Frontiera

      Nu am in minte granitele statale, in mintea mea se plimba ganduri putin mai  sumbre, in preajma sarbatorilor ma gandesc mereu la cei care nu mai sunt langa mine, cei cu care am  impartasit atatea sarbatori magice  si cu care  am simtit cu adevarat magia  Nasterii Lui...acum frontiera dintre lumi ma doare cumplit..
    Am un nod in gat cand vorbesc despre acest lucru, simt cumva prezenta lor, proximitatea...
    Mama draga, apari atunci cand simti ca  sunt singura, ma incurajezi in visele mele, ma inspiri  si ma faci sa cred ca nu ai plecat de tot... dar fara tine e greu. Am fost unica ta fiica, dar tu ai fost UNICA  pentru mine! ai fost si mama si tata si sora si prietena, pe toate le-ai  acoperit, nimic nu mi-a lipsit... prin  credinta in El si optimismul tau m-ai invatat sa trec peste toate obstacolele vietii si nu au au fost putine...acum esti ingerul meu pazitor.
     Ai fost un exemplu pentru mine, pentru vecini si cunoscuti, te pomeneste lumea cu drag si acum...te bucurai sa ajuti oamenii, fapt pentru care  lumea te-a pretuit si te-a iubit....
     Acum ai stranepoti mama mea draga,  sunt buni si frumosi la suflet ca tine, impart cu drag din  bucatica lor si celor din jur, te-au mostenit la generozitate, poate si pe bunicul lor, pe ginerele tau Vasile, bunicul lor, avea si el un suflet mare...acum sunteti impreuna departe dar foarte aproape  totusi, in inima noastra,  a celor care am ramas aici pe pamant  si care in astfel de momente  marturisim ca ne lipsiti extrem de mult!

Craciunul de odinioara

 

      Doamne, ce repede mi se pare ca a trecut anul asta!!cum trece timpul, cum trec anii!!!... poate pentru faptul ca s-au petrecut lucruri spectaculoase in acest an  in viata mea...au venit rand pe rand nepotii, mai intai s-a nascut Ema, apoi la doua luni dupa si nepotelul Mihnea,  evenimente care cumva ne-au tinut pe mine si pe fete mereu ocupate si am uitat de timp pur si simplu!
    Ma gandesc insa la sarbatoarea care se apropie, la Craciun...ce fericiti eram odinioara in jurul bradului adevarat nu cel fals pe care il cumparam majoritatea fiind cumva mai practic, dar poate tot raul spre bine, acum datorita informatiilor de pe net aflam ca brazii naturali ascund numeroase insecte intre acele lor mai ales daca alegem brazi cu ramuri multe, deci ce-i sigur, e sigur!.. brazi artificiali  dragilor..protejam astfel si natura si ii reutilizam si la anul care vine....foarte adevarat insa ca apar modele noi si  cumva suntem depasiti cu fiecare an care trece!
   Mi-e dor de Craciunul cu  cei care s-au mutat in lumanari, mama si sotul meu Vasile...ei mai sunt alaturi de noi doar asa cand aprindem lumanarea in seara de Craciun...si, Doamne, mama, ce buni cozonaci cu nuca,  mac si rahat faceai, parca si acum ii vad in fata ochilor, nu aveam rabdarea sa-i gust de Craciun.. ii mancam aproape imediat ca aroma lor imi gadila prea tare simturile, iar gustul lor era unic! de Vasile nu mai spun, era veselia Craciunului! avea un umor fabulos, stia sa instaureze bucuria in casa noastra si nu numai,  pentru ca mergeam la colindat in  casele prietenilor ...ne formam o gasca si era atat de placut cu colinzi si glume pana spre dimineata! ...toate astea au disparut acum...Craciunul mi se pare pustiu fara ei....
  E adevarat ca facem si acum mancaruri traditionale, nu lipseste nimic din ce trebuie sa fie pe masa de Craciun dar lipsesc cei dragi mie...acum Craciunul mi se pare unul comercial pur si simplu!! cu zeci de reclame la TV ...cu jingle- bells-uri la radio si parca s-a uitat si ce sarbatorim de fapt - nasterea tainica a Fiului lui Dumnezeu, impodobim bradul dar uitam sa ne imbodobim sufletele, s-a pierdut magia de odinioara!
   Conteaza parca mai mult ce avem in farfurie decat ce avem in suflet...nu mai fac bilanturi ca odinioara la final de an..trec si  pierderile si dezamagirile la castiguri gandindu-ma ca poate Cel de sus stie ce face cand imi ia ceva din ce am si-i multumesc! Nu mai fac nici planuri pe termen lung pentru ca am realizat cat de imprevizibila este viata, sotul meu isi facea planuri ca va trai 99 ani si a murit la jumatatea varstei... Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace..iau viitorul asa cum vine si ma bucur de fiecare zi...am insa coordonate de la care nu ma abat...nu-i cer nimic Mosului, ma bucur ca pot eu sa ofer fetelor mele  pe cat se poate ceva care sa le bucure, incerc sa ma "imbunatatesc" pe mine ca OM, sa-mi decorez sufletul cu cumpatare si dragoste, sa fie o sarbatoare a credintei, a puritatii si curateniei sufletesti!
                      Craciun fericit!