Ziua Mortilor sau Luminatia in Ardeal

     

    
      Avem cu totii mortii nostri, mergem la mormintele lor, spunem o rugaciune,aprindem lumanari si punem flori.La randul nostru si noi vom fi mortii cuiva.In ziua de  1 Noiembrie,mai ales in Transilvania,oamenii sarbatoresc Ziua Mortilor.
      Mergem la cimitir,amintindu-ne de cei dragi care au plecat departe, acolo, ne gandim oare la mormantul nostru va veni cineva sa puna o lumanare,o floare? ... In aceste zile cimitirele sunt iluminate de mii de lumanari si de candele si sunt animate de rudele decedatilor care participa la parastase sau se roaga pur si simplu langa mormintele celor trecuti la viata de veci.Ma bucur de un lucru :ca nu se sincronizeaza aceasta data in toate localitatile, reusesc astfel sa merg azi  la mormantul socrului meu  iar sambata care vine  la mama si sotul meu....ei sunt ingerii mei pazitori... :(
      Pot   spune insa ca ingerii sunt si aici pe pamant, intr-un numar mai mare ca oricand, pe masura in care stim sa fim buni cu cei din jurul nostru. Ne aduc calauzire si confirmari, dar mai ales ei ne aduc aminte de iubirea care exista in fiecare dintre noi.


D-zeu sa - i odihneasca in pace!

Ce faci cand... nu stii ce sa faci?

      

       Sunt momente in viata cand simti ca te afli intr-un mare impas, nu prea stii  incotro s-o iei, daca stai pe loc simti ca stai degeaba, daca faci un pas in fata simti parca ca nu e in avantajul tau...pentru ca orice miscare gresita te poate costa!
       Desi pare imposibil la prima vedere, important este sa-ti pastrezi calmul, asa cum fac eu acum! am devenit calma peste noapte, asta nu inseamna ca odata si odata nu voi avea si eu dorinte mai mari, sa construiesc un  imperiu (sentimental) spre exemplu! ;) ...sa ajung sa fiu si eu regina cuiva! Un gand infricosator pentru ca e greu  dupa 7  ani de singuratate sa ajungi sa fii chiar si pe post de "regina" in viata cuiva!De ce? pentru ca ar trebui sa incepi un alt stil de viata, diferit de cel de pana acum si ma intreb oare de ce au frica oamenii de nou?
      Ar trebui sa-mi "golesc" mintea de tot ce am facut pana acum, sa construiesc o alta strategie de viata, sa ma gandesc ca anii trec si oportunitatile nu se ivesc la tot pasul!
      La urma urmei vorba lui Caragiale, prin vocea conului Leonida - ”Azi, aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut!”..mai lipseste sa spun ca si coana Efimita - "Maica Precista! Doamne! "apoi daca asa stau treburile, de ce n-o fac mai curand? ;)
       Va doresc o saptamana in care sa porniti cu dreptu'!!!

Ce zi e azi?

 
       Sfarsitul de saptamana m-a gasit cam fara  pofta de lucru, nu pentru ca as fi tras foarte tare in cursul saptamanii, nuuuuu!!! a fost o saptamana cu bune si cu rele, cu impliniri pe unele planuri si cu dezamagiri pe altele.
      Mda!! treburile stau asa... cu cat visezi sa primesti mai mult de la ceilalti, cu cat valorifici mai mult, un om, o zi  anume cu atat sansele tale spre drumul dezamagirii cresc! Poate nu sunt omul care stie sa se "vanda" cum trebuie si sigur ajung foarte usor candidata  nr.1 pe lista dezamagirii! Cred ca ar fi bine sa ma trezesc, sa stiu exact ce-mi doresc, sa stiu si eu sa cer, sa nu mai astept, pentru ca asteptarile astea sunt incununate cu spinii  esecului! Hmmm!!! dar tot eu ma intorc si zic asa...oare daca am sa cer, voi primi ce-mi doresc? putin probabil! pentru ca fiecare iti da doar ce vrea, cand vrea si cat vrea el, nu cat si cum vrei tu! Doresc in continuare putin, am si eu momentele mele cand imi pierd increderea in mine atunci ma simt cea mai urata si  imposibila femeie din lume, poate atunci mi-as dori ca el sa ma tina in brate si sa ma"repare"...nu pentru ca ar fi datoria lui asta, dar ar fi o dovada de afectiune, dar ce te faci cand dai peste un"constipat" emotional? e aiurea, simti uneori ca se opresc toate  ceasurile din lume,  te blochezi  si nu mai ai  puterea sa vezi cat e ceasul, ce zi e azi si in ce an te afli...ieri jur ca am intrebat la un moment dat pe o prietena , ce zi e azi, ce data?
     Oricum si azi e ieri...nu e deloc mai bine, nu mi-am regasit cadenta si pun intrebarea din titlu' -  Ce zi e azi?
      Dar stiti cum se spune"nobody's perfect"si se mai spune ca daca il intalnesti pe acel om pe care il astepti, nu inseamna ca trebuie sa gasesti in el toate acele calitati la care ai visat, sperat ...ci toate acele defecte pe care le poti suporta!

...si totusi...!

    

Azi incerc sa-mi devirusez mintea de gandurile care m-au stapanit zilele trecute..ma las fascinata de puterea misterelor care stau pitite in cele mai neasteptate nise ale vietii, ma gandesc cat de placut  si  bine structurat reusesc fluturii sa-si faca rostul intr-o singura zi...sunt fericiti, traiesc totul la cote maxime pe cand noi oamenii ne chinuim zeci de ani sa  prindem frumosul vietii si unii dintre noi abia spre sfarsitul ei, apucam sa-l savuram...mie viata pot sa spun ca mi-a daruit din toate cate putin...vise , sperante, iluzii, iar el Papusarul Sef mi-a dat chiar credinta implinirii lor...dar, trebuie sa recunosc ca uneori superficialitatea realitatii m-a transformat  de cateva ori intr-o umbra a gandurilor mele...norocul meu e ca ma regasesc de fiecare data, ca o enigma, care isi traieste  propriul mister al vietii sale, cred ca nu intamplator am ales sa fiu moderator la un radio, mi s-a parut provocator, poate,... si chiar m-am regasit, am reusit sa ies din singuratatea fiintei mele launtrice, am ales sa iubesc si cruzimea realitatii, uneori ma face sa simt ca traiesc, e ca un sut... imi iubesc si defectele, pentru ca fara ele nu ar iesi in evidenta  calitatile, si nah! ca orice om am si eu din fiecare cate putin...sau mai mult, ma rog! ...nu neglijez nici esecurile...le accept si pe ele, pentru ca ele , una  peste alta ,m-au intarit, ador insa bunatatea, ea imi lasa speranta ca mai exista si oameni care iti intind o mana cand te simt la pamant...una dintre acele persoane este  Mihai,  a aparut, asa pur si simplu!!!fara sa-l cunosc... fara sa-l rog sa ma ajute, mi-a intins o mana in mod neconditionat, nu mi-a venit sa cred..si i-am spus asa:
 - Cred ca esti un inger pe pamant si atunci  cand cineva are nevoie de tine apari asa ca in poveste.       Cineva spunea ca batrinetea este  varsta intelepciunii, nu cred ca am s-o ajung, pentru ca asa cum am spus de atatea ori, eu n-o sa fiu mare niciodata!..poate doar o sa ajung sa-mi numar regretele...regrete ca n-am stiut cu adevarat cui sa-mi deschid sufletul, regrete ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand mi s-au deschis anumite  oportunitati...pentru ca am intalnit oameni mult prea buni pentru mine, regrete ca am avut prea mult calm si rabdare cu anumite persoane, regrete ca activitatea mea internautica, a fost quijoteasca, zadarnica, de prisos...acum , cand voiam sa  capitulez, sa ma retrag...crezand ca  sunt nevrednica de lumea care m-a facut sa ma reindragostesc de viata, de esentele ei, a aparut Mihai, care  vrea sa ma ajute sa merg mai departe neconditionat! mare lucru in zilele noastre, mare lucru sa-ti faca cineva servicii pe gratis! M-a lasat tabuu...n-am cuvinte!! parol!
     Mihai, sa ai parte  de tot ce-i mai bun, de tot ce ti-ai dorit si nu ai avut parte pana acum, sa fii iubit , esti un OM DEOSEBIT! 
       Goethe avea o maxima celebra "Am pierdut lumea intreaga, m-am pierdut pe mine insumi"....(pentru ca asa simteam la un moment dat) incercarile, provocarile ei  sirete si  neavenite m-au facut sa stau pe ganduri dar,  dupa cele intamplate recent  vreau sa-i  spun azi vietii  " ...si  totusi " ....:) vorba Andrei - Inevitabil va fi bine

Rau cu rau...dar mai rau fara rau!

          

      

   Ziua de ieri a fost ziua  adevarurilor scoase de la naftalina, cum s-ar spune, ziua cand  doi oameni si-au spus in fata ce gandesc unu' despre altu, fara pic de retinere pentru ca de multe ori in relatiile cu cei din jur, dar si in realatia cu cel drag exista si compromisuri  si poate si minciunele( le spun asa la cele mai putin vinovate), dar mai sunt si minciuni  colorate cu o doza de machiavelism, tocmai pentru ca nimeni nu este perfect, si evident... eu o strig in gura mare - nu sunt perfecta!! dar,  vorba cantecului lui Grace Jones - Nu sunt perfecta, dar, sunt perfecta pentru tine!!! ;)
         M-am intrebat insa de unde apare asa tam-nesam neiubirea asta? cum poti sa fi crud cu cel pe care pretinzi ca-l iubesti? si nu ma refer la cineva anume cand spun asta, ci doar imi pun  intrebari retorice, poate odata o sa gasesc si raspunsuri sau poate vor ramane  nedeslusite aceste stari de implicare....prin care trec acum si cine stie cat o sa ma tina?
        Visele si iluziile mele expectante se opun uneori cand vreau sa iau decizii fundamentale, parca vin sa ma certe ca nu stiu sa gestionez suficient de bine relatia cu cel in cauza, asta pentru ca nu stiu sa trantesc usi in nas si nu pot sa spun - fiecare pe drumul lui! Stiu insa si unde e marea mea greseala, gasesc pe loc punctele bune din acea relatie, ignor cele rele si uite asa, ma duc mai departe!Naiba stie, mi-o fi frica de despartiri, se pare ca cercetatorii  au numit-o intr-un fel aceasta stare -  "FOBU" (ca deh..cand am semne de genu' ma mai documentez si eu..sa nu mor proasta! ;)  ) deci   "FOBU - Fear of Breaking Up"adica teama de despartire.
        Va intreb acum  pe voi-  suferiti de aceasta teama de despartire?va fi un subiect de dezbatut la o proxima emisiune de-a mea la radio .
        O duminica frumoasa tuturor!

Nu sunt femeia Hopa - Mitica!!!

  

 
    Cred ca va mai amintiti vorba aceea:"Hopa Mitică cade-n fund și se ridică, nu se sparge, nu se strică"...mda!! si totusi azi m-am "spart", am voie sa ma sparg si eu, ca deh! oameni suntem! nimeni nu e perfect si  mai precis eu nici nu mi-am dorit acest lucru niciodata! parol!
     Forta gravitatiei n-a functionat de data asta...nu am revenit la pozitia lui Mitica ...;)  desi nah!!! stau bine cu partea de jos...sunt mandra grasa si frumoasa! cum se spune la noi  in Ardeal! ;)
    Imi amintesc de Cristina Stamate, actrita plina de umor, foarte draga mie,  care spunea asa legat de femeia Hopa Mitica" femeia Hopa-Mitica, mama, fiica sau bunica, se roaga, la o adica, nimeni sa nu-i poarte pica...pentru ca, oricat ar fi de mica...cade-n fund...dar se ridica!"...asa o fi dar parca nu poti sa fii  mereu cea care cade in fund!...ma rog, imi lipseste poate acea incapatanare, ca dupa fiecare umilinta, esec, tradare sa ma ridic!si apoi urmatoarea pozitie ar trebui sa fie in genunchi ca altfel nu poti sa  ajungi la verticalitate, iar eu  nu le am cu statul in genunchi! parol!!!
  N-am nevoie de  taraf de laudatori in jurul meu, imi cunosc si singura valoarea, stiu cat pot si pana unde pot ajunge daca imi propun ceva, si poate fiecare din noi avem cate un Hopa Mitica care se ascunde in subconstientul nostru, azi am refuzat sa-i aud sunetul si m-am spart! nu mai exista acea femeie Hopa Mitica! s-a dus!!!!!!!!...o sa pun si un wallpaper pe telefon, pe frigider si unde apuc - Nu sunt  si nici nu mai vreau sa fiu Hopa Mitica!Acum am devenit Hopa Mitica copac...am radacini si nu ma mai balansez! ca si in imaginea de jos ;)

  

"Fabuloasa" toamna care s-a cam dus....

        

Va spuneam ca nu ma dau in vant dupa toamna, pentru mine toamna inseamna  tristete, frunze moarte, vant rece...brrrrrrrrrr!!! neahhh!!! zile mohorate fara soare, ajung sa ma deprime, desi eu sunt o fire vesela si  gasesc mereu motive sa ma bucur de viata...dar, acum spun asa - bine ca s-a dus!
     S-a dus...dar, pana la anotimpul meu preferat mai am de tras o iarna care nu se anunta deloc prietenoasa cu noi...Deh!! o sa beau  ceai fierbinte in fiecare dimineata...hm!!! ...ups!!! cine stie? poate imi trezeste ceva insecte prin stomac, stiti voi la care ma refer, fluturii aia de care se tot vorbeste,  deh!!! nu i-am mai simtit demult, dar parca poti sa stii?(ganganiile astea apar cand nici nu te astepti). E tarziu, e unu noaptea, evident n-am somn daca am chef de scris, dar asta nu inseamna  mare  lucru, nu!!! dar stiti bine ca scriu cam tot ce-mi trece prin cap...cam asta e Olga! cand n-are ce face, asculta muzica si scrie.... imi umplu timpul cu ceva, imi doresc insa ca zilele care vin sa fie pline de sens, pline de toate, parca imi cam lipseste ceva sa fiu fericita, nu stiu exact ce...dar cu siguranta voi gasi! Poate mi s-au stins si mie  multe sperante in ultimul timp, poate am trecut si eu pe langa oportunitati fara sa le fructific, poate n-a fost sa fie...nu stiu,  cert este ca  mai am rabdare, mai astept, apropos de "astept" imi amintesc de un e-mail in care am primit aceasta melodie ( la vremea aceea treceam printr-o perioada de nehotarire, nu prea stiam  incotro e mai bine pentru mine...oricum e-mailul l-am deschis abia in tren si era deja tarziu...)melodia era a celor de la Blazzaj - Un lucru - .    Ce mai poti sa faci in situation-ul asta? ...nimic !! sa-ti vezi mai departe de drum!
       Hotarit lucru - viata nu iubeste numai lucrurile simple si frumoase, le mai complica cateodata si devin atat de intortocheate cararile ei ca nici cu GPS -ul nu mai iesi din labiriturile ei....cam asa e acum la mine, ies dintr-un labirint, dau in  altul!!!
       Dar, hai la somn...ca am scris destul la asta ora tarzie, la urma urmei ce am vrut sa spun? aaa!! da! mi-am amintit  ;)   nimeni nu-i centrul universului, cu atat mai putin eu !!!

Later edit: Pentru hoardele de cautatori pe Google imaginea nu-mi apartine,  este din arhiva foto  marca - 7 pacate ;) nu ma laud cu lucruri care nu imi apartin... am primit imaginea recent si cred ca se potrivea perfect cu titlul articolului.