Definitii sau convingeri de viata

   

     Cautam mereu definitii despre viata, desi mi se pare ciudat, azi am incercat sa-mi raspund cumva, viata mea e in oamenii care ma inconjoara, pentru ca fiecare din ei si-a pus cumva amprenta, cu un zambet, cu o vorba, cu un ras sau cu un plans, cu o bucurie sau cu o suparare...
     Am fost dezamagita de foarte multe ori ca sa mai pun intrebari vietii, continui sa merg mai departe dar mi-e dor de amintirile mele, de oamenii care insemnau mult pentru mine, dar nimic nu sta pe loc, oricat ne-am dori acest lucru, mereu exista un alt act al vietii sau o alta scena care te trezeste la realitate si realizezi ca a fost totul doar in imaginatia ta.
    Mi-au reprosat multi ca eu am trait intr-un glob de cristal, ca am fost protejata si ca ma rog ..cate si mai cate...ar fi fost bine sa fi fost asa...dar, se pare ca eu am protejat pe altii, in felul meu, poate acum ma simt binecuvantata, pentru ca El mi-a aratat ca  am mult  de oferit, de apreciat si nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de impliniri si mai e ceva! nu vreau sa raman corigenta la pusul in practica.
   As vrea in 2017 sa nu pun lacate inimii atunci cand simt cu adevarat ceva, sa nu incui usa sufletului de frica sa nu mi-l fure cineva, tanjesc sa traiesc fara frica ca pot fi ranita, vreau sa iubesc liber! vreau sa fiu eu insami, cat mai naturala, sa ma comport cumva diferit si mai ales sa scap cumva de balamucul lumii care judeca si te eticheteaza in fel si chip. Vreau sa zambesc mai mult, pentru ca se spune ca exista o relatie stransa intre zambet si unele comenzi care intersecteaza aria hipotalamica, adica cu alte cuvinte oamenii care zambesc mai mult se bucura mai mult de viata, traiesc mai mult si atunci cand se imbolnavesc le trece mai repede, apropos de hazul la necaz, atat de practicat de noi romanii. As vrea sa-i "imbolnavesc" si pe cei din jur cu zambetul meu si as vreaa sa inteleaga cei din jurul meu ca la un zambet se raspunde tot cu un zambet, la o imbratisare cu o imbratisare si la iubire tot cu iubire spre a putea sa ne luminam reciproc vietile....fiecare dintre noi este unic, un dar unic al lui Dumnezeu pentru omenire, fiecare dintre noi avem ceva de daruit altora, ceva ce nimeni altcineva nu are.
    Peste doua zile e Craciunul, hai sa fim oameni pentru oameni, craciuni si craciunite unii pentru altii!

 

Viata in culori

   

         Am o disponibilitate uriasa de a oferi iubire si protectie, sunt ca un tavalug de emotii si afectivitate, dar ma doare al naibii de tare cand unii  profita de acest lucru si ma cred fraiera....poate e si vina mea  ca iubesc fara sa cantaresc, fara sa judec...cand mintea ti-e plina de frumusete, lumea ti se arata frumoasa, doar ca exercitiul nemultumirii  rodeste in fiecare dintre noi si oricant ai face pentru unii oameni tot nemultumiti vor fi...Ideea este ca Dumnezeu ne da atat de mult si noi stim sa oferim semenilor atat de putin...de ce ne zgarcim? de ce se incranceneaza unii sa se scalde in nefericiri cand viata poate sa ne ofere atat de multe lucruri frumoase? Cineva imi spunea ieri ca traiesc mai mult pentru altii decat pentru mine si ma intreba cand voi alege sa traiesc pentru mine?Da, poate are dreptate... pe retele de  socializare toti sunt fericiti, toti par supereroi dar ma intreb cati dintre ei  sunt asa in realitate? ...pentru ca cea mai grea capcana a nefericirii este incercarea de a parea fericiti...viata traita frumos e adevarat ca nu trebuie strigata, o traiesti pur si simplu nu doar acolo in virtual ... si  daca ai apasat pe butonul log out sa te trezesti  al naibii de singur si nefericit...dar nu sunt eu in masura sa cataloghez oamenii tocmai  pentru simplu fapt ca  si aceste incercari de a parea fericiti induc acea stare de bine...nu intamplator se spune : ai grija la ce te gandesti ca s-ar putea sa se intample!
      Pe peronul vietii imi apar acum amintiri ce dor, dar imi imbrac sufletul in culori,  pentru ca insasi viata este o infinitate de culori, ma pregatesc pentru un an nou in care poate voi fi mai asertiva ( cum imi cerea sa fiu  mai zilele trecute o colega...) si voi cauta in timp pe fiecare dintre cei pe care ii iubesc  oferindu-le sugestii legate de  culoarea potrivita..de ce? pentru ca pentru fiecare dintre noi viata are o alta culoare,  le-as sugera sa  tina cont si de nuante, au si ele importanta si farmecul lor, paleta griurilor ar trebui exclusa pentru ca ele reprezinta tradarile si tristetile...mai bine sa deschidem un curcubeu spre noul an cu culori calme, calde iar Bunul Dumnezeu sa intregeasca prin bunatatea Sa tabloul vietii fiecaruia dintre noi!
      Cei mai frumosi oameni din viata mea ii port in suflet si-i imbrac in cele mai alese culori pentru ca ii iubesc iar cand iubesti totul primeste o alta culoare iar  lumea mea plina de culoare nu se pupa cu lumea celor fara culoare.

