Zbor

    Cum e sa zbori spre adancul sufletului tau? te-ai gandit  macar o clipa sa faci un astfel de zbor? eu da!...n-ai nevoie de prea multe "bagaje", zborul e liber,  trairile pe care le-ai avut, le pui in asteptare sau la adapost cu lacat... si te incarci doar cu o singura intrebare -  incotro suflete? amalgamul de ganduri care ma insotesc  azi sunt ca un curcubeu, vesele si   conspirative cumva,  vor sa  imi faca zborul  placut si evident  aterizarea lina, fara fortari...respir adanc, ma simt degajata de rautatea  unora si  mereu ma gandesc ca viata e un talant incarcat cu credinta si iubire, o cruce purtata cu demnitate, cu infinite stari si sensuri, daca gasesti sensul bun,  zborul e fara goluri,  cu folos si  mult frumos.
    Ma asez pe scaunul regesc al sufletului si -l intreb ce framantari are?...imi raspunde putin  cam in doi peri, ca am uitat cumva sa-i ofer ce-si dorea, ma indeamna sa iau un loc pe  scaunul creativ, sa ma reinventez,...in final  ajungem la o intelegere reciproca,  promit sa nu  nu-l incarc  cu  hainele ponosite ale rautatii lumii, sa-i aduc vesminte noi, primavaratece  pentru ca  doar asa voi face conexiunea cu lumea binelui si  intelegerii dar  si iubirii  fata de semeni...ma degajez de dependete,  pentru ca ele imi iau din puterea de a merge senina mai departe,  asadar, suflete, n-am sa te mai zgudui, am sa te iubesc infinit mai mult pentru ca meriti!