Preludiu pentru... NIMIC!!!

   

    Luandu-ma dupa cuvantul lui Isus care spunea legat de farisei asa " Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu", as adapta putin si as spune da-i preludiului ce-i a preludiului...  o sa radeti, dar fara preludiu nimic nu e la cote maxime,( tradus  cuvantul  preludiu, la modul metaforic, nu luat altfel..!!!) cand mimam doar, iese un mare NIMIC! si ma intreb de ce oare se mai risipesc unii oameni?
    Si acum s-o iau asa, pe bucati...de-a lungul vietii am avut colaborari cu diferite persoane, pentru unele am o stima deosebita si azi...pot spune cu mana pe inima ca am invatat multe  de la acele persoane, insa, am acceptat si colaborari cu persoane pe care am incercat eu sa le valorizez, deh!! paguboase rau  unele incercari, dar mergand pe principiul ca numai cine nu munceste nu greseste, am  acceptat spre jena mea si astfel de cazuri, oameni obtuzi care nu vor sa-si depaseasca defel conditia... dar  pretind "oda "la fiecare lucru facut de mantuiala! pai cum sa te laud frate cand tu esti de-a dreptul prapastios/a? unde incape in mintea ta ingusta loc de grandomanie,  si mai ales pentru ce? pentru autosuficienta? nu pui si tu acolo ceva...un ingredient, ceva,  macar care sa dea gust actiunii tale...? n-am fost niciodata corigenta la pusul  ideilor in practica, tocmai de aceea nu pot intelege uneori comportamentul jalnic al unora...si mai ales cum am mai spus-o nu am functionat  dupa regula nimicului  nici macar din curiozitate, pentru ca nimic ramane vesnic NIMIC!
    Voltaire spunea asa "Nu esti bun pentru nimic, daca esti bun doar pentru tine,  subscriu!!! ma detasez cu incantare de toti cei care" fack " nimic si se mai bat si pe piept pentru isprava, daca am suparat pe cineva sfidand nimicul, luati-o ca pe o provocare! faceti mai mult pentru voi, iar din preaplin oferiti si celor din jur! e o solutie pragmatica dupa care eu m-am ghidat in viata! Fiti asadar mai buni si lasati  Universul Nimicului departe ...iesiti din captivitate! 

Captiva in lumea mea de vise

   

  Sunt momente care ne determina sa luam decizii pe care poate le regretam la putin timp, dar decat sa-ti distruga sufletul  si inima, preferi sa spui  pan' aici a fost...o iau in alta directie, liberul arbitru e GPS-ul care iti conduce pasii...am gingasit poate prea mult, cu ganduri bune,  iubire de semeni, adevar si mangaieri  si cu ce m-am ales? cinism, razbunare, lipsa de scrupule, asadar imi rezerv dreptul de a ramane captiva in propriul meu magazin de vise....aici eu inchid, eu deschid, eu pun << inchis pentru renovare>> cand simt ca este momentul sa-mi reincarc bateriile sufletului.
    Mi-am pus sub lupa  gandurile, le sortez... pe cele pesimiste  le arunc la pubela,  ma duc la final de an doar cu cele  pozitive, reprim emotiile negative, gandesc si azi ca  viata noastra e mult mai frumoasa decat o vedem noi uneori...sigur ca depindem de confirmari in majoritatea datilor ca de aerul pe care il inspiram dar, nu e nicio tragedie daca cineva nu iti valideaza  atitudinea, gandirea, suntem unici si ar fi culmea sa fim toti de acord cu un punct de vedere  sustinut de cineva....asta pentru ca nevoile noastre sunt diferite, alegem " hrana" care ne satura sufletul...iar tubul de oxigen e la fiecare din noi...il gestionam dupa cum simtim!
   Nimanui nu-i merge viata ca pe roate, " volanul "e la noi iar daca am ales un traseu in viata si nu ne-a mers cum am dorit, sa nu ramanem blocati,  exista solutii care ne scot din impas, exista oameni care se incapataneaza sa ne ajute sa ne redobandim increderea, am dat si eu peste astfel de oameni care m-au ajutat la  rascruce de drumuri, m-au sfatuit sa o iau la dreapta  si pe prima banda, incet dar sigur, si am reusit, le multumesc  azi ca m-au sfatuit, mi-au alimentat sufletul, au fost carburantul de care aveam nevoie sa  merg senina mai departe.

Autocenzura

       Functionam dupa un plan divin, primim lectii care dor dar care ne fac mai intelepti  cumva...ne ajuta sa fim mai aproape de esenta noastra, cuvantul acestui an a fost echilibru, am incercat sa imi echilibrez trairile, sa imi   bucur sufletul  uitandu-ma mai adanc in mine, sa fac ce vreau taman  ca o fetita rasfatata, poate si pentru ca ingerii au fost cumva mai apropiati de mine si m-au  acoperit cu bratele lor...nelasandu-ma sa cad prada cuvintelor mestesugite ale unora care cu asta se ocupa incercand sa vrajmaseasca lumea...cu alte cuvinte m-am  autocenzurat, mi-am pus fermoar la gura si am ramas nepasatoare sau am tinut balanta judecatii dreapta cu alte cuvinte, ca nu e treaba mea sa pun pe tapet pe nimeni!
     Am intors cat am putut spatele artagosilor, conflictualilor,  dar pe alocuri nu am rezistat tentatiei de a riposta in stilul meu bine cunoscut adica pe blog, daca au inteles bine...daca nu?... tot bine, ce-am avut si ce-am pierdut vorba lui Caragiale... ;)  nu mi-am risipit energia de prisos cu persoane care nu merita, am oferit-o acolo unde am simtit ca trebuie...am pus frau si limbii digitale, ca deh!!! virtualul asta e mai ceva ca si realul, circula zvonurile al naibii de tare...asadar decat sa fii improscata cu ura mai bine temperata limba...filtru exigent si basta!!... scapi basma curata in orice situatie..."fabricatiile" unor oameni mici pierduti in propria nefericire nu trebuie bagate in seama, la concluzia asta am ajuns, scapi asa de atacuri dezgustatoare si te autoprotejezi.. O sa zici ca-i greu? nu e deloc...iti dau si o solutie draga cititorule, ia un catel de usturoi in fiecare dimineata si mesteca-l rostogolindu-l cateva secunde prin gura( o jumatate de minut)...te linisteste, iti intareste sistemul imunitar, devii imuna la toate relele... ;)   e verificat, functioneaza!!! va doresc succes!!

Edit later: sursa imagine - internet

Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac...

 

     Succesul in radio si blogging cere rabdare, dedicare si mai ales pasiune,  fara acest" pachet" e munca fara rost, doar asa sa te afli in treaba, mai bine deloc... perseverenta, dorinta de mai bine legat de stilul propriu  te face sa fii inspirat in tot ce propui spre dezbatere.
     Aseara una desteapta peste masura, care detine adevaruri la purtator, le stie pe toate si se crede "ombelico del mondo" m-a facut gloata, mda...si asta pentru ca i-am blocat iubitul virtual care  isi descarca mitraliera cu  gloante vulgare sa nu mai scrie pe chatul radioului, nostim, la prima vedere, dar grav atat timp cat te crezi deasupra altora dar promovezi prin atitudine vulgaritatea, raman consternata sa vad oameni tot mai isterici care sunt topiti dupa  expresii obscene, ce mama zmeului placere or fi gasind in ele,  zau daca  imi pot explica! poate nu sunt la zi cu ce se poarta in lexicul limbii romane, oi fi non-trendy, dar asta nu inseamna ca mi-s tampita stimata cucoana grobiana! 
    L-am avut duhovnic mult timp pe parintele Nicolae Steinhardt in perioada cand era la Rohia, de la care mi-au ramas multe  invataturi intiparite in minte, spunea la un moment dat, sfintia sa,  ca El ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti ...am incercat de-a lungul vietii sa fiu asa...poate nu mi-a iesit de fiecare data cum am dorit dar, nici sa " pasc" cu gandul la descatusare,  pe islazul mitocaniei nu m-a dus gandul niciodata, mistocareala  ieftina a unora a devenit moneda curenta,  arma nesimtitului care murdareste locul pe unde calca....razgaiala stupida si fudula a unora niciodata nu ma va gusta, m-ai facut puzderie sau ma rog gloata, cum mi-ai scris pentru "delictul "de a-ti bloca iubitul, ma intreb te-ai descris cumva pe tine? ai facut-o strasnic! parol! esti regina in taverna trivialitatii,  stapaneaste-ti sanatoasa teritoriul si nu ma pune pe mine sub ghilotina trufiei tale ca zau asa, nu e cazul!azi, insa te-am facut subiect de breaking news pe blogul meu, pe tine cea care nici macar dispretul meu nu-l meriti!
    Oricum am pus incepand de azi punct activitatii mele la radio, am facut totul cu prea multa daruire si  ca sa fiu deranjata de astfel de ipochimene, mai bine ma retrag....dar nu inainte de a le dori succes colegilor mei de radio.

