Puterea obisnuitei

   Ma macina o vinovatie crunta uneori si acum in mod special, de ce? simplu! ca din puterea obisnuitei  de a fi pe plac altora nu prea imi vine sa spun nu  chiar si atunci cand ar trebui clar sa fie nu!...si uite asa imi obosesc mintea sa fie bine tuturor, poate mai putin mie, clar ca vina relelor care mi se intampla imi apartine...tocmai de aceea cred ca voi propune sa se infiinteze un ONG care sa promoveze relaxarea, odihna si linistea (hmmm!!! poate  exista si asa ceva si nu am bagat eu de seama, la cate sunt nu-i de mirare...!!! )😄😄😄
    E sambata deja, pot spune buna dimineata noapte, ascult muzica anilor fara griji, imi face bine si ma motiveaza, muzica de altadata plina de iubire si speranta, e singura care ma linisteste cumva si totul cu puterea obisnuitei de a crede ca imi ia parca cu mana tot ce ma apasa...o sa spuneti pai unde sunt prietenii in astfel de cazuri? unde? chiar asa... unde or fi?  pot sa-i sun cand mi se face vreo nedreptate sau cand sunt insultata? clar ca nu! prietenii au si ei problemele lor...toata lumea are probleme, si atunci ma intreb de ce mama zmeului eu nu-mi vad de ale mele? de ce trebuie sa fiu mereu   implicata sentimental in problemele altora? deci problema  mea mare sunt eu...nu ei!!
    Ieri  am avut o satisfactie, o prietena virtuala ( inca n-am apucat s-o cunosc in realitate desi imi doresc foarte tare acest lucru) mi-a spus ca sunt singura cu care  poate vorbi orice...dar absolut orice, cu certitudinea ca, ce se vorbeste ramane intre noi, tot ieri o alta prietena mi-a spus  trebuie neaparat sa pastram prietenia asta, pentru ca ne intregeste din multe puncte de vedere ( categoric, asa simt si eu...) ne simtim mai "luminate" daca pot sa spun asa dupa cateva conversatii telefonice... asta inseamna ca poate sunt pe drumul dorit, ca n-a murit samanta prietenilor buni, mai trag nadejde ca astia putini cati au ramas o sa ma ajute sa-mi depasesc limitele, sa ne impartasim valorile, voi mai scadea si eu din normele mele, poate au fost prea ridicate, deh! puterea obisnuintei din nou...mereu am vrut mai mult...o sa ma limitez la putin dar bun si cantitatea de rezerve pozitive o s-o impart cu ei, o sa am incredere in ceea ce pot sa fac eu pentru binele meu, fara sa ma insinuez prea mult in vietile altora. 
     Voi ramane insa o ureche ascultatoare, din nou puterea obisnuitei dar, una peste alta asa ne cere si biblia "Orice om trebuie sa fie prompt la ascultare, incet la vorbire, incet la manie (Iacov 1:19)...iar in rest Dumnezeu cu mila!
  

    Edit later.
Din puterea obisnuitei ma vopsesc de cativa ani buni blonda, eram roscata  inainte, ma bate gandul sa revin la culoare, voi ce spuneti?Olga, cea de sus sau cea de jos?😇😇😇