Se spune ca atunci cand Dumnezeu este scos din viata cuiva ajunge o prada a diavolului, am crezut mereu ca nimic nu e intamplator in viata si ca oamenii pe care El ii scoate in calea noastra apar cu un scop...cand scopul este atins, ei dispar, mai devreme sau mai tarziu...uneori ramai cu inima sparta, pentru ca nu intelegi motivele disparitiei, dar te duci mai departe cu un zambet amar in coltul gurii...pentru ca n-ai niciun drept sa-i "cloxonezi" pe cei care te elimina din viata lor....e alegerea fiecaruia la o adica daca vrea sa-ti mai fie alaturi sau ba.
Combustibilul care ma face sa merg mai departe de fiecare data e optimismul care cumva ma ajuta, imi da vointa si putere sa inteleg ca oamenii au dreptul sa fie exact asa cum vor ei...si "calitatea " indoielnica a unora nu mai e asa deranjanta in ochii mei...nu disponibilitatile celor din jur ma fac sa fiu ceea ce sunt, nici furia si nici dezgustul ci intelegerea, clementa cu care privesc experientele din viata.
Cand treci printr-un accident cerebral ischemic inveti cumva sa-ti repari mintea si emotiile, suntem conceputi cum bine spunea cineva ca si calculatoarele, mintea e software-ul iar corpul e hard-ul, comenzile merg de la capsorul nostru.
Lumea magica a radioului, mi-a scos in cale oameni si oameni, tipologii diferite, fiecare om cu povestea lui, n-am incercat prin ceea ce fac sa agasez lumea convingand-o obsesiv ca regulile mele de viata ar fi cele mai bune, Dumnezeu a lasat pentru noi 10 porunci, ne-a facut egali pe toti, ca oamenii au ales sute de alte reguli dupa care functioneaza, este deja problema lor si nu e dreptul meu sa pun intrebari legat de nimeni si nimic!...poate doar daca ar semana cineva de acolo de sus mai multa iubire de semeni in mintile noastre, ar fi cumva o solutie....mi-e dor de oameni frumosi si iubitori, tocmai de aceea ma intorc iar spre TINE si zic: fa Doamne cumva o minune!
Sursa imagine: https://weheartit.com/glavanmaria/collections/131077819-citate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu