Oglinda sufletului

     E tarziu in noapte, dar  m-a lovit o insomnie si nu-mi  aduce somnul sub nicio forma.

Ce faci atunci cand n-ai somn? te uiti in oglinda sufletului....uneori iti place ce vezi, alteori,  ramai blocat... de ce? simplu! nu am incercat sa fac pe nimeni vinovat atunci cand  a plecat din viata mea... dimpotriva mi-am facut mea culpa si mi-am spus asa" Olga, poate nu mai are nimic de invatat de la tine, poate te-ai straduit prea mult sa dai tot ce cauta...si a plecat!" sau poate nici nu cauta nimic acea persoana, ca se mai intampla si asa sa gasesti fara sa cauti ( cazul fericit pentru unii...) mai grav e cand cauti si nu gasesti...

     Imi amintesc ca mama, Dumnezeu s-o ierte si s-o  odihneasca-n pace imi spunea de multe ori:

      - Nu iubi vorbele, iubeste faptele! avea dreptate... o imbratisare face mai multe decat toate vorbele!

     Imi amintesc  ca in iarna  buna mea prietena Camelia Andrei mi-a spus la o tacla mai prelungita asa:

    - Olga, esti singura careia as avea curajul sa-i dau mana sa ma treaca strada la o adica....nu s-a inselat deloc...asa as gandi si eu legat de ea...dar nu asta voiam sa scot in evidenta ci faptul ca anumite vorbe  intr-o anume etapa a vietii cantaresc extrem de mult! Deci au si vorbele rostul lor.... Ce mi-a spus ea a avut un impact grozav in sufletul meu..

       Vorbesc din nou de suflet....imi place sa vorbesc despre acest lucru acum, la mine in Oas se spune asa" haina te face domn, sufletul de face OM",  toti vrem schimbari in viata noastra, dar nimeni nu vrea sa se schimbe, mergem mai departe cu aceleasi  apucaturi si daca ceva nu ne merge bine apoi musai sa gasim vinovatul in jur, niciodata in persoana noastra...si daca ceva ni se pare ca e mai frumos in alta parte  ne schimbam automat locul in loc sa facem "locul" in care suntem sa fie mai frumos...

       Oricum ar fi,  vocea  interiorului meu mi-a dat mereu puterea sa merg mai departe si in zilele urate m-a invatat sa supravietuiesc,  iar Dumnezeu mi-a dat mereu o cheie pentru toate problemele si am mers mai departe si atunci cand poate am simtit ca nu mai pot. O nereusita de azi nu trebuie sa-mi anuleze  viitoarele reusite....geamantanul din sufletul meu e plin de speranta,  incredere si optimism, oamenii pe care ii pot tine de mana  ii voi pastra si in suflet mereu...iar cei care aleg sa plece - drum bun!

Univers rulant

   Gandurile mele se disperseaza in aceasta dimineata, se duc aiurea in directii polarizate  sub forma de triunghi, nu stiu exact ce le face sa se propage asa...stiu doar ca imi creaza o stare vadita de  rumoare... si oricat as incerca sa le  conving sa stea potolite, nu vor! refuza!
   Incerc sa ascund anumite persoane din viata mea intr-o debara adanca a sufletului meu... sa nu poata iesi la suprafata decat cu voia mea, dar ele " infloresc"eroic in mintea mea ajutate ce-i drept si de persoane dragi mie... simt cum universul sufletului meu se darama, mi se pune gheata pe suflet si parca toate registrele exprimarii mele se inchid...
   Am avut ( si o spun la modul trecut... de azi nu-i mai am) oameni model, pentru care as fi facut  orice... oameni in care am crezut,  de azi imi reconsider prioritatile, m-am bucurat de prezenta lor si de norocul de-ai cunoaste si ma intrebam de multe ori oare din ce galaxii au venit?!...azi din pacate am ajuns sa masor cu rigla simtirea lor...si parca a incremenit si primavara din sufletul meu, intreaga gama de trairi parca s-a sters cu buretele..e gol! 
   Ma simt dezarmata si fara curajul de care dadeam dovada de fiecare data cand  cineva imi tulbura existenta, azi totul s-a dizolvat, s-a sters, s-a nimicit!Navodul amintirilor imi scot la suprafata  momente placute, dar ma intreb am fost prada sau pradator?... intrebarea e retorica,  acum nici asta nu mai conteaza..pragul timpului  si spatiului  propus prietenilor de suflet de azi ramane suspendat! orice neajuns inductiv imi apartine, nu invinovatesc pe nimeni, e culpa mea ca nu am stiut sa-mi gestionez prieteniile, viata are ritm, universul insasi are ritm, iar eu poate nu am pastrat cadenta .

Oamenii buni

         

          Ieri stateam la o sueta cu doua prietene, discutam despre cum reusim noi oamenii sa apreciem persoanele din jurul nostru ...sigur ca nu e simplu, pentru ca suntem diferiti si nu putem sa-i asezam  intr-un  format pe toti dar oamenii buni sunt buni si atat...nu se lauda cu ce fac, nu sunt revendicativi, nu ajuta ca sa fie ajutati, nu se joaca de-a prietenia si nu sar gardul demnitatii spre a fi in centrul atentiei...ideea era insa alta, una dintre prietene imi spunea ca  eu sunt prea permisiva cu unele persoane, las sa ma loveasca-n demnitate...stiu si eu? daca as reprima i-as face mai buni? sau mai degraba as cobori eu la nivelul lor?
         Eu stiu asa...oamenii buni  nu-si insusesc singuri aceasta calitate ci le este atribuita de catre ceilalti in semn de pretuire pentru faptele lor, ei nu se razbuna si nu se leapada de tine cand nu le mai esti de folos....doar ca traim intr-o lume cu multa lume dar cu putini oameni.Nu le poti cere oamenilor sa-ti ofere ceea ce nu au, nu toti oamenii sunt construiti sa fie prieteni, amabili, binevoitori, asta depinde de mediul in care cresti si te dezvolti sau evident de autoeducatia pe care ti-o faci in timp.
        Cert este un lucru, ca nu suntem intr-un anume fel si degeaba asteptam ca si cei care ni se lipsesc de suflet sa fie la fel....am observat ca atunci cand incetezi sa le mai  spui ceea ce vor sa auda, te sterg  cu usurinta din viata lor, te considera o mizerie care le intineaza decorul, tocmai de aceea exista prea putine prietenii adevarate, exista insa aroganta, mandrie, orgoliu cat cuprinde!...de ce spun asta? pentru ca adevarul nu e digerabil deloc,  nu-l gusta lumea  iar daca ii fortezi, il scuipa...iar cand le spui in fata ce gandesti te considera persoana non grata! Scuzat imi fie sceptismul dar de fiecare data cand am facut "abuz" de sinceritate vis-a- vis de o persoana pe care am crezut-o prietena, am ramas fara prietenie! ..Oamenii pleaca adesea de langa noi, pleaca fizic sau emotional si lasa in urma suflete dezgolite si pline de durere....te lasa pustiit, pentru ca prietenia este ca un drog, o vrei in fiecare zi...asa macar cate-o lingurita pe zi inainte de mancare...si degeaba ii cauti in vise, in brate, in inima....raman insa in sufletul tau chiar daca ei aleg sa plece.
        Prea multi oameni sunt nefericiti pentru ca de fapt ei sunt nemultumiti de cat au sau de cat li se ofera... considera ca li se cuvine mai mult si uita sa se bucure de maruntisurile banale ale vietii....se consuma in interior si se indeparteaza de oameni, iar cand intri in contact cu ei iti rapesc pur si simplu pofta de viata.
      Ma opresc aici, nu inainte de a va dori o zi plina cu voie buna si momente demne de trecut in albumul amintirilor pe care fiecare dintre noi il poarta in suflet...si multumesc oamenilor buni din viata mea care mi-au daruit putin din lumea lor infrumusetand-o pe a mea...oameni care au daruit fara sa astepte nimic in schimb.

Ganduri zanatece

   

   Aristotel spunea la vremea lui ca  nimeni nu poate trai fara prieteni chiar daca stapaneste toate bunurile lumii, azi sunt cuprinsa de o invalmaseala de ganduri bune si nebune, de cuget, nu-mi innegresc insa inima pentru persoane care nu merita acest lucru," invalmaseala" o voi prinde intr-o chinga si-i voi da drumul sa zboare departe, departe....si nu o sa  va pun ochii sa alerge pe randuri care sa va oboseasca, dimpotriva !!!
    Va invit deci la o cafeluta virtuala si taifasuim despre cum ne alegem prietenii....
     Ca sa avem un intinerariu, o sa  recunosc la inceput ca eu sunt cea care in principiu face demersuri spre a cunoaste lumea, ca sa-i mentin apoi aproape si evident nu astept sa fiu cautata daca ei mai uita de mine...nu ma dispensez de niciunul pentru ca toti mi se par importanti intr-un fel sau altul, de la fiecare am ceva de invatat, chiar daca imi ramane doar o vorba care si-a gasit  locul ei in mintea mea si tot ma simt mai bogata spiritual, ei sunt o parte esentiala a vietii mele, las usi deschide peste tot,  daca unii m-au lovit pe la spate, au si ei locul lor undeva intr-un cotlon ferecat al sufletului meu....il deschid doar atunci cand imi selectionez viitoarele prietenii spre a nu recidiva in pacatul de a alege pe cine nu trebuie.
      Daca e sa vorbesc despre prietenii apropiati o sa spun ca unii din ei au devenit parca parte din familie, daca nu-i sun o zi, imi lipsesc, dar hai sa recunosc ca gasesc si prieteni nepotriviti, cum - necum, parca am magnet la ei...ei!! bine...ei parca sunt aceia care tin sa-mi schimbe cursul vietii la modul neplacut, de ce? pentru ca am crezut  in prietenii si cu femei dar si  cu barbati, doar ca am descoperit in timp  ca nu avem aceeasi perspectiva asupra vietii si dragostei, astfel relatia s-a erodat si a ajuns sa devina un real pericol pentru ca nu mai stii vis-a-vis de cine trebuie sa te cenzurezi ...iar o vorba scapata in plus te poate costa mult!
      Marturisesc ca am si prietenii pe care le gust in doze mici, ocazional, ele parca imi coloreaza pe moment viata, nu devin o povara, nu au pretentii mari, nu e insa nimic artificial, se intampla pur si simplu si asa cum vin si pleaca, nu astept insa camaraderie din partea lor desi unii incearca sa sustina ca si-ar dori sa fie nesfarsita prietenia, insa vad in timp ca  nu au puterea s-o sustina, sunt pe perioada limitata, atat cat se pare ca le este lor bine.
      Am si prietenii reconfortante cu care pot sa ma destind in momentele mele de "inghesuiala", ne ascultam reciproc, ne sfatuim daca este cazul si atunci cand inchidem sueta sau telefonul ne simtim eliberate, adica e un soi de terapie pur si simplu!
     Cert este insa ca am  2-3 prieteni mai apropiati, daca se intampla sa apara cel mai mic  conflict caut sa remediez situatia pentru ca absenta lor m-ar da serios peste cap, astfel incat ne acceptam si tacerile si defectele pentru ca ne asemanam si nu intamplator se spune cine seamana se aduna...chiar daca avem gusturi deosebite, reusim impreuna sa ne consolidam identitatea si  respectul de sine, ne bucuram impreuna de perspectivele vietii si depasim impreuna greutatile !Traim in epoca tehnologiei, secolul vitezei iar timpul nostru este foarte pretios, trebuie insa sa stim  ca pretenii pe care ii alegem sunt  oglinda  noastra, alegeti-va insa prieteni cu bun simt,  bunul simt este instinctiv, nu confundati cunostintele cu prietenii, cunostintele sunt doar oameni de care te lovesti, te folosesti sau care iti fac un bine sau un rau si cu care impartasesti anumite momente ale vietii, prietenii insa ii alegi exact asa cum iti alegi mancarea, sunt hrana ta!
   

Refugiu

 

 

    Ajungem uneori sa numaram orele, minutele, zilele  din varii  motive dar mai rar ne gandim la cat de minunat trec ele atunci cand ai pe cineva drag alaturi, iar daca nu e alaturi macar in mintea ta mereu...azi, am realizat daca pot sa spun asa frumusetea timpului in care tu esti in mintea mea...si am sa-ti spun concluzia la care am ajuns - simt ca am un  rost!hmmm!!! care e rostul meu? sa te fac  pe tine sa vezi frumosul timpului in care eu sunt in mintea ta! Frumosul meu cu frumosul tau ne ajuta sa mergem mai departe chiar si atunci cand totul se prabuseste in jurul nostru, e o arta sa poti sa tii timpul in loc, sau macar sa simti ca nu l-ai trait degeaba, ai facut ce ai simtit cu adevarat!...adica ai cascat bine ochii si te-ai bucurat de prezent, sau mai bine hai sa reformulez -  ne-am bucurat de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, am trait momentele la maxim,....se spune ca balantele cauta echilibru, am simtit ca sunt in balanta cu tine, ca talerul tau e la fel de plin ca si al meu si nu ma pot gandi la esec, nici macar nu am simtit nevoia sa ma gandesc ca s-ar putea in zilele ce vin sa apara ceva care sa strice magia, nu vreau planuri, vreau sa ma las purtata de val, pentru ca merita sa-mi asum riscul de a ma regasi plina de fericire in acest univers,  imi amintesc un pasaj din cartea lui Coelho" Unsprezece minute" in  care spunea cam asa - mi-am permis sa ma indragostesc dintr-un  motiv simplu:  - nu astept nimic!...si tot ce se intampla acum e o intalnire intre doua suflete pierdute  care vor sa reintregeasca  universul... doi oameni care sunt intr-o profunda bucurie,  intelegere si prietenie si care simt o  sublima relaxare si ...gata!!! ...ATAT! ca oricum e prea mult !!!
      

Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc si singura...

 

    Nu stiu cati gandesc asa, cert este ca  am inceput din acest an sa gandesc si eu la fel precum zicala de mai sus, mai cu seama ca mi s-au intamplat niste lucruri care chiar intaresc proverbul...ma rog, e vina mea, nu invinovatesc pe nimeni, doar pe mine ca am prea multa incredere in asa zisii prieteni!
    Fiecare dintre noi a primit macar o data" o palma" de la un prieten, ...am iertat sau poate nu...si am mers mai departe, cert este ca eu am iertat de mai multe ori si am crezut ca e bine ce fac...insa nu e bine dragilor!! pentru ca ajungi sa-ti aduni sufletul  de pe jos cu farasul, pentru ca nu-ti vine a crede ca cineva da cu tine de pamant cand ti-e lumea mai draga!
    Din pacate unii poarta cu ei  frustrari de care nu se pot debarasa toata viata, se nasc in ei adevarati monstri si vai si amar sa-i superi cu ceva ca pe loc esti taxat, oricum ce nu te omora te intareste si te face sa vezi ce-i frumos in viata ta...gunoaiele umane au locul lor si acolo trebuie sa ramana, la pubela..oamenii care baga intrigi si te manipuleaza trebuie evitati dar le amintesc ceva - toti platesc mai devreme sau mai tarziu pentru durerile pricinuite altora!
     Tu sarmane"Zeu" parvenit  pe spinarea admiratoarelor fraiere iti spun atat, viata te pune la incercare sa-ti deschida ochii, mi i-am deschis si eu pana la urma cu toate ca am ramas cu pete pe suflet si chiar nu meritam la cate am facut pentru tine, oricum, am inteles ceva... oamenii buni sunt rari, chiar foarte rari iar cei care se bat pe piept ca sunt buni, nici vorba ca ar fi asa, dimpotriva! bunatatea se dovedeste,  nu se vorbeste iar tu esti numai cu vorbele bun in rest esti de o monstruzitate rara!Si acum ce mai poti sa faci? ai facut tot raul ce ti l-ai propus, eventual poti sa ma astepti la colt de strada si sa ma impusti in cap si apoi sa spui ca ai fost in legitima aparare ( ...ai fi in stare si de asa ceva!!...la cum te-ai comportat pan' acum! )decat sa-ti fiu povara, santaje emotionale, mai bine amintire placuta!
    Regret un singur lucru, ca educatia  primita de la mama nu se potriveste cu ce ai merita tu, Zmeul - Zmeilor... trebuia si mama sa-mi spuna "minte-i mama! " " foloseste-i!!""calca-i in picioare!! asa cum fac altii...azi troneaza alte reguli, lucrurile pe care mi le-a inoculat ea inca de cand eram mica nu se  potrivesc cu lumea in care traiesc!
    Stau in arealul propriu, nu te deranjez, nu elaborez strategii, nu ma intereseaza ce face vecinul...sunt insa o persoana determinata si o spun la modul serios, cei care imi vor calca "teritoriul" fie el chiar si virtual vor avea parte de o mare surpriza!...si nu uita!!cine rade la urma, rade mai bine!!!
     Pe curand!

Ziua Internationala a Imbratisarilor

Azi imbratisez pe toti cei care au pus o caramida in constructia mea ca OM, ma straduiesc mereu sa cred in ceea  ce traiesc si sa nu renunt cu una cu doua, doar ca gandurile mele nu seamana cu a multor  persoane, tocmai de aceea profit de aceasta ocazie speciala si  imbratisez pe toti cu gandul ca vor prinde  sentimentul sincer care ma anima in acest moment!o imbratisare si un pupic din inima pentru fiecare!

Ceatza, oameni , prietenie...

       Din nou cu ganduri pe varfuri de degete, care nu-mi dau pace, se pare ca  prezicere astrelor e cat se poate de  in picioare, incepe  sa faca pasi,  daca inceputul meu de an a fost unul mai putin vesel, daca prima zi, n-a fost cea pe care mi-am dorit-o  din niciun  punct de vedere...vreau sa spun ca , azi, nu sunt  chiar de plans..(si inca n-am trecut la planul sugerat de Vocea de departe cu nuca care contine gandul pe care trebuie sa-l arunc in ape, sa se duca, departe, departe...) pentru ca bagajul prietenilor mei s-a imbogatit  in mod fabulos, am descoperit un OM care poate sa ma faca sa vad lucrurile printr-un alt unghi decat  pana acum, a reusit in cateva ore sa dezvolte un alt tipar de gandire, care chiar daca la inceput mi s-a parut diferit de al meu, mintea mea l-a conjugat  dupa o regula care culmea am stabilit-o de comun acord! Poate ca acest  OM, n-a aparut  intamplator, ci  poate  trebuia sa apara,intr-o buna zi... imi era dor de un astfel de om, un CINEVA ...care sa ma scuture putin, sa-mi spuna asa cum imi spune el"Aloooooo, asculta-ma si pe mine...acum e randul meu...incearca sa ma asculti, si, abia dupa, sa-mi spui daca am dreptate sau nu?"...astfel de oameni ii iei cu tine in" bagaj"ii porti peste tot si nu te mai saturi  de ei, odata cunoscuti  ii pastrezi pe viata in sufletul tau...stii ca au aparut cand  aveai  mare nevoie de ei, si ti-au oferit in mod dezinteresat prietenia.
    Imi amintesc un citat legat de prietenie  a lui Nichita Stanescu "prietenia nu este un dor, ci o prezenta"...prin traducere ar  spune cam ce spune  si proverbul acela cu"prietenul la nevoie se cunoaste"...de ce spune dor? pentru ca  defapt ar trebui sa fie permanenta daca e prietenie,  dar "prezenta" in acest caz nu este neaparat materiala, nu este umarul pe care imi pun capul; ci una mai degraba morala, una care face mai mult decat  trei  in carne si oase care sunt alaturi de tine...asta e sentimentul care ma incearca fata de aceasta persoana. L-am simtit ca-mi ia parca cu mana greul situatiei prin care am trecut in zilele trecute,  si culmea stiti care e? l-am strigat  doar in sufletul meu...m-o fi auzit oare? sufletele  se aud ? cum reusesc sa se" intalneasca" cand au nevoie unul de altul????mi se pare absolut special totul...cum pot sa te simta unii oameni...Prietenia nu inseamna doar a-l ajuta pe celalalt la nevoie, ci a-l incuraja in momentele grele, am primit o mana intinsa de unde nici nu ma asteptam...si culmea are si un apelativ cu care mi se adreseaza cand incheiem discutiile pe YM, imi spune"prietene" ... eu, il iau  prin similitudine cu "Zoe, fii barbata", desi nu e genul lui Tipatescu, e un alt gen de barbat, total diferit, care reuseste sa ma faca sa ma simt mai sigura si mai puternica ca pana acum...nu pot decat sa-i multumesc, ... repet, imi era dor de un astfel de OM!