Trecutele amintiri

     Nu stiu cum sunteti voi, dar eu la sfarsit de an sunt bantuita de ganduri care mai de care...dar una peste alta cand nu gandesc scriu ce simt si culmea acum  e momentu'! adica mai precis insir cuvinte care poate n-au nicio noima, dar asta e!!!...nu reusim sa stapanim timpul, el ne stapaneste pe noi si gandul ca suntem muritori ma obliga sa mai las un semn chiar daca e doar aici  in virtual, un semn care sa arate multumirea mea legat de anul care  se pregateste sa plece.
     O sa spuneti: ce-ti veni Olga sa te gandesti la trecut?nu mai bine te gandesti la viitor?  pot sa raspund ca nu! pentru ca am o stare care se aseamana cu a unei pisici alintate adica fericita, iubita, rasfatata careia parca  acum nu-i lipseste nimic!
      Paradisul nostru, al teranilor se pare ca nu-l construieste nimeni, nu ti-l ofera pe tava, trebuie noi insine sa-l imaginam, sa-l traim, sa-l construim cu fiecare zi, clipa si oameni, si asta e ideea ca el a prins  contur in viata mea, ma simt in starea aceea de zen cand iti place ceva, cineva si parca nu  mai vreau sa se termine, inchid ochii si amplific senzatiile iar cu imaginatia mea debordanta vreau parca sa inmagazinez totul, frumoasele amintiri ...ar fi pacat sa se piarda odata cu anul, mai ales ca finalul lui  mi-a scos in cale fericirea.
      Poate ca  Mai Marele mi-a lasat arta de-a vedea in  oameni ce e mai bun, m-a invatat sa am incredere in ei si mai apoi sa le darui libertatea de a fi ei insisi, am inceput sa fiu dependenta de prezenta cuiva in viata mea, imi place sa-mi fie dor de vorbele lui, de mangaierea lui, ii iubesc tacerile dar una peste alta astept cu nerabdare sa sune telefonul stiind ca la celalalt capat ma asteapta iubirea.Viata fara indragostire e ca si mancarea fara condimente, adica fada....si apoi eu vreau sa fur de la viata tot ce este frumos.
      Octavian Paler spunea ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, adica dorind fara masura, indraznind fara masura, iubit fara masura si parca imi vine sa  cant si eu ca si Gloria Gaynor :
    

Can't Take My Eyes Off You

You're just too good to be true

Can't take my eyes off you

You'd be like heaven to touch

I wanna hold you so much

At long last love has arrived

And I thank God I'm alive

You're just too good to be true

Can't take my eyes off you

Pardon the way that I stare

There's nothing else to compare

The sight of you leaves me weak

There are no words left to speak

But if you feel like I feel

Please let me know that it's real

You're just too good to be true

Can't take my eyes off you

Sincronicitate

 

      Aleg sa vorbesc despre acest acest lucru pentru ca in ultima vreme traiesc intr-o magie, adica gandesc mai putin si simt mai mult, dansez pur si simplu cu universul!...nu-mi sint suficient de clare si logice  unele lucruri dar am devenit extrem de increzatoare, cred in mine, in celalalt ..in clipa....in lume.
      Imi ascult intuitia si am inceput sa cred in potriviri, in potrivirea aceea perfecta care, parca ma asteapta....cand simti ca parca si celalat are acelasi As in maneca..e fabulos totul!...vorbeam mai ieri cu cineva drag mie despre aceasta alegorie a lumii, cand parca intuitia te trimite in fata unui altceva pe care poate ti l-ai dorit si care vine cu valente multiple incat nici nu-ti vine sa realizezi ca poate fi adevarat....dar simt, simt ceva!...simt  ca s-a deschis poarta oportunitatilor si ca tot ce imi doresc se implineste cu o viteza uimitoare....
      Gandurile mele sadite in mintea si  inima mea cu mult timp in urma incep sa prinda viata, sa devina realitate, vizualizez viitorul meu in culori pozitive, maestrii mei spirituali ma ghideaza spre drumul cel bun iar ingerii se pare ca ma ajuta sa merg cu incredere inainte, poate ar trebui sa-mi pun o centura de securitate ca prea evolueaza totul cu repeziciune, sa nu ma arunce de pe linia aleasa de amandoi, dar bucuria ca am fost aleasa  ma face sa simt din plin prinosul iubirii, protectia  Lui, o simteam si pana acum ...ma tinea pe brate...mi-a aratat-o de atatea ori...acum mi-a adus pe cineva in brate, pe cineva care ma face sa ma simt minunat in fiecare zi, cineva care imi impartaseste entuziasmul si care nu uita sa-mi aminteasca in fiecare zi ca acolo unde exista dragoste exista viata!iar asta  imi valideaza starea de bine!
      Iubesc si multumesc Lui ca mi-a adus un dar special inainte de Craciun!

Briosa

   

     Astazi nu am de gand sa bucataresc si nici sa vorbesc de preparate culinare, e post si ma abtin  pe cat se poate, dar vreau sa vorbim despre femeia - briosa, femeia dulceata, femeia care atinge sufletul  barbatului prin dulceata ei...deh!!! acum sa nu intelegem altceva..spun pe aproape toata lumea, ca n-ai cum chiar pe toata lumea, nu poti fi un borcan de dulceata oricat de sus ai incerca sa urci stacheta, peste poate,  e imposibil, asa si cu femeia dulce, trebuie inteleasa are si ea cerintele ei, standardul ei....
      Are si ea nevoile ei, sa asculte spre exemplu o muzica buna in liniste spre a-si reimprospata energiile, nu e obligata sa asigure fericirea altora prin felul ei delicat si prin feminitatea ei...vocea, rasul ei temperat, eleganta in vorbire sunt componente importante care atrag orice barbat...acum parca vad ca voi avