele ,(cat si alte delicatesuri),de fiecare fata care era eliminata din casa cand trebuiau sa -si dea cu pararea despre cele ramase in casa...spunea:"face d-na Olga niste clatite nemaipomenite".
Clatite cu dulceata de visine sau caise...mmm!!!ce ziceti? Dulceata de visine este din visinii din curtea mea din Negresti,am 5 visini,sunt fructele mele preferate,imi plac enorm fructele viu colorate...
Aaa,ati vrea sa fie cu branza si stafide? nicio problema!cumpar branza de pe piata,am o doamna la care sunt abonata in fiecare saptamina si face o branza....ti se topeste in gura...nu gasesti nici intr-un supermarket o astfel de branza... :)
Ma gandesc ca toate cele amintite ar putea fi stropite cu un vin de casa...nu-i asa?ei,aici marturisesc cu parere de rau ca nu m-am invrednicit sa culeg via de la Negresti,e pe spalier si desparte intr-un mod placut curtea mea de-a vecinului...n-a cules-o nici el ca e plecat in Austria la lucru cu sotia si nici eu ca am fost plecata in Italia...s-au stafidit strugurii pe vita,mai mare rusinea.... :( au ramas hrana la pasarile cerului care poate mi-au multumit.... :(
De ce n-au cules-o fetele mele? simplu! pentru ca vinul de anul trecut l-am dat tot de pomana baietilor care au stat la mine in gazda...iar fetele mi-au zis,daca vor sa bea ,sa culeaga via...n-au cules-o nici ei din pacate... pentru ca s-au mutat intre timp de la mine... :)
Dar,as gasi inca ceva vin de anul trecut printre rafturile din beci,l-as fierbe cu scortisoara...cred ca v-as multumi in final...
Ce-am face mai apoi? pai,ia sa vedem daca tot ati veni in Oas,o muzica si-un dans pe masura v-ar strica oare? :)
Eu cred ca nu!
Ei ce ziceti? v-as primi bine?as fi gazda vrednica de vizita voastra?
Edit later:leapsa o poate lua cine doreste sa primeasca musafiri inopinati.... :))
In special astept s-o ia cei din lista de blogroll...pe care ii vizitez zilnic...so??..ia sa vedem! ;))
Ganduri hoinare
Ma uitam dimineata in oglinda si am observat ca fetei mele ii lipseste ceva,acel ceva care ma facea sa ma plac de cateva luni bune incoace.. Zambetul!Si uite acum imi dau seama ca l-am pierdut fara sa prind de veste,el ma facea mai luminoasa,si chiar daca nu recurgeam la micile trucuri feminine pe care orice femeie le are la indemana cand vrea sa para frumoasa in ochii celor din jur,el ,zambetul facea totul!Energia care alimenta zambetul meu se pare ca a dat faliment...dar pe vremuri de criza,accepti orice,te multumesti cu cat ai...si eu asta fac acum,accept,accept destinul inexorabil.
Ma gandesc ca El stie cand,cat si cum sa ne dea fiecaruia,de citeva zile incerc sa ma eliberez de tot ce cred ca nu este primit cu flori de sufletul meu,pentru ca nu-i asa ca trebuie sa scapi de ceea ce nu-ti mai doresti ca sa faci loc pentru cele pe care le doresti...ele nu pot sa vina daca nu-si gasesc oportunitatea.
William Shakespeare spunea prin personajul sau Hamlet"Lumea s-a intors cu fundu-n sus...!Ce Noroc ca am fost pus s-o pun la loc"...hehehe!!nu stia insa cate necazuri ii va aduce viitorul....
Spunea cineva intr-un comentariu la mine pe blog ca e bine ca ne-a lasat D-zeu uitarea ,de acord! fara ea cred ca ne-ar fi imposibil sa depasim suferintele,durerile peste care trecem,insa uneori e greu sa scapi de trairile pe care le-ai avut alaturi de o persoana,chiar daca alegi sa nu mai mergi pe acelasi drum cu ea....pentru ca sufletele care se daruiesc,nu pot fi ignorate ,ramai in speranta ca poate intr-un alt spatiu,intr-o alta lume il vei intalni,te va astepta,sau cine stie? pot avea un destin asemanator si atunci in mod iremediabil totul e piedut....si nu mai crezi in mitul adroginului.
Astepti sa treaca ziua,sa treaca noaptea,sa vina iar ziua...sa-ti aduca o schimbare,sa schimbi pareri cu prietenii sa fii intrebata cum ai dormit,ce-ai visat...ce gatesti,ce ai mai citit,pe unde ai mai umblat,ce-ai vazut,bla,bla,bla...nimicuri cotidiene si atat!
Dar D-zeu spune mereu in vechea scriptura,"iubiti-va"...dar daca ceea ce visezi nu se gaseste in lumea asta ce poti sa faci?
Ramai neiubita?
..ce faci cu iubirea ta?
...o risipesti?
o dai de pomana,o arunci in patru zari...sa n-o mai vezi si sa n-o mai intalnesti niciodata?
Sau cine stie,poate undeva cineva o invoca....dar tu nu-i poti auzi glasul...e prea departe,mult prea departe sa se faca auzit.
Huhhh!!! ma mai gandesc la un lucru poate de aceea plange universul,de aceea suntem binecuvantati cu ploi,unii poate mai merituosi chiar cu ploi de iubire...ce bine de ei...ce bine ca exista astfel de oameni ,daca stai in apropierea lor simti ca furi involuntar putin din caldura lor si te simti perfect pe moment.
La urma urmei ajung din nou la concluzia ca viata asta e facuta din momente perfecte,si atat!
Femeie,in tine dragostea tipa
E miercuri din nou,ziua de poezie pe blogul meu,azi din nou Valeria Tamas...
Femeie, în tine dragostea ţipă
Valeria Tamas
Femeie, în tine dragostea ţipă!
Nimeni nu ar putea să-ţi scoată din cap
visul unei iubiri imposibile.
Tu, mai frumoasă decât cel mai frumos vis
pe care l-ar fi putut visa oricare bărbat,
eşti toată un strigăt.
Scoică de sidef în aşteptarea deschiderii,
marea dezamăgire se gaseşte întotdeauna sub poleială,
lacrimile de apoi sunt doar ultimele picături
din stoarcerea zâmbetului fals.
Perlele încântă prin durerile facerii.
Înfloreşti tropicală orhidee doar la gândul
că el te va strânge în braţe pentru o noapte,
iubirea nebună îţi curge prin vene o viaţă
Întotdeauna lângă o adevărată femeie
paşii îţi devin nesiguri,
sângele ei fierbe, clocoteşte, îmbracă realitatea
în mătasea viselor ei.
O viaţă aluneci pe pojghita ei subţire.
Femeie, în tine dragostea ţipă...
Bărbaţii tresar doar la auzul geamătului tău,
nici un muzician nu a putut să-ţi prindă
desăvârşirea pe portativ.
