Zbor

    Cum e sa zbori spre adancul sufletului tau? te-ai gandit  macar o clipa sa faci un astfel de zbor? eu da!...n-ai nevoie de prea multe "bagaje", zborul e liber,  trairile pe care le-ai avut, le pui in asteptare sau la adapost cu lacat... si te incarci doar cu o singura intrebare -  incotro suflete? amalgamul de ganduri care ma insotesc  azi sunt ca un curcubeu, vesele si   conspirative cumva,  vor sa  imi faca zborul  placut si evident  aterizarea lina, fara fortari...respir adanc, ma simt degajata de rautatea  unora si  mereu ma gandesc ca viata e un talant incarcat cu credinta si iubire, o cruce purtata cu demnitate, cu infinite stari si sensuri, daca gasesti sensul bun,  zborul e fara goluri,  cu folos si  mult frumos.
    Ma asez pe scaunul regesc al sufletului si -l intreb ce framantari are?...imi raspunde putin  cam in doi peri, ca am uitat cumva sa-i ofer ce-si dorea, ma indeamna sa iau un loc pe  scaunul creativ, sa ma reinventez,...in final  ajungem la o intelegere reciproca,  promit sa nu  nu-l incarc  cu  hainele ponosite ale rautatii lumii, sa-i aduc vesminte noi, primavaratece  pentru ca  doar asa voi face conexiunea cu lumea binelui si  intelegerii dar  si iubirii  fata de semeni...ma degajez de dependete,  pentru ca ele imi iau din puterea de a merge senina mai departe,  asadar, suflete, n-am sa te mai zgudui, am sa te iubesc infinit mai mult pentru ca meriti!

Supra doza de speranta

   

     Daca in zilele trecute mi-am "injectat" o supra doza de melancolie in suflet,  azi  nu ma gandesc la nimic special, vreau sa ma lasa surprinsa de tot ce va fi sa fie!...n-am asteptari, las usa deschisa intamplarii, ( un mod de-a zice, de parca daca as lasa-o pe interzis ar fi diferit?....!!! )sunt impacata cu mine doar ca timpul asta zboara si devenim prea repede arhiva!
   Ma intreba o prietena mai zilele trecute cum iti dai seama ca ai imbatrinit? simplu! realizezi ca ceea ce pentru tine este biografie pentru altii este istorie...sau hai,  sa nu fiu dura, sa spun poveste, care incepe cu - a fost odata.... dar, una peste alta varsta iti aduce un capital de cunostinte,  un capital de certitudini, pentru ca multe din cele invatate le traiesti pe propria piele, important este sa ai mereu intiative, asta te tine mereu in priza...te simti util si uiti cumva ca anii trec!
    Nu stiu daca ideea cu jurnalul virtual este una buna, de ce spun asta? pentru ca vizitarea timpului trecut (chiar si aici in jurnalul meu daca ma uit in timp si rasfoiesc scrierile mele de acum cativa ani) imi da uneori o stare de remuscare, suferinta, realizez ca puteam face ca lucrurile sa se intample altfel, dar cumva sunt blanda cu mine si am doza aceea de intelegere, de toleranta si-mi zic - bine ca n-a fost mai rau! prefer sa-mi imaginez binele chiar daca o sa-mi fie probabil dezmintite asteptarile, iau supra doza de speranta si ma duc mai departe!
     Cand scriu simt asa, un dor de mine, de cea care candva facea lucruri frumoase si bune, avea proiecte, lupta pentru ele, avea razvratiri si doruri multe, dar cumva inerente si imuabile ca niste facturi care vin la fiecare sfarsit de luna (sau trimestrial), eram fericita ca pot sa le achit, sau  ma rog sa ma achit de ele cu alte cuvinte!
   Postarea de azi sa fie cumva un oftat mai degraba decat altceva? m-am "gripat" fara sa bag de seama? hai ca ziua de Marti nu e o zi a intelepciunii, intrebarea a intins din aripi si si-a luat zborul, fal- fal!! si a plecat! iar eu trec la obligatiile mele zilnice si iau in brate kit-ul de supravietuire!..afara ploua si parca imi vine in minte melodia lui Daniel Iancu - vine valu si-mi ia calu....dar eu vreau sa raman vie si nealterata...hehe!! dar, atentie!!! sa nu ma puneti sa fac si struguri! lol! am fost doar putin cu capu'  in nori...nimic grav!


Sursa imagine: http://shanti-imagini-amprente.blogspot.ro/2011/03/cu-capul-in-nori.html