Gand tomnatic

   

   

     M-am  trezit cu nostalgie in suflet, ma gandeam ca toti avem anotimpuri in suflet, avem nori si ploi dar si soare si senin, toamna mi se pare morocanoasa in dimineata asta, deloc rasfatata de soarele care refuza sa se arate, in ultimele zile vantul a suflat cu indarjire si a golit copacii de frunze. cred ca goliciunea lor mi-a adus si mie un gol in suflet. Imi "indulcesc" starea cu o cafea in care azi am pus mai mult zahar ca de obicei...ma bat sute de ganduri, amintiri care azi s-au napustit fara mila asupra mea... imi aduc aminte de toamnele reci dar cu confesiunile pe care le aveam cu sotul meu crosetand sperante... proiecte de viitor si parca nu conta ca e toamna sau iarna, era bine, era atat de bine!
   Imi reprosez acum ca poate nu am stiut la acea vreme sa pretuiesc  destul ce am avut...reprosurile astea sunt ca niste cioburi, iar cioburile astea imi zgarie cumva sufletul si simt amprenta lor adanc, adanc....imi lipseste mult,  prezenta lui era balsam pentru mine si azi realizez mai mult de cat oricand ca  in lumea asta inevitabil toti depindem de cineva,  sunt situatii cand nu ne descurcam singuri si chiar daca se spune ca suntem stapanii propriului nostru destin parca singuri nu  ne merge la fel de bine, azi ma simt cumva obosita de povara gandurilor, simt nevoia sa le impartasesc cu cineva pentru ca am obosit sa tac...stiati ca si tacerea e obositoare?
    Am o galerie de oameni frumosi in suflet, dar si acesti oameni au problemele lor, uneori nu pot sa-mi permit sa-i incarc cu ale mele trairi...iar exploziile astea sufletesti le traiesc cumva de una singura, fara iubire parca e vreme rea in suflet si-am invatat in timp ca ea iubirea trebuie intretinuta cu vorbe calde si gesturi tandre, dar tandretea parca si-a luat concediu prelungit, lipseste anotimpuri intregi....
    Pun punct gandului meu tomnatic si ma intreb ce va urma dupa? de regula in carti  urmeaza fraze..sau capitole, la mine  vor ramane cuvinte, sentimente tinute captive in suflet sau poate pagini goale in cartea vietii.
    Azi a fost despre tine Vasile, despre cat de mult imi lipsesti!

Bucuriile mele

 

    Mi-am chemat sentimentele acasa, spunea Alice Nastase intr-un articol, o parafrazez acum cand m-am intors si eu in tara, dorul  si iubirea de nepoti era prea mare astfel incat sa mai pot sta departe de ei....asadar am asteptat momentul in care o sa pot sa-i tin in brate ca pe o zi de Craciun  .
     Dragii de ei, au adus lumina in sufletul meu si ma gandesc cat de ai nimanui sunt cei care nu au parte de copii dar mai ales de nepoti, ei sunt bucuria noastra, a bunicilor...ei sunt adevaratele minuni ale vietii. Imi doresc din tot sufletul  sa vad cum cresc fericiti, sanatosi si sa ma bucur de toate giumbuslucurile pe care le fac, sa ma aiba alaturi cat mai mult si cat mai profund.

    Ema este deja o cocheta, la un an si doua luni  cauta bratarile mamei ei si se inzorzoneaza cu ele, ii plac si vasele de la bucatrie, semn ca va fi atrasa de arta culinara,  iar Mihnea are ce are cu detaliile, va fi un bun analist, studiaza fiecare lucru pe toate partile, extrem de vioi, mereu in cautare de ceva nou.

    Misiunea de bunica este cumva mai usoara dar mai incarcata din punct de vedere emotional, regasesti in nepoti copiii tai in urma cu ceva ani si parca trairile sunt extraordinare, cum ii iubesti , asa te iubesc si ei si tare mult ma fericeste zambetul lor inocent, sunt adorabili!

 
 
 

Au expandat iluziile

    Trec prin astfel de stari se pare frecvent...cand simt ca iluziile mele sunt prea inflacarate, parca invadandu-mi realitatea si nu e bine deloc...am avut iluzia ca pot imparti taririle mele cu alta persoana si ca de obicei rezultatul a fost acelasi -  pacaleala! Mai sa fie de ce vine  la mine 1 Aprilie atat de des?
    Poate ca ma dor dorurile pana-n maduva oaselor si atunci simt nevoia sa ma revars...nu stiu exact cum si de ce..cert este ca le comit destul de des...ma uit pe furis la inima mea si o cam cert, i s-a suit la cap ideea ca fara dragoste nu se poate...am sa gasesc eu un loc in care am sa ingrop toate promisiunile virtuale, toate lucrurile pe care  le-am ridicat la rang de iubire, cand ele de fapt erau doar divertismente!
   Ascunsa intr-o lacrima este si mintea mea acum cand scriu...pentru ca tot ce nu este trait in realitate ramane doar iluzie, o lacrima imensa care poate o sa ma tina treaza cand voi mai avea o noua tentativa ....
    Sa te inveti minte Olga, ca oamenii sunt asa cum sunt, nu le cere mai mult decat pot! Prietena voi fi pe veci cu florile care ma rasplatesc cum se cuvine pentru tot ce le ofer...daca ar fi si oamenii ca florile, sa infloreasca sufletul celor dragi nu pentru o zi, nu pentru doua ci pentru cat ai avea tu nevoie!
    Promisiune pentru mine, degetele mele se vor face mangaiere doar pentru flori, pentru fetele mele si pentru nepoti,  in rest...pfui sa fie, am spus "rest"...carevasazica resturile au locul lor, la ghena cu ele!
    Vor creste doruri in sufletul meu..se vor face paduri de doruri, fosnetul lor o sa-mi aduca aminte de tot ce a fost, de tot ce putea sa fie si nu s-a infaptuit,  pentru ca am dat-o flagrant de gard...ma voi hlizi obraznic si ostentativ si o sa le spun - La revedere!

Dorinta atrage dorinta

   

   Toti avem un trecut, toti avem amintiri,  toti am trait povesti frumoase de iubire, unele s-au terminat frumos, altele poate nici n-au apucat sa se desfasoare in toata spendoarea lor ca s-au intrerupt din varii motive...insa consider ca tot ce a fost frumos in viata noastra merita respect, merita sa aiba un depozitar in sufletele noastre.
    Uneori ne mai intersectam cu cate-o amintire,  oare merita retraita sau sufocata din fasa spre a nu trezi gelozii in sufletul actualei iubiri? cam la asta ma gandeam in aceasta dimineata calduroasa de august...
     Momentele speciale traite cu o anumita persoana nu trebuie sa se constituie in  gelozii gratuite, dimpotriva trebuie sa  realizam ca persoana in cauza este o persoana care a avut parte de o viata frumoasa, tihnita, si nu constituie un pericol pentru actuala iubire, dimpotriva pot naste dorinte care sa depaseasca cu mult tot ce a avut pana atunci...de a construi un prezent paradisiac.
    As vrea sa-mi celebrez azi curajul de a spune lucrurilor pe nume, disponibilitatea mea, flexibilitatea mea in fata anumitor situatii ivite, ma obliga cumva sa spun unei anumite persoane dragi mie -tu  nu ai avut curaj! vorba Madalinei Manole...
   Daca ai vrut insa prin atitudinea ta  sa verifici care este locul tau in sufletul meu, il declar aici,  unul special si asa va ramane!

Reviriment

   

      Fericirea  incepe cu fiecare dimineata cand poti sa  spui persoanei iubite - buna dimineata iubire! nu tot timpul ea este in imediata apropiere, asta insa nu te opreste sa-i spui ce simti, chiar daca e la distanta, bucura-te ca ai cui sa spui si ca ti se raspunde cu  aceeasi masura, fericirea e si in faptul ca suntem sanatosi, pentru ca tot ce facem se datoreaza in primul rand acestui lucru.
    Zilele acestea m-am bucurat cand am vazut zambetul din sufletul unei persoane dragi mie...cred ca uitase demult sa o mai faca...ei, bine, faptul ca am reusit sa-i ofer un minim de reviriment mi-a dat o stare de mult bine!
    Spunea cineva ca sufletele oamenilor sunt ca locurile pe care le vizitezi, iar atunci cand esti cu iubirea de semeni la purtator n-ai cum sa nu ramai  marcat sau sa nu marchezi locurile pe unde treci...in ce ma priveste m-am straduit mereu sa fiu un om mai bun, mai cu seama ca traim intr-o societate consumerista in care se urmareste doar castigul imediat, se fac tranzactii si in numele iubirii " iti dau, ca sa-mi dai", proiectiile de viitor stabilite pe astfel de socoteli nu prea functioneaza...mai devreme sau mai tarziu, ajungi sa vezi pretul real platit - risipa de timp! iar clepsidra timpului nu ne iarta pe niciunul...
    Invat mereu de la cei din jurul meu sa devin un om  mai bun...nu-mi place zona de confort a mediocritatii,  pentru mine de multe ori si imposibilul poate deveni posibil  pentru ca pun la bataie toate resursele, nu precupetesc daruirea, dedicarea  mea.
    Concluzie ?Fiecare zi e un dar nepretuit, un dar pentru care ii multumesc Lui!

Cu tine in suflet

   Ieri mi s-a confirmat ideea ca exista oameni - iubire...oameni cu mir in suflet, oameni care stiu ca imbunatateasca vietile celor cu care intra in contact, oameni de care nu te mai saturi, ai vrea sa-i ai alaturi zi de zi..pentru ca ei aduc liniste, armonie, pace interioara si simti ca te recladesc atunci cand parca totul se naruie...Tare iti multumesc Doamne ca mi-i scoti in cale!
    Sunt profunzi, iar eu ma simt ca un scafandru care cauta in adancuri comorile sufletesti, le descopar si ma minunez cum poti gasi intr-un om atata bogatie? ieri am gasit cheia acelei usi secrete care m-a dus spre el..iar banalitatea unei zile s-a transformat intr-un copac cu vise..culeg roadele copacului si nu ma satur...le simt parfumul imbietor, devin captiva cu voie...
    Ieri  mi-au fost daruite campii de dragoste si flori...un drum spre o iubire absoluta, un drum nebatatorit, pe care parca nu ma induram sa calc, sa nu-i stric frumusetea cu pasii mei...Doamne!!!ce usor le vine unora sa te duca in zona de comfort, simplu, cu gratie si multa , multa inteligenta! cuvintele tale dragule, au miros de inceputuri frumoase, stii sa lasi iubirea sa respire, sa inspire ...sa traiasca frumos intr-o sfintenie pura! Iti multumesc pentru tot !!!

"Spiritele mai spalate pe dinti se simt"

 

     Nu stiu daca  Colgate Max White Expert  White Coool Mint, o fi secretul stiu insa ca asa mi s-a spus in urma cu ceva timp...si culmea ce sa vezi? eu chiar am crezut in efectul pastei, credeam ca de la ea mi se trage afirmatia  cu spiritul...lol! dar  dezamagire..trebuie de azi incolo sa-mi spal spiritul cu o alta pasta, poate imi recomanda cineva...vreau sa fiu din nou ravisanta si stralucitoare....ideala pentru o conversatie dusa cu o persoana periculos de inteligenta!
   Mintea mea, alerta si pe faza, s-a oprit in loc la un moment dat...a suferit un scurt circuit....cum e cand simti ca arunci o persoana in abisul gandurilor negre? ....derutant...! dialogul cu anumite persoane sunt mana cereasca, te hranesc sufleteste, ti se intipareste in minte, in inima, cuvant cu cuvant, litera cu litera...am inteles insa mai apoi ca anumite persoane  sunt  doar pentru ei si atat..gusta"frumosul din frumos " ( vorba celui in cauza...) apoi il vinde pe nimic...sunt insa momente in viata cand cineva iti da o palma si cazi...pur si simplu, palmele mele au fost mangaieri mon cher, ...ale tale  au lasat urme....greu, stresant, dureros...
    Tadadaaaammm!!! s-a dus puzzle-ul...s-a rupt in bucati! simt si parca nu mai simt...o fi bine o fi rau! habar n-am! dar poate e mai bine asa, toate in viata se intampla cum vrea Stapanul Lumii...unii iti dau delete pentru ca nu au niciun plan cu tine...iar altii te pastreaza pentru o vreme...si tu, suflete,  trebuie sa  pricepi  acest lucru...!!! offf!!ce bine ar fi insa  daca am putea pune si  sufletului ceva drivere, sa zboare spre senin, spre curcubeu... sau sa se adune in iarba matasoasa si  ploaia sa-i spele tot, tot raul acolo unde a oferit iubire...!!!
   Elibereaza-te  suflete...! bucura-te de singuratate, ea nu te-a ranit niciodata!


Sursa imagine: net