Candva

 Uneori simt ca vidul din interiorul meu, tumultul  zilelor mai proaste imi dau  o stare ciudata, aproape ca devin nefunctionala, nu-mi vine sa fac nimic si nimic  parca nu-mi surade......noroc ca iubirea de viata nu-mi dispare, sanatatea o tin sub control si  cumva satisfactiile  raportate la familia mea  imi aduc calmul necesar mersului mai departe.

Trag tare de mine sa  schimb ce simt ca nu imi face bine...sunt o persoana care poate face mult chiar din nimic, chiar  ma incurajez mereu" hai ca poti Olga!"  refuz sa cred ca  imi pierd autonomia, chiar si fetele mele cand ma suna si ma intreaba daca am nevoie de ceva , le raspund ca am de toate...dar apoi ma sucesc si le spun ca am nevoie de ceva stiind ca asa vin si  le vad mai des...

Mi-am spus mereu candva va fi bine si pentru mine...candva-ul asta insa  nu s-a mai aratat si aici ma refer la faptul ca imi doream totusi pe cineva alaturi, e grea singuratatea si mai ales acum, vin sarbatorile de iarna ...2- 3 ore stau cu familia de Craciun dar apoi raman tot singura si poate nu e in firea mea  sa traiesc asa ...

Dar, ce fac eu acum? imi sabotez binele pe care il am? ca asa imi spun si prietenele, "ce bine de tine! nu trebuie sa gatesti...nu trebuie sa dai socoteala nimanui!"nu stiu daca gatitul e o problema la mine...chiar gatesc zilnic si  ma bucur cand ce fac este apreciat de cei din familie si nu numai... iar cu socoteala? daca eu nu cer socoteala cuiva, de ce mi-ar cere altii mie?

Am vulnerabilitatile mele...dar, muncesc la dezvoltarea inteligentei mele emotionale, fug cat pot de tot ce este toxic pentru mine, tin prea mult la mine sa ma abandonez cu una cu doua...nu bag sub pres nicio traire mai putin  laudabila, fac si ele parte din mine dar vreau in continuare sa explorez viata asta asa cum e ea, cu bune si cu rele!

Intre soft si hard

   

     

    Avem zile si zile, zile in care totul iti surade dar si zile cand parca  e plin de capcane in jurul tau si nu stii cum sa le mai feresti, exact ca in toamna pe care o parcurgem acum, carevasazica oamenii sunt ca anotimpurile...(cand foarte rece,  ploi,  zapada ...cand temperaturi de vara.)
    Se spune ca atunci cand Dumnezeu este scos din viata cuiva ajunge o prada a diavolului,  am crezut mereu ca nimic nu e intamplator in viata si ca oamenii pe care El ii scoate in calea noastra apar cu un scop...cand scopul este atins, ei dispar, mai devreme sau mai tarziu...uneori ramai cu inima sparta, pentru ca nu  intelegi motivele disparitiei, dar te duci mai departe cu un zambet amar in coltul gurii...pentru ca n-ai niciun drept sa-i "cloxonezi" pe cei care te elimina din viata lor....e alegerea fiecaruia la o adica daca vrea sa-ti  mai fie alaturi sau ba.
    Combustibilul care ma face sa merg mai departe de fiecare data e optimismul care cumva ma ajuta,  imi da vointa si putere sa inteleg ca oamenii au dreptul sa fie exact asa cum vor ei...si "calitatea " indoielnica a unora nu mai e asa deranjanta in ochii mei...nu disponibilitatile celor din jur ma fac sa fiu  ceea ce sunt, nici furia si nici dezgustul ci intelegerea, clementa cu care privesc experientele din viata.
    Cand treci printr-un accident cerebral ischemic inveti cumva sa-ti repari mintea si emotiile, suntem conceputi  cum bine spunea cineva ca si calculatoarele, mintea e software-ul iar corpul e hard-ul,  comenzile merg de la capsorul nostru. 
    Lumea magica a radioului, mi-a  scos in cale oameni si oameni, tipologii diferite, fiecare om cu povestea lui, n-am incercat prin ceea ce fac sa agasez lumea convingand-o obsesiv ca  regulile mele de viata  ar fi cele mai bune, Dumnezeu a lasat pentru noi 10 porunci, ne-a facut egali pe toti, ca oamenii au ales sute de alte reguli dupa care functioneaza, este deja problema lor si nu e dreptul meu sa  pun intrebari legat de nimeni si nimic!...poate doar daca ar semana cineva de acolo de sus mai multa iubire de semeni in mintile noastre, ar fi cumva o solutie....mi-e dor de oameni frumosi si iubitori, tocmai de aceea ma intorc iar spre TINE si zic: fa Doamne cumva o minune!


Sursa imagine: https://weheartit.com/glavanmaria/collections/131077819-citate