Melancolie

  Imi scria azi un bun prieten in mesajul sau cam asa..."azi ma cutreiera o melancolie de nici cu lupii n-as putea dansa..." am si eu momentele mele de melancolie colorata, pentru ca grazie firii mele nu pot s-o pastrez intr-o singura culoare, o imbrac de la un moment la altul in alta culoare, cea mai apasatoarea e cea gri...urasc culoarea asta si nici macar  articole vestimentare pe aceasta culoare nu achizitionez!
    Azi am devenit melancolica gandindu-ma la sufletul meu, pe care il pun chiar si in ceasca de cafea pe care o beau la prima ora, pentru ca ador cafeaua de dimineata, il pun in emisiunile mele la radio pentru ca imi plac feedback-urile  ascultatorilor mei...il pun in tot ce fac si-mi iese bine, il pun pentru ca ma bucur de viata...azi, insa as vrea sa-l schimb! sau macar sa gasesc unul pe post de incarcator, pentru ca de dimineata  am simtit  un mare gol...vorba Madalinei Manole - Suflet gol     :((
   Ma intreb insa cum poate sa te doara un gol? ceva ce nu exista? ceva ce nu este palpabil...dar imi amintesc ca am cunoscut pe cineva caruia i s-a amputat un picior...ufff! si cand ma intalneam cu acea persoana acuza dureri exact la piciorul pe care nu il mai avea...interesant nu? ei bine...asta simt si eu acum o durere dupa ceva care nu mai este acolo la locul sau si nici nu stiu daca e bine sau nu sa ma vaicaresc...sau sa ma bucur? sau sa dau anunt la un site de dating" caut suflet de inchiriat pe o perioada  ne(de) terminata, mentionez ca il doresc cu jumatate de norma, dar nu cu jumatati de masura! "(urasc jumatatile de masura...!!!!!) hmmm!!! ce spuneti am sorti de izbanda ?
     Si acum o intrebare: Dau un banut pentru gandurile voastre,  (Ca nahhh! NU E USOR CU ELUCUBRATIILE MELE...;) )ghiceste cineva ce culoare are melancolia  in care ma scald azi? ;)
  

Urata dar desteapta...sau frumoasa dar proasta?

    

     
      O intrebare poate mai ciudata, pentru ca la o adica fiecare din noi are ceva frumos, ceva care sa ne scoata in evidenta, sa ne faca placuti celor din jur, exista evident legea compensatiei...dar auzi barbati care spun"pai? ma duc  la brat cu mintea ei pe strada..sau cu ea? Cineva spunea ca mai rau decat un destept care se crede prost, este un prost care se crede destept, pentru ca al doilea nu va face nimic sa repare asta...azi sigur ai posibilitatea sa te faci frumoasa daca ai bani...nu mai e niciun secret!...dar cu desteptaciunea cum ramane? asta e intrebarea? poti turna minte cu palnia in capul cuiva?
      Ei! dar,  toate ca toate,  insa prostii nu accepta succesul altora din cauza invidiei iar frustratii mereu vor avea comentarii negative...cum e bine pana la urma?Ne "tunam", ne prefabricam si multumim Lui ca ne-a dat dotat cu minte suficient cat sa nu dam in gropi?..sau carcotim ca la asta ne pricem tare bine?

Libertatea limbajului poate sa ne dea o doza de fericire?

    

Incerc sa cred ca sunt oameni care se ascund dupa cuvinte si oameni care folosesc cuvintele pentru a exprima ceea ce simt, indiferent de loc , timp sau situatie, si aici ma refer mai ales la cuvintele triviale, poate sa vulgaritatea este o etapa in viata fiecaruia..,incerc sa inteleg si dorinta unora de a se exprima asa, dar ma straduiesc pe undeva sa-i inteleg si pe cei care sunt oripilati cand aud astfel de expresii!!!!!!!
     Dragostea se pare ca are si ea doza ei  de vulgaritate, cu toate ca este impropriu spus asa, deoarece cand spui dragoste te gandesti la ceva frumos, parca si timbrul vocii se schimba , e mai cald, mai profund, din start zic eu cere ostentativ reciprocitate.
     Cineva spunea" "ferice de cei cumpatati...pe mine lasati-ma in mediocritatea mea, ma simt liber!"...voi ce spuneti? cumpatarea te impinge spre mediocritate? sau cu alte cuvinte libertatea limbajului ne da fericire?o facem din dorinta de  epatare? ...ajungand usor sa fim parvenitii vulgaritatilor? o fi ingredientu' fara de care nicio" salata"(cand spun salata ma gandesc la diversitatea  starilor , sentimentelor are le traim intr-o zi)  nu e gustoasa? tragem cate-o expresie deocheata  in raport cu starea pe care o avem? ne eliberam de raul din  noi sau folosindu-le zilnic nu ni se par grave si  e ceva ca "bonjour"?
      Cine injura mai mult? cine foloseste  expresii triviale mai des...femeile sau barbatii? ce parere aveti?si daca o sa spuneti ca barbatii,  au oare drept la circumstante atenuante?... si daca da...care e motivatia?

Abandon de sine

  

       Vorbeam mai zilele trecute cu  buna mea prietena  Eliza, de nevoia  de a te refugia uneori in lumea ta...un abandon total, in care sa fi doar tu cu tine...simtim parca o binecuvantata refacere  cand ne ascultam noi pe noi....dar eu ma refac uneori in" baile" de oameni...
      Mi-am umplut sufletul de frumos mai zielele trecute vizitand manastirile din Moldova, a fost  grozav totul, mi-am schimbat bioritmul, revederile cu persoanele cu care am legat amicitii din Moldova, mi-au rasfatat sufletul, am incercat tentatii gastronomice noi, si vorba unui amic"vezi ca la intoarcere vor atasa cei de la CFR o locomotiva in plus..." la cate bunataturi am avut sansa sa ajung...;) nu era de mirare!  :)) dar deh!!! evadarile  din cotidian fac bine trupului si mintii si tocmai de aceea mi-am propus o noua evadare! pe 15 august plec la mare...vreau sa ma las ciupita de soare, vreau sa simt  efectul reflexoterapiei, prin mersul descult pe malul marii, vreau sa admir zborul pescarusilor,  vreau sa culeg scoici, vreau sa-mi anim seara cu o muzica buna la o terasa, vreau sa schimb ceva in viata mea! Vreau sa ma las dusa de val ...pur si simplu! vreau sa ajung  sa  regret (la sfarsitul  vacantei...)  ca totul s-a terminat!( asa cum pot sa spun acum la intoarcerea mea din Moldova) .