Uneori simt ca vidul din interiorul meu, tumultul zilelor mai proaste imi dau o stare ciudata, aproape ca devin nefunctionala, nu-mi vine sa fac nimic si nimic parca nu-mi surade......noroc ca iubirea de viata nu-mi dispare, sanatatea o tin sub control si cumva satisfactiile raportate la familia mea imi aduc calmul necesar mersului mai departe.
Trag tare de mine sa schimb ce simt ca nu imi face bine...sunt o persoana care poate face mult chiar din nimic, chiar ma incurajez mereu" hai ca poti Olga!" refuz sa cred ca imi pierd autonomia, chiar si fetele mele cand ma suna si ma intreaba daca am nevoie de ceva , le raspund ca am de toate...dar apoi ma sucesc si le spun ca am nevoie de ceva stiind ca asa vin si le vad mai des...
Mi-am spus mereu candva va fi bine si pentru mine...candva-ul asta insa nu s-a mai aratat si aici ma refer la faptul ca imi doream totusi pe cineva alaturi, e grea singuratatea si mai ales acum, vin sarbatorile de iarna ...2- 3 ore stau cu familia de Craciun dar apoi raman tot singura si poate nu e in firea mea sa traiesc asa ...
Dar, ce fac eu acum? imi sabotez binele pe care il am? ca asa imi spun si prietenele, "ce bine de tine! nu trebuie sa gatesti...nu trebuie sa dai socoteala nimanui!"nu stiu daca gatitul e o problema la mine...chiar gatesc zilnic si ma bucur cand ce fac este apreciat de cei din familie si nu numai... iar cu socoteala? daca eu nu cer socoteala cuiva, de ce mi-ar cere altii mie?
Am vulnerabilitatile mele...dar, muncesc la dezvoltarea inteligentei mele emotionale, fug cat pot de tot ce este toxic pentru mine, tin prea mult la mine sa ma abandonez cu una cu doua...nu bag sub pres nicio traire mai putin laudabila, fac si ele parte din mine dar vreau in continuare sa explorez viata asta asa cum e ea, cu bune si cu rele!
