Zilele acestea m-am bucurat cand am vazut zambetul din sufletul unei persoane dragi mie...cred ca uitase demult sa o mai faca...ei, bine, faptul ca am reusit sa-i ofer un minim de reviriment mi-a dat o stare de mult bine!
Spunea cineva ca sufletele oamenilor sunt ca locurile pe care le vizitezi, iar atunci cand esti cu iubirea de semeni la purtator n-ai cum sa nu ramai marcat sau sa nu marchezi locurile pe unde treci...in ce ma priveste m-am straduit mereu sa fiu un om mai bun, mai cu seama ca traim intr-o societate consumerista in care se urmareste doar castigul imediat, se fac tranzactii si in numele iubirii " iti dau, ca sa-mi dai", proiectiile de viitor stabilite pe astfel de socoteli nu prea functioneaza...mai devreme sau mai tarziu, ajungi sa vezi pretul real platit - risipa de timp! iar clepsidra timpului nu ne iarta pe niciunul...
Invat mereu de la cei din jurul meu sa devin un om mai bun...nu-mi place zona de confort a mediocritatii, pentru mine de multe ori si imposibilul poate deveni posibil pentru ca pun la bataie toate resursele, nu precupetesc daruirea, dedicarea mea.
Concluzie ?Fiecare zi e un dar nepretuit, un dar pentru care ii multumesc Lui!