Intre soft si hard

   

     

    Avem zile si zile, zile in care totul iti surade dar si zile cand parca  e plin de capcane in jurul tau si nu stii cum sa le mai feresti, exact ca in toamna pe care o parcurgem acum, carevasazica oamenii sunt ca anotimpurile...(cand foarte rece,  ploi,  zapada ...cand temperaturi de vara.)
    Se spune ca atunci cand Dumnezeu este scos din viata cuiva ajunge o prada a diavolului,  am crezut mereu ca nimic nu e intamplator in viata si ca oamenii pe care El ii scoate in calea noastra apar cu un scop...cand scopul este atins, ei dispar, mai devreme sau mai tarziu...uneori ramai cu inima sparta, pentru ca nu  intelegi motivele disparitiei, dar te duci mai departe cu un zambet amar in coltul gurii...pentru ca n-ai niciun drept sa-i "cloxonezi" pe cei care te elimina din viata lor....e alegerea fiecaruia la o adica daca vrea sa-ti  mai fie alaturi sau ba.
    Combustibilul care ma face sa merg mai departe de fiecare data e optimismul care cumva ma ajuta,  imi da vointa si putere sa inteleg ca oamenii au dreptul sa fie exact asa cum vor ei...si "calitatea " indoielnica a unora nu mai e asa deranjanta in ochii mei...nu disponibilitatile celor din jur ma fac sa fiu  ceea ce sunt, nici furia si nici dezgustul ci intelegerea, clementa cu care privesc experientele din viata.
    Cand treci printr-un accident cerebral ischemic inveti cumva sa-ti repari mintea si emotiile, suntem conceputi  cum bine spunea cineva ca si calculatoarele, mintea e software-ul iar corpul e hard-ul,  comenzile merg de la capsorul nostru. 
    Lumea magica a radioului, mi-a  scos in cale oameni si oameni, tipologii diferite, fiecare om cu povestea lui, n-am incercat prin ceea ce fac sa agasez lumea convingand-o obsesiv ca  regulile mele de viata  ar fi cele mai bune, Dumnezeu a lasat pentru noi 10 porunci, ne-a facut egali pe toti, ca oamenii au ales sute de alte reguli dupa care functioneaza, este deja problema lor si nu e dreptul meu sa  pun intrebari legat de nimeni si nimic!...poate doar daca ar semana cineva de acolo de sus mai multa iubire de semeni in mintile noastre, ar fi cumva o solutie....mi-e dor de oameni frumosi si iubitori, tocmai de aceea ma intorc iar spre TINE si zic: fa Doamne cumva o minune!


Sursa imagine: https://weheartit.com/glavanmaria/collections/131077819-citate
    

Gand tomnatic

   

   

     M-am  trezit cu nostalgie in suflet, ma gandeam ca toti avem anotimpuri in suflet, avem nori si ploi dar si soare si senin, toamna mi se pare morocanoasa in dimineata asta, deloc rasfatata de soarele care refuza sa se arate, in ultimele zile vantul a suflat cu indarjire si a golit copacii de frunze. cred ca goliciunea lor mi-a adus si mie un gol in suflet. Imi "indulcesc" starea cu o cafea in care azi am pus mai mult zahar ca de obicei...ma bat sute de ganduri, amintiri care azi s-au napustit fara mila asupra mea... imi aduc aminte de toamnele reci dar cu confesiunile pe care le aveam cu sotul meu crosetand sperante... proiecte de viitor si parca nu conta ca e toamna sau iarna, era bine, era atat de bine!
   Imi reprosez acum ca poate nu am stiut la acea vreme sa pretuiesc  destul ce am avut...reprosurile astea sunt ca niste cioburi, iar cioburile astea imi zgarie cumva sufletul si simt amprenta lor adanc, adanc....imi lipseste mult,  prezenta lui era balsam pentru mine si azi realizez mai mult de cat oricand ca  in lumea asta inevitabil toti depindem de cineva,  sunt situatii cand nu ne descurcam singuri si chiar daca se spune ca suntem stapanii propriului nostru destin parca singuri nu  ne merge la fel de bine, azi ma simt cumva obosita de povara gandurilor, simt nevoia sa le impartasesc cu cineva pentru ca am obosit sa tac...stiati ca si tacerea e obositoare?
    Am o galerie de oameni frumosi in suflet, dar si acesti oameni au problemele lor, uneori nu pot sa-mi permit sa-i incarc cu ale mele trairi...iar exploziile astea sufletesti le traiesc cumva de una singura, fara iubire parca e vreme rea in suflet si-am invatat in timp ca ea iubirea trebuie intretinuta cu vorbe calde si gesturi tandre, dar tandretea parca si-a luat concediu prelungit, lipseste anotimpuri intregi....
    Pun punct gandului meu tomnatic si ma intreb ce va urma dupa? de regula in carti  urmeaza fraze..sau capitole, la mine  vor ramane cuvinte, sentimente tinute captive in suflet sau poate pagini goale in cartea vietii.
    Azi a fost despre tine Vasile, despre cat de mult imi lipsesti!

Bucuriile mele

 

    Mi-am chemat sentimentele acasa, spunea Alice Nastase intr-un articol, o parafrazez acum cand m-am intors si eu in tara, dorul  si iubirea de nepoti era prea mare astfel incat sa mai pot sta departe de ei....asadar am asteptat momentul in care o sa pot sa-i tin in brate ca pe o zi de Craciun  .
     Dragii de ei, au adus lumina in sufletul meu si ma gandesc cat de ai nimanui sunt cei care nu au parte de copii dar mai ales de nepoti, ei sunt bucuria noastra, a bunicilor...ei sunt adevaratele minuni ale vietii. Imi doresc din tot sufletul  sa vad cum cresc fericiti, sanatosi si sa ma bucur de toate giumbuslucurile pe care le fac, sa ma aiba alaturi cat mai mult si cat mai profund.

    Ema este deja o cocheta, la un an si doua luni  cauta bratarile mamei ei si se inzorzoneaza cu ele, ii plac si vasele de la bucatrie, semn ca va fi atrasa de arta culinara,  iar Mihnea are ce are cu detaliile, va fi un bun analist, studiaza fiecare lucru pe toate partile, extrem de vioi, mereu in cautare de ceva nou.

    Misiunea de bunica este cumva mai usoara dar mai incarcata din punct de vedere emotional, regasesti in nepoti copiii tai in urma cu ceva ani si parca trairile sunt extraordinare, cum ii iubesti , asa te iubesc si ei si tare mult ma fericeste zambetul lor inocent, sunt adorabili!