Eşti singura pasăre care-şi tine trilul ascuns
Femeie, în tine dragostea ţipă.
Bărbaţii te ţin mereu în stare de asediu,
ochii lor te privesc hulpavi,
gândurile lor te dezbracă
deoarece în tine iubirea râmâne mereu tânără.
Tu eşti mereu vadul săpat de poftele lor.
marți, 24 noiembrie 2009
Despre momente perfecte...
O zi care promite a fi plina de soare la Satu Mare,daca dimineata pe cer erau niste norisori,la aceasta ora soarele i-a alungat ...doar cativa,mai rebeli nu s-au lasat convinsi si isi plimba formele pe cerul senin...
Daca e soare afara,nu poate sa fie innorat in sufletul meu,pentru ca n-as fi in ton,deci mi-am agatat un post-it in mintea mea in care am scris"Stop-griji,necazuri" pentru ca totul porneste de la creier,nu-i asa? si apoi n-as mai respecta ideea maximei la inceput de saptamana,adica ca suntem ceea ce gandim....
O sa intru pe blogul lui HeArT,unde voi face putina caterinca cu fetele de pe blog,dupa care vreau sa ies la plimbare,azi mi-am propus o plimbare mai lunga,o sa plec la Carei la niste fini de-ai mei,dar asta mai dupa orele amiezii,pina atunci invrednicindu-ma cu bucataria unde chiar am pus deja la fiert ceva,intre timp intrand si pe blogul lui Anis ,pentru ca a inceput emisiunea cu pricina pe seama careia noi facem"hemoragie"acolo,taiem si spanzuram lumea.... :)) dar continuand sa termin si acest post.
Amanarea plecarii mele la Viena,a fost totusi de bun augur,mi-am clarificat niste probleme de suflet,care ma apasau,am realizat pentru a nu stiu cata oara ca eu sunt o fiinta care ma implic prea mult sentimental,crezand ca vorbele nu ramin numai la acest nivel,ele transformandu-se in fapte in timp...dar se pare ca gresesc de fiecare data... :( ce pot sa-mi reprosez e ca nu ma invat minte,recidivez!
Recidivez pentru ca fiecare dintre noi avem un stil aparte de abordare si mi se pare diferit fiecare inceput,crezand ca de fapt este acel inceput care va avea un happy-end...ca imi va marca tot restul zilelor fiind un sfarsit asteptat si dorit.Dar tot eu ma intorc si zic ca toate dezamagirile mele au rostul lor,ma fac sa devin mai puternica si poate ca toate au un scop bine definit de Cel de sus,pentru ca ma las in grija Lui de fiecare data...
Am fost dojenita de o prietena virtuala,de ce-mi spun eu toate of-urile pe blog...de ce? simplu! pentru ca am gasit in virtualia pritenii pe care nu i-am avut in realitate,am vrut sa impart cu ei,bucuria,caldura si bunatatea care ma cuprindea de fiecare data cand speram ca l-am intalnit pe cel asteptat.Si parca trairea mea era amplificata de atasamentul lor,de comentariile pe care le faceau.Ei o sa ziceti,"vezi te-ai iluzionat!"...poate,poate nu intamplator si denumirea blogului meu,in cutiuta mea am inghesuit prea multe iluzii...ele si-au facut de cap,s-au razvratit, s-au dezlantuit si au ajuns sa se bata intre ele...vor fiecare sa troneze,mai ceva ca in lupta politica de azi...recurg la tot felul de subterfugii.
N-am sa le las insa prea mult sa-si faca de cap...dar ,nici nu ma tin prea tare pe pozitie pentru ca dezamagirile sunt impredictibile,vin cand crezi ca tii mai bine sub control situatia.
Am recunoscut in descrierea mea ca sunt o naiva(dar nu fraiera),si-mi convenea epitetul pentru ca un naiv are mai multe motive de bucurie ca unul realist si poate ca reuseste pe masura sa-si diminueze si suferintele cauzate de deziluzii,el spera si mai incearca inca o data...reuseste foarte usor sa se indragosteasca de o privire calda,de o fraza,de un SMS,de intonatia vocii cand primeste un telefon si cite si mai cite...este romantic,se poate indragosti chiar si de un rasarit sau un apus de soare in care vede chipul celui drag,il fac pentru o vreme sa se simta minunat si apoi ce este la o adica viata asta,fara acele momente perfecte?
Sa va fie sufletul usor ca acest puf de papadie,asta este gandul meu pentru voi cei care ma cititi,sa aveti o zi fara griji si probleme....iar daca se poate sa va dea Domnul momente perfecte!
luni, 23 noiembrie 2009
Sa nu uit ca sunt "altoi"de oshanca...
Pentru ca sunt oshanca adoptata,am domiciliul in Negresti de douazeci si ceva de ani ,nu pot sa nu ascult din cand in cand o tipuritura,ca sa imi mai aduca zambetul pe fata..acum o ascult pe Maria Petca,cea mai buna tapuritoare din Oas...si un dans oshenesc,care trebuie sa va spun ca este un dans greu de invatat,are multe sincope si ai nevoie de exercitii multe pina-l prinzi... :) daca-l asculti cu atentie poti sa-l compari cu taiatul lemnelor in padure...eu l-am invatat in urma cu multi ani cand lucram in invatamint la Turt si faceam Scoala Populara de Arta -sectia dansuri populare,dar recunosc ca pina l-am stapanit mi s-a spus de catre instructor de cateva ori:"plop,salcie...plop ,salcie..."asta insemnind pentru noi,si mai ales pentru mine atunci, pas in contratimp...:))...ei,dar mai apoi la un curs central la Palatul Pionerilor n-a mai fost asa...l-am batut pasul ca lumea,ba chiar am invatat si alte cadre didactice venite din alte judete ale tarii...spre multumirea instructorului de acolo.
Maxima saptamanii
Afara ploua....
Stau de o jumatate de ora langa cafeaua asta care nu ma "inalta" ca de obicei si vreau sa ma apuc de scris dar,parca nimic din ce vreau sa pun pe tastaura nu-mi iese cum trebuie...si ma gandesc oare sa continui sau sa ma opresc ca la o adica toti suntem plictisiti de NIMIC..la ce ar ajuta nimicul meu cuiva...??!!
Hmmm,si unde pui ca mai daunazi,nu gandeam asa,aveam senzatia ca si nimicurile cotidiene te pot face fericita...naiba stie,ma gandesc ca eu sunt asa cum va spuneam o tipa atipica....am darul de a-mi complica viata cu buna stiinta...
O,Doamne ma gandesc ca oi fi masochista,imi aleg traiectoriile cele mai periculoase si ma incapatinez s-o duc asa,sa fiu brazdata de sentimente albastre,sa sufar si sa ma oftic...
De ce fac asta?...nu stiu? poate pentru ca toate inceputurile sunt frumoase,am devenit se pare dependenta de inceputuri,inceputuri si atat...pentru ca ajung sa fiu dezamagita usor de mine si implicit de cei care sunt pe drum cu mine in acel inceput,care ori sunt prea buni,ori sunt prea slabi s-o duca mai departe alaturi de mine...si-mi spun de fiecare data" o sa-mi fie invatatura de minte"...neeeaahhh!!! ca nu-i asa,nici vorba!nu pun in aplicare... :(
Vorbeam zielele trecute cu cineva despre acel razboi pe care il purtam noi cu noi insine..razboiul impotriva principiilor noastre,nu iesim triumfatori tot timpul dar,o batalie pierduta nu inseamna o victorie...un razboi castigat,pentru ca mintea te pune iar si iar la treaba...si cu cat te inversunezi mai mult sa uiti cu atat ea nu-ti da pace.Si ca in orice razboi,exista si victime,victime colaterale si se lasa cu frustrari,neimpliniri,dezamagiri si lista ar putea continua....
Hm!!!...suna patetic...veti spune,poate...nu va contrazic!la ce mi-ar folosi?
Oricum, ma simt superficiala ,mica si neinsemnata si cu toate astea nu simt nevoia sa fiu protejata...vreau sa ramin asa!... si nu mai vreau sa insemn nimic pentru nimeni!...ca oricum insemn mult prea putin,irelevant de putin...
Si unde mai pui ca afara ploua...si ploua...si ploua.... :(
Si ploua si-n sufletul meu...
duminică, 22 noiembrie 2009
Nunta de flori
Parfumurile
Vi s-a intamplat candva sa treceti pe linga o persoana si parfumul care il simtiti dupa ce aceasta trece sa va arunce in trecut...sa va trezeasca amintiri? mie da..si nu odata..azi,am avut din nou senzatia aceea ciudata,am coborat cu Tasha la plimbare si a trecut pe linga mine un domn care raspandea mirosul cunoscut atat de bine mie ,Armani...sinusurile mele l-au simtit imediat iar ochii mintii l-au vazut pe el,cel care care a fost alaturi de mine 27 de ani...
Pfai, ce poate face un parfum,cum poate sa te rascoleasca!era parfumul lui preferat...daca eu il schimb in functie de anotimp...de ocazii sau mai stiu eu ce criterii pentru el era de neinlocuit...:) pentru el era cartea lui de vizita,el se regasea in esenta acelui parfum (Armani - Acqua di gio)...i-am sugerat odata sa le mai alterneze,n-a fost chip!M-am obisnuit cu o aroma mai fresh vara si una ceva mai grea iarna.Zilele trecute am primit cadou un parfum pe care nu l-am mai folosit pina acum desi sunt o devoratoare de parfumuri - KATE MOSS VELVET HOUR ...il voi folosi insa numai intr-o ocazie speciala,absolut speciala!
Din Italia am primit de la Camelia parfumul meu preferat:Magie noire - Lancome,parfumurile frantuzesti mi se pare ca detin monopol pe piata romaneasca chiar daca exista dorinta schimbarii, brand-rile cu traditie,nu pot fi lovite de trend.
Am sa atasez blogului o poza cu Camelia,tocmai ne cumparasem un nou parfum care aparuse atunci pe piata (adica in martie)un parfum cashual..pfai! ce ne potrivim la shopping!e una din pasiunile noastre...
Vreau o schimbare!
Calatorind mult in ultima vreme am realizat cat de indepartati suntem noi romanii de lumea civilizata incepand de la infrastructura pina la felul nostru de a gandi...si credeti-ma ,exista o adevarata placere sa vezi cum exista tari unde lucrurile functioneaza altfel,oamenii cu care intri in contact sunt amabili,nimeni nu face crize de isterie sau de personalitate ,nu sunt stresati si viata parca o poti savura altfel,devine una normala.
Ne-am obisnuit cu acest dezastru si ne complacem ?Nu stiu! Eu una nu vreau sa cred ca e asa!HAI SA NE EXPRIMAM AZI...HAI SA ARATAM CA NE DORIM O SCHIMBARE!...haideti sa echilibram balanta ,sa nu lasam pe cei care isi cumpara votul cu un litru de ulei sau faina sa ajunga la putere,avem capacitatea de a diferentia binele de rau...si atunci de ce n-o facem? de ce tratam aceasta problema cu indiferenta?...spun asta pentru ca mi-am consultat prietenii,o seama mi-au raspuns ca vor absenta de la vot....de ce? pentru ca sunt nehotariti,sunt satui de slogane,nu stiu pe cine sa aleaga... :(
Trist! foarte trist...s-a tot vorbit in campania electorala de bunul simt,eu vorbesc acum de simtul civic,de datoria noastra ,de dreptul nostru,voi vota in ambele tururi si eu si familia mea,fiica mea ,cea mica este presedinta comisiei la o sectie de votare,stiu ca urnele s-au deschis deja...haideti oameni buni la vot!:)
Sa aveti o duminica multumitoare!
Eu plec la vot acum,vreau o schimbare!
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Sa zambim putin..maine va fi mai rau...
In anul 2009, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Australia,
si-i zice:
- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au cam uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile! Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in
gradina.
- Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
- Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime. Apoi, compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut. Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o
specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine. Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor si, de asemenea, au sustinut ca, sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor. Apoi, Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier, iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei, deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce. Si, ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile, deoarce - sustin ei - vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie. Deci, Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis.
Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele aparu, din nou, stralucitor pe cer.
- Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
- Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...
Tu esti in inima mea...
Magda Isanos
Daruri
Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.
Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.
Acestea toate să ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-mă macar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.
Nu iti spun te iubesc...
"Nu iti spun te iubesc...
...tu esti visul frumos ce mi-a dat linistea....noapte sunt si tu sunt luna,stralucim doar impreuna..."
ce frumoase versuri! :)
Primavara la Satu Mare!
Doamne!!!
Ce zi de primavara la Satu Mare...nu-mi vine sa cred ca suntem in noiembrie...am lasat larg deschise ferestrele sa intre soarele in casa..am oprit incalzirea si atmosfera din casa este foarte placuta....ma gandeam la ce se spune in biblie..este scris caci nu se va cunoaste vara din iarna si iarna din vara in zilele din urma ...o fi inceputul sfarsitului? :(
M-am uitat la prognoza vremii pe lunile noimebrie si decembrie...va fi o iarna blanda,vom avem in nord zapada de sarbatori,si ma gandeam ca fara zapada sarbatorile de iarna parca nu se marcheaza asa cum trebuie...zapada acopera mizeriile si parca ne simtim mai curati,putem simti altfel atmosfera bucuriei nasterii Domnului...
Dar pentru ca e "primavara "in plina luna de noiembrie, nu pot sa nu-l ascult pe Dan Bitman"Primavara incepe cu tine"...
Il atasez blogului...ascultati-l,o sa va mobilizeze... :)
Ce zi de primavara la Satu Mare...nu-mi vine sa cred ca suntem in noiembrie...am lasat larg deschise ferestrele sa intre soarele in casa..am oprit incalzirea si atmosfera din casa este foarte placuta....ma gandeam la ce se spune in biblie..este scris caci nu se va cunoaste vara din iarna si iarna din vara in zilele din urma ...o fi inceputul sfarsitului? :(
M-am uitat la prognoza vremii pe lunile noimebrie si decembrie...va fi o iarna blanda,vom avem in nord zapada de sarbatori,si ma gandeam ca fara zapada sarbatorile de iarna parca nu se marcheaza asa cum trebuie...zapada acopera mizeriile si parca ne simtim mai curati,putem simti altfel atmosfera bucuriei nasterii Domnului...
Dar pentru ca e "primavara "in plina luna de noiembrie, nu pot sa nu-l ascult pe Dan Bitman"Primavara incepe cu tine"...
Il atasez blogului...ascultati-l,o sa va mobilizeze... :)
vineri, 20 noiembrie 2009
Nu-i cer nimic...
Romanţă policromă
Nu-i cer nimic...
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Şi i-aş cere-apoi aşa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.
Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Şi controversa versurilor mele.
Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.
Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Şi tusea-n fa minor a Traviatei.
Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Şi comicul funebrului convoi.
Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Şi perspectiva casei de nebuni...
Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Ion Minulescu
O maxima pe saptamana..
Propusesem intr-un blog anterior o maxima pe saptamina,o maxima dupa care sa ne ghidam...cred ca totusi aceasta a fost cea dupa care m-am ghidat chiar daca am postat-o la sfarsitul saptamanii...
"Nu este suficient sa ai vointa pentru a avansa si a reusi in realizarea viselor si a proiectelor tale, ci si de coerenta, rigoare si o competenta reala pentru a depasi obstacolele si esecurile."
(Jacques Salome in cartea lui, "De ce este atat de greu sa fii fericit?" )
Weekend linistit! >:D<
Tombe la neige...
Am fost si raman fan Adamo,inca din scoala generala...il ascultam la radio,ca nu aveam TV pe atunci si ma fascina...ma trezea mama si la miezul noptii ,parca o aud:"trezeste-te, canta Adamo..."de parca ar fi coborat un inger pe pamint,asa tare ma bucura muzica lui...in hit-urile sale gasesti un amestec de tandrete si luciditatea ,n-ai cum sa nu-l indragesti...:)
O noua vacanta...
Am devenit tare umblareata de un timp incoace ...
Plec la Viena ... o sa lipsesc o vreme de pe blog-ul meu, voi intra mai rar pe net .. Dar cu siguranta o sa fiti alaturi de mine ... de asta data voi sta mai mult,si, cred ca de la Viena ma voi duce la Graz, la o alta prietena, imi plac orasele vechi, ma fascineaza arhitectura clădirilor, orasele medievale au ceva aparte, iti transmit parca ceva din incarcatura lor istorică sau poate .... doar sentimentul care ma incearca pe mine (o fi deformatie profesionala ??)... nu stiu? ... este important ca eu ma simt de fiecare data intr- un mare fel dupa ce le vizitez ... Voi tine Jurnal de Austria, de data asta sa va tin aproape de toate frumusetile pe care le voi revedea ...
Am ales aceasta poza pentru ca pe fundalul ei se vede Stefan's dom ,catedrala cea mai vizitata din Viena...o insula de arhitectura gotica din oceanul arhitecturii secolului XIX..este absolut miraculos,fiecare detaliu iti bucura privirea..
Sa aveti parte de un weekend implinitor, cu multe bucurii! :)
joi, 19 noiembrie 2009
O poveste fara nume...
Daca ziua a inceput cu voie buna,in jurul amiezii s-a transformat intr-o zi neagra...o zi in care cerul nu mai avea nicio stralucire,desi era senin si doar niste nourasi albi cu putina incarcatura de gri,se plimbau agale deasupra noastra...
Azi insa ,am avut puterea sa ma cert cu mine insami,sa-mi fac mea culpa si sa-mi spun cu (blandete totusi):"opreste-te!"...si inima mea a inteles ca sufletul pe care il adoptasem,nu-mi apartine,si poate n-o sa-mi apartina niciodata,oricat m-as fi incurajat eu si oricate sperante mi-as fi pus...
Iubirea pentru unii inseamna doar o simpla vorba,pentru altii insa totul...eu fac parte din a doua categorie,n-am cerut nimic,poate doar am simtit nevoia sa-l protejez,sa-l feresc de neplaceri si tocmai pentru ca in continuare consider ca iubirea este cea mai mare avere a noastra(nimic material nu poate acoperi valoarea ei)am ales calea cea mai usoara pentru el...grea insa de moment pentru amindoi.... :(
Iubirea noastra a fost ca un vis,dar cum visele tin putin...am ales sa ma trezesc inainte ca visul sa se termine... a fost atat de frumos,a fost raiul nostru...raiul nostru care s-a deschis intr-o toamna tarzie,tarzie si la propriu si la figurat....raiul care acum isi plange ingerii care l-au parasit...si nu spun vorbe mari,pentru ca asa am simtit amindoi ca putem atinge infinitul....am visat la o lume a noastra,o lume care doar in iluziile noastre a fost posibila...o lume in care ne-am tinut de mana fara sa ne foloseasca la nimic,o lume in care ne-am sarutat din senin,pentru ca asa am simtit,o lume in care ne-am privit in ochi si ne-am zambit tot din senin...a fost o poveste frumoasa fara nume ,acolo aveam doar eu nume iar tu erai no name....
Azi insa ,am avut puterea sa ma cert cu mine insami,sa-mi fac mea culpa si sa-mi spun cu (blandete totusi):"opreste-te!"...si inima mea a inteles ca sufletul pe care il adoptasem,nu-mi apartine,si poate n-o sa-mi apartina niciodata,oricat m-as fi incurajat eu si oricate sperante mi-as fi pus...
Iubirea pentru unii inseamna doar o simpla vorba,pentru altii insa totul...eu fac parte din a doua categorie,n-am cerut nimic,poate doar am simtit nevoia sa-l protejez,sa-l feresc de neplaceri si tocmai pentru ca in continuare consider ca iubirea este cea mai mare avere a noastra(nimic material nu poate acoperi valoarea ei)am ales calea cea mai usoara pentru el...grea insa de moment pentru amindoi.... :(
Iubirea noastra a fost ca un vis,dar cum visele tin putin...am ales sa ma trezesc inainte ca visul sa se termine... a fost atat de frumos,a fost raiul nostru...raiul nostru care s-a deschis intr-o toamna tarzie,tarzie si la propriu si la figurat....raiul care acum isi plange ingerii care l-au parasit...si nu spun vorbe mari,pentru ca asa am simtit amindoi ca putem atinge infinitul....am visat la o lume a noastra,o lume care doar in iluziile noastre a fost posibila...o lume in care ne-am tinut de mana fara sa ne foloseasca la nimic,o lume in care ne-am sarutat din senin,pentru ca asa am simtit,o lume in care ne-am privit in ochi si ne-am zambit tot din senin...a fost o poveste frumoasa fara nume ,acolo aveam doar eu nume iar tu erai no name....
O zi cu voie buna
M-am trezit cu voie buna de dimineata,ca de obicei primul lucru care-l fac e sa pun cafeaua la presso,ce m-as face fara ea?habar n-am dar nici nu vreau sa-mi fac griji de felul acesta,c-o fi buna, c-o fi daunatoare organismului,mie una frate,stiu ca-mi prieste,numai aroma care vine de la bucatarie in timp ce se prepara,ma binedispune pe loc...ma improspateaza si ziua incepe bine,ca s-o savurez imi caut si o melodie pe masura,ca altfel parca asa,de una singura nu-mi prieste...azi l-am ales pe Tudor Gheorghe,va spuneam intr-un blog anterior ca T.G. in tinerete era unul dintre cantaretii mei preferati,cand ascultam"Valtul rozelor"imi cadea o lacrima pe obraz,asa mult ma sensibiliza...
Asezonati-va cafeluta cu melodia lui T.G. si va avea un gust de reverie...desi textul mi se pare filozofic,imposibila iubire dintre vant si roze....linia melodica,ma face sa plutesc pentru citeva momente...
Asezonati-va cafeluta cu melodia lui T.G. si va avea un gust de reverie...desi textul mi se pare filozofic,imposibila iubire dintre vant si roze....linia melodica,ma face sa plutesc pentru citeva momente...
miercuri, 18 noiembrie 2009
Un premiu pentru HeArT
La textul scris pe imagine mai adaug,cu toata sinceritatea mea... :)
Nu stiu daca moda cu datul premiilor este una laudabila,pe placul tuturor si aici ma gandesc ca poate n-o fi nici chiar pe placul celor care il primesc ,mai ales ca intalnim cazuri in care persoanele vizate sunt extrem de modeste...si banuiesc ca va fi si cazul unei blogherite pe care eu vreau s-o premiez,fac asta pentru ca spun cu mana pe suflet,bantui pe multe bloguri cu retete culinare,mai ales ca sunt interesata sa gatesc mereu cite ceva nou,si chiar daca am o varsta,observ ca mai am multe de invatat,nu mi se pare nimic rusinos in asta...ba dimpotriva,as vrea sa gandeasca toate femeile asa!!!! o reteta noua de mancare poate surprinde placut partenerul de viata,va fi ca un bonus langa iubirea si grija pe care i-o porti...mai ales daca pui suflet in tot ce faci....si inca ceva,fetelor ,poate nu intamplator proverbul acela care spune ca dragostea trece prin stomac...asa ca reaprindeti pasiunea partenerului si prin mirosurile grozave pe care bucataria voastra le emana...
Pe langa faptul ca aceasta blogherita ,e vorba despre HeArT ,arata intr-un mare fel,este o frumoasa,are si darul de a-si bucura sotul cu bucate alese...tot respectul meu,pe care il merita pe deplin, credeti-ma!
O rog din suflet sa-si ia premiul meu modest...daca as fi o priceputa in probleme de IT, i-as crea unul special dar asa..
...o s-o rog sa-l primeasca pe acesta cules de pe net.... :)
Ma repet o admir, o citesc de fiecare data si nu sunt singura...cei de la petitchef (petitchef este un portal frantuzesc pe baza de retete culinare)i-au trecut deja citeva retete ...dovada elocventa a celor spuse de mine mai sus.
N-am chef de nimic!
Cum e sa n-ai chef de nimic?...v-a incercat o astfel de stare?
Hmmm!!pe mine mai rar,dar recunosc ca acum asa ma simt,nu-mi vine sa fac nimic...poate doar chef de scris,dar,s-ar putea sa nu fie nici blogul prea fericit astazi,n-am sa-l incarc cu prea multe sentimente...pentru ca ma simt mai saracita ca niciodata.
Ma uit e adevarat la NPM4....dar,parca nici nu le aud pe fete...cred ca si ele sunt cam plictisite si li s-a cam facut lehamite de casa Kanalului D...
M-am innecat in ganduri aiurea,si parca nu pot iesi la liman....si cred ca e o epidemie in blogosfera,pentru ca nu prea vad pe nimeni la culmea de sus a fericirii,singurul blog care ma mai inveseleste este blogul lui Cerculet,care precum vad eu...vorba cuiva"daca ninge ,daca ploua...i se rupe-n..." :))...reuseste sa ne faca sa uitam pe moment de tristete,e grozav,merita sa-l vizitati,povestile lui sunt fantastice!...umor complex care te mai remonteaza...
Si pentru ca nu mi se pare corect sa scrii doar asa de dragul de a scrie,o sa ma opresc...nu vreau sa va transmit si voua starea mea...
Sa va fie bine!
:)
Mie azi nu mi-e...punct!
El ma iubeste...
E miercuri,ziua de poezie pe blogul meu...azi Valeria Tamas...sper sa va placa....:)
El mă iubeşte
Valeria Tamas
El mă aşteaptă poleit în lumină
mereu pregătit pentru
clipa noastră de dragoste.
El se apropie de mine
ca şi un murmur,
palmele lui
alunecă pe pielea mea
ca şi cum s-ar juca
adevăr sau minciună.
El mă iubeste,
el nu mă iubeste,
puntea dintre ele
e atât de subţire
dar buzele lui
mă găsesc oriunde
m-aş ascunde.
Inima lui bate mereu
pentru mine
deşi uneori încălzeşte alte trupuri.
Dragostea e uneori mincinoasă
alteori profundă.
Dar el mă caută şi mă gaseşte
îmi spune poveşti pe care eu
ar trebui să le cred,
chiar eu, uneori, mă regăsesc în ele.
El mă iubeşte,
mă iubeşte carnal
asa cum n-a mai iubit
niciodată o altă femeie
În clipa de intimitate
este al meu şi numai al meu
şi eu a lui si numai a lui
apoi clipele fug
privirea lui îmbracă alte chipuri
dar el se jură
că numai pe mine mă iubeste.
Dragostea este ca şi o oglindă
de aceea eu îl cred
de câte ori mă privesc văd doar chipul meu
niciodată chipul altei femei.
Nu pot să ascund totuşi că
mă roade mereu întrebarea
câte femei se privesc în
oglindă şi reuşesc să se vadă
doar pe ele însele ?
marți, 17 noiembrie 2009
Tristete autumnala ...
Nu merg treburile cum ne dorim,asta e!...se pare ca si ziua de marti a fost una "pe drumuri" in ce ma priveste,am plecat la o inmormantare la Baia Mare,urasc inmormantarile pentru ca ma arunca in amintiri triste dar,pentru ca era vorba de unchiul sotului meu D-zeu sa-l ierte,m-am dus s-o insotesc pe soacra mea,ca din cele trei nurori pe care le are se vede treaba ca tot eu ramin nora pe care se poate baza...si la bine si la rau.
Discutiile de pe drum au fost legate evident de cel disparut,si in general in astfel de momente invocam momentele placute pe care le-am petrecut cu cei trecuti la Domnul....si ma gandesc ce frumos este cand cel mort lasa in urma o amintire placuta,auzim des spunind in astfel de cazuri: "pacat,a fost un om deosebit,a fost un caracter ales,a avut un suflet mare...si lista poate continua..."...:(
Dar,vorba preotului venim pe lumea asta fara sa ne cerem si plecam neintrebati...nici unu' dintre noi nu ne dorim sa fie devreme,dar,stiind cat suntem de trecatori,poate ar trebui sa ne bucuram de fiecare clipa de viata...sa nu amanam lucrurile placute pe care le putem face azi,pentru ca pentru unii dintre noi s-ar putea sa nu mai existe maine...
Personal,reusesc sa gasesc un sentiment de bucurie chiar si in imaginea de toamna tarzie pe care prelungirile muntilor Maramuresului mi-au oferit-o pe drum,se pare ca aici copacii nu si-au dezbracat vesmantul si totul mi s-a parut mai verde decat la campie..
Marturisesc ca poza e facuta in timpul mersului si nu e grozava,am vrut insa sa-mi bucur ochiul cu frumusetea culorilor..
Tot timpul cand fac un drum de Baia Mare,ma gandesc ca daca ar fi sa-mi mai construiesc o casa,as construi-o la poalele unui munte...ador casutele care rasar in mijlocul naturii...
E atat de linistitor sa traiesti undeva departe de lumea asta dezlantuita,si cine stie poate daca vand casa din Negresti ma gandesc sa-mi construiesc intr-o astfel de locatie casa,dar...hehehe!!! vorba fetelor"ce te faci mama fara net?...cine mai scrie pe blog?"... :))
As rezolva si asta,am si laptop si wirelles...deci,n-ar suferi nici blogul si nici prietenii mei virtuali... :)
Imi amintesc cand ne-am mutat la casa din Negresti,imi tiuiau urchile noaptea de atata liniste,strada mea e o strada inchisa,ori inainte aveam apartamentul chiar la sosea ,linga drumul national,circulatie intensa,simteam uneori ca se scutura tot blocul cand trecea un convoi de masini grele...dar te obisnuiesti cu toate...mai greu e sa te dezobisnuiesti...:)
Dar iar am luat-o la vale,fac ce fac si iar va povestesc de Negresti,unde de altfel am ajuns din nou azi...soacra mea si-a exprimat dorinta sa mergem si la mormantul sotului meu,deci,via Negresti...am mai aprins cite-o lumanare si am dus o floare, o crizantema alba la ghiveci,cele de la ziua mortilor ofilindu-se deja...ploile multe din ultima vreme le-au cam lovit...
N-a fost o zi vesela,dar,imi zic din nou,poate maine o sa am parte de o zi lipsita de incarcaturi emotionale de acest fel...
si ca sa nu lipseasca si cireasa de pe tort,tocmai am aflat la Maruta ca s-a despartit si Mirabela de iubitul ei,cu care a fost fericita un an de zile...
imi pare rau pentru ea...e trista despartirea.... :(
Discutiile de pe drum au fost legate evident de cel disparut,si in general in astfel de momente invocam momentele placute pe care le-am petrecut cu cei trecuti la Domnul....si ma gandesc ce frumos este cand cel mort lasa in urma o amintire placuta,auzim des spunind in astfel de cazuri: "pacat,a fost un om deosebit,a fost un caracter ales,a avut un suflet mare...si lista poate continua..."...:(
Dar,vorba preotului venim pe lumea asta fara sa ne cerem si plecam neintrebati...nici unu' dintre noi nu ne dorim sa fie devreme,dar,stiind cat suntem de trecatori,poate ar trebui sa ne bucuram de fiecare clipa de viata...sa nu amanam lucrurile placute pe care le putem face azi,pentru ca pentru unii dintre noi s-ar putea sa nu mai existe maine...
Personal,reusesc sa gasesc un sentiment de bucurie chiar si in imaginea de toamna tarzie pe care prelungirile muntilor Maramuresului mi-au oferit-o pe drum,se pare ca aici copacii nu si-au dezbracat vesmantul si totul mi s-a parut mai verde decat la campie..
Marturisesc ca poza e facuta in timpul mersului si nu e grozava,am vrut insa sa-mi bucur ochiul cu frumusetea culorilor..
Tot timpul cand fac un drum de Baia Mare,ma gandesc ca daca ar fi sa-mi mai construiesc o casa,as construi-o la poalele unui munte...ador casutele care rasar in mijlocul naturii...
E atat de linistitor sa traiesti undeva departe de lumea asta dezlantuita,si cine stie poate daca vand casa din Negresti ma gandesc sa-mi construiesc intr-o astfel de locatie casa,dar...hehehe!!! vorba fetelor"ce te faci mama fara net?...cine mai scrie pe blog?"... :))
As rezolva si asta,am si laptop si wirelles...deci,n-ar suferi nici blogul si nici prietenii mei virtuali... :)
Imi amintesc cand ne-am mutat la casa din Negresti,imi tiuiau urchile noaptea de atata liniste,strada mea e o strada inchisa,ori inainte aveam apartamentul chiar la sosea ,linga drumul national,circulatie intensa,simteam uneori ca se scutura tot blocul cand trecea un convoi de masini grele...dar te obisnuiesti cu toate...mai greu e sa te dezobisnuiesti...:)
Dar iar am luat-o la vale,fac ce fac si iar va povestesc de Negresti,unde de altfel am ajuns din nou azi...soacra mea si-a exprimat dorinta sa mergem si la mormantul sotului meu,deci,via Negresti...am mai aprins cite-o lumanare si am dus o floare, o crizantema alba la ghiveci,cele de la ziua mortilor ofilindu-se deja...ploile multe din ultima vreme le-au cam lovit...
N-a fost o zi vesela,dar,imi zic din nou,poate maine o sa am parte de o zi lipsita de incarcaturi emotionale de acest fel...
si ca sa nu lipseasca si cireasa de pe tort,tocmai am aflat la Maruta ca s-a despartit si Mirabela de iubitul ei,cu care a fost fericita un an de zile...
imi pare rau pentru ea...e trista despartirea.... :(
luni, 16 noiembrie 2009
Lume,lume...
"Lume,soro,lume....cand sa ma satur de tine....?!
..................."
buna intrebare....nici n-ai cum!sau cand,ca suntem prinsi in freamatul vietii,o zi mai buna ,o zi mai rea...dar una peste alta...viata e frumoasa!...si merita traita din plin... :)
Sa aveti o saptamana buna...sper sa fie si a mea chiar daca n-a debutat cum as fi vrut! :)
Inceput de saptamana,intors pe dos...
Drumul spre Negresti a fost cam gri,daca pot sa-l numesc asa,era putina ceata si stiind ca am o gramada de probleme de rezolvat m-am dus cam fara chef...dar,asta e!nu toate lucrurile pe care le facem,ne dau satisfactii...
Ce trista mi s-a parut padurea....
Pio ,rotveillerul, avea o rana care se pare ca il deranja destul de tare,n-a fost la fel de vioi ca pina acum ,m-a intampinat la poarta dar,fara entuziasmul care-l caracteriza...se simtea cam parasit,si il durea labuta...se si vede rana in poza,e cat o moneda de 50 de bani...
Uff!!!!mi s-a rupt sufletul sa-l vad asa...va trebui sa ia niste pastile vreme de citeva zile,niste antibiotice ca sa se vindece,mai greu va fi cu administrarea lor...dar am cumparat ceva mezeluri pentru caini si am rugat vecina sa-i dea...peste gard(ca de apropiat de el,e mai greu...se teme...desi cainele este inteligent si o cunoaste...dar,deh!prudenta ei,este justificata intr-un fel,bolnav fiind cine stie ce reactii poate avea! :(
Supararea lui este evidenta si-n poza,tristetea lui m-a incarcat si pe mine cu o stare apasatoare...s-a asezat pe aleea din spatele casei,unde are teritoriul lui de competenta,noi nu l-am tinut legat niciodata,are libertatea de-a alerga intr-o curte cu gazon,hehehe!!!mai are el ce are cu tuia de linga alee,mai scormoneste pamintul,ascunzand cite-un oscior dar in rest e baiat cuminte...
Ei, dar vazandu-l asa de trist,am jurat in sinea mea ca nu-mi mai cumpar caini in viata mea! te legi de ei,fac parte din familia ta,si cand ai astfel de probleme,te dau peste cap ca lumea!
Asta,asa, de parca n-ar fi fost destula spaima pe care am tras-o cu Tasha,mai trebuia sa se imbolnaveasca si Pio,...hm!!!! o fi facut-o prin simpatie cu pechineza?
ei!!! glumeam nici chiar asa!fac si eu haz de necaz!
Asa,cu cainii e cum e...dar un pui de-al birmanezei nu l-am mai gasit nicaieri...daca l-o fi luat cineva de buna credinta e ok!dar sper sa nu i se fi intamplat ceva rau...le-am lasat si lor hrana indestulatoare pentru cateva zile...le-am pus celor mici asternuturi,Sissi sare peste gemuletul de la parter care l-am lasat deschis special penru ea,e mai plimbareata...dar am observat ca deja si cei mici sar,sunt sprinteni...le-am rasfatat putin ,mai ales pe Sissi,care nu s-a desprins de picioarele mele...pe unde mergeam,hop si ea!e o birmaneza tare cuminte,am exilat-o la Negresti din cauza puilor ei,care cu gherutele lor mi-au facut praf doua scaune de piele din bucatarie!si mai aveau o nebunie,se catarau pe perdeaua din camera mea...
Si uite asa,mi se potriveste de minune zicala"cine n-are ce face,isi cauta de lucru..."..imi da D-zeu de toate sa nu ma plictisesc singurica acasa... :)
duminică, 15 noiembrie 2009
A inceput postul de azi...
De azi, crestinii ortodocsi si greco-cataloci, am intrat in Postul Craciunului...vreme de 6 saptamini nu se maninca carne,oua si branza...dar spre deosebire de Postul Pastelui, avem dezlegare la peste, sambata si duminica...
Pe linga faptele bune si rugaciune,smerenie,postul are si o alta valenta - dobandirea virtutiilor si este desavarsit atunci cand abtinerea de la mancarurile de dulce este insotita de efortul spre progres spiritual.De aceea am gasit in "Pastorul lui Herma"un pasaj care spune asa:
"Posteşte, dar, lui Dumnezeu un post ca acesta: să nu faci nici o faptă rea în viaţa ta, ci slujeşte Domnului cu inima curată, păzind poruncile Lui şi mergând pe calea hotărârilor Lui; să nu se suie în inima ta nici o faptă rea; crede, însă, lui Dumnezeu, că de vei face acestea, dacă te vei teme de El şi dacă te vei înfrâna de la orice lucru rău, vei trăi în Dumnezeu"
Sa nu uitam ca acest post este un post al bucuriei,ne pregateste pentru intampinarea nasterii Domnului.
Stay with me...
Sper sa va placa...eu o ascult si o reascult... :)
forever....hm!!!...ce bine ar fi! >:D<
Hehehe...am fost intrebata de cineva, cat inseamna"forever"?
Citiva zeci de ani?...hm! din nou, nimic nu este vesnic,pentru ca suntem trecatori pe lumea asta,desi cu totii speram sa traim cat mai mult,macar 100 de ani cat broastele de Galapagos...nu-i asa?....dar,ceea ce putem noi face ,este sa intretinem flacara aceea...sa n-o lasam sa se stinga...si sa ramina vie,"pina moartea ne va desparti" cum spune preotul in biserica...
La multi ani Ana- Maria!
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Alerta falsa...
Se spune ca un an din viata unui caine este echivalent cu 7 din viata unui om...
....hmmm!! nu intamplator in acest caz Tasha,pechineza noastra si-a dorit sa fie mamica tanara,adica numai buna la cei 21 de anisori ai ei...ei,dar a vrea nu prea este egal cu a putea in cazul ei.Va povestisem in blogul dedicat ei,ca avea un logodnic in vecini,cu care cochetase in vara,un catelus nazdravan din blocul vecin,care o indragise tare pe Tasha noastra dar care se pare ca nu s-a invrednicit in ceea ce priveste amorul consumat intre ei.. ne-am pus sperante ca Tasha va fi mamica si chiar am protejat-o in acest sens,oferindu-i rasfat mai ales decat pina acum...
Azi insa,s-a intamplat ceva,TASHEI I S-A FACUT RAU...a iesit fiica-mea cu ea jos la plimbare si la intoarcere m-a strigat"mama,ceva se intampla cu Tasha,parca e "in reluare"(hmmm!!n-am prea priceput eu expresia fiica-mi,dar am iesit repede sa vad ce este...m-am dumirit pe loc,vroia cu alte cuvinte sa-mi spuna ca e vezi bine data parca cu incetinitorul..),Tasha,devenise dintr-o data apatica,si-a asezat trupul pe covorul din hol si nu reactiona nicicum la vorbele noastre,ba mai mult isi daduse capul intr-o parte,intr-un mod ciudat..
NE-AM ALERTAT,am sunat veterinarul si desi era in ziua libera s-a invoit sa vina la cabinet...a consultat-o,i-a facut si ecograf si ce sa vezi? un lucru care parca greu a reusit mintea mea sa-l asimileze,adica Tasha a facut un simulacru de sarcina,cica in astfel de cazuri animalutele se comporta ca si cele gestante,in burtica lor se aduna un fel de lichid iar spre sfarsitul sarcinii simulate,isi aduna lucrusoare in jurul lor ca si cum si-ar incropi un loc unde ar aduce puii pe lume...un fel de maternitate.
Trebuie insa sa va povestesc cat de simpatic a fost medicul veterinar(Dr. Molnar)in timpul consulatiei la ecograf vazand o pata de culoare mai inchisa,(acel lichid de care va spuneam mai sus)si care a presupus initial ca ar fi sarcina,a spus:"hai,te rog fa cu mana daca esti acolo..."neeeeahhh!!nici vorba...de pui...desi parca si tzatzele ei, aratau de parca ar fi cu lactatie...
...ne-am si amuzat pe deasupra,ne-a dat in final niste vitamine pentru Tasha,ne-am bucurat ca nu era o problema mai grava,am rasuflat linistite,si iaca asa,am mai aflat o chestie de neinchipuit ...adica cum ca si animalele ar putea avea fantezii de genu' celor avute de Tasha!va vine sa credeti?...noua,la drept vorbind nu prea ne-a venit,dar i-am dat crezare medicului care se pare ca e cel mai bun din oras... :)
Lasa-mi toamna pomii verzi...
Capriciile toamnei se pare ca imi influenteaza si mie starea, cam se joaca cu rafinamentele mele, imi scoate la suprafata capricii apuse, sau imi dezvolta alte noi capricii, pe care incerc intr-un fel sau altul sa le satisfac, dar, nu-mi prea iese cum vreau eu...
O sa credeti ca sunt toane de-ale mele,(asa mi-am spus si eu, ca sa fiu sincera...)...dar toamna vad ca-mi dovedeste contrariul, ma arunca intr-un ritm care se pare ca este in contratimp cu simtamintele mele, ma simt subjugata si parca nu pot inainta... Lumea, timpul, imprejurul meu, parca uneori patineaza.... E ceva care imi devoreaza sufletul, mintea si parca ma simt prinsa intr-un cerc vicios din care nu reusesc sa ies....declanseaza in mine o dulce toropeala, n-o doresc, dar ea se insinueaza, nu-mi tulbura insa ratiunea, asta e partea buna a lucrurilor, o simt , sau mai bine zis o accept in chip vindecator, azi m-a impins spre meditatie...va spuneam ca toamna nu este anotimpul meu preferat, tocmai pentru ca imi sugereaza sfarsitul..dar, toamna asta parca am simtit fagaduinta unui inceput luminos...sabotat insa de factori care imping poate mult prea departe inceputul...
Incerc sa ma implic in cotidian sa uit de mine, dar oricate urgente cotidiene as avea faldurile toamnei ma inconjoara cu triste, melancolie, dar si speranta, speranta care ma imbarbateaza ,ma trezeste la realitate, imi deschide drumul, imi arata incotro sa ma indrept, imi mana zilele cu rost.
Uff...toamna insidioasa...,mi-o aduci in minte pe Margareta Paslaru..."LASA-MI TOAMNA POMII VERZI"cred ca tu ai inspirat-o pe Ana Blandiana, caci versurile sunt ale ei , iar interpretarea Margaretei Paslaru, una de exceptie...ma arunca intr-o dulce nostalgie..
Lasa-mi toamna pomii verzi si in acest sezon...uita de mine... https://www.youtube.com/watch?v=XHfuQVdEKxM
vineri, 13 noiembrie 2009
Home alone...
...ei,nu chiar asa,ca mai e si Tasha langa mine,nu prea isi gaseste locul cand fetele pleaca in oras,se cuibareste in apropierea mea,nu-i place nici ei singura...apoi mie? :)
Dar daca stau sa ma gandesc nu sunt singura,sunt cu muzica mea de suflet,ascult piesele care imi plac si ma simt excelent...
O sa ma uit insa in curand la reality show-ul "NPM 4" e seara eliminarilor si deh!o sa am ce vedea,in casa scandalul ia amploare asa ca o sa ma guste spectacolul,stiu cum este sa fi in stare de claustrare,dar parca fetele prea au luat-o razna,nu le mai pasa de public,isi arunca tot raul din ele in formele cele mai colorate...mai apoi voi vedea un film bun si seara e rezolvata! :)
Asta sa nu va duca cu gandul ca n-as fi fericita,ba, iaca sunt!...ma accept,ma iubesc asa cum sunt si nu-mi impun limite...imi cunosc drepturile si nu cer mai mult decat se poate...
Inima mea e plina,azi vorbeam cu cineva pe messenger si simteam o explozie de bunatate care parca se revarsa din mine,e placut sa te redescoperi,sa simti ca poti sa oferi iubire neconditionata....
M-am inarmat cu speranta si vreau sa ma bucur de fiecare zi chiar daca fizic langa mine nu este cel pe care il doresc,ma bucur ca D-zeu mi-a dat sanatate ca pot face ce vreau,ca fetele mele sunt alaturi de mine cand am vreo problema...,asta insa nu exclude faptul ca nu-mi doresc sa mai fiu sunata din cad in cand, sa fiu intrebata ce fac...poate mi-ar place si mie sa ascult o melodie draga alaturi de cineva ,de cineva caruia sa-i fie dor in fiecare zi de mine...dar...poate ,nimic nu e intamplator... in aceste momente de singuratate pot sa fac introspectii...
Dar sa nu va ganditi ca ajung la concluzii triste...nu!ba chiar fac haz de necaz...ca dovada...uite o poanta pe care am auzit-o cu ceva timp in urma si care chiar m-a amuzat,pe undeva mi se si potriveste:
Furnicuta muncea de rupea pamantul intr-o zi de iulie, cand prin fata casei trece greierele cu chitara.
- Buna furnicuto, ce faci?
- Uite muncesc ca acum vine iarna, dar tu ce faci?
- Bine uite ma duc in parc trag o cantare cu prieteni si o bere.
La fel in august, la fel in septembrie, pana intr-o zi de octombrie cu ploaie si vant, cand greierele trece cu chitara si o valiza .
- Buna furnicuto, ce faci?
- Uite stau la caldurica si mananc ce am strans asta vara, dar tu cum te descurci ?
- Bine.. stii, cand eram cu prietenii in parc si cantam a trecut un impresar caruia i-a placut, mi-a dat un contract si acum plec la Paris ca am concert.
- Greierasule, am si eu o rugaminte la tine.
- Zi furnicuto... orice.
- La Paris daca te intalnesti cu unul Topirceanu sa-i zici ca-mi bag picioarele in fabula lui .
:)) :))
Gata,sper ca v-am facut sa zambiti...sa aveti o seara pe masura asteptarilor ! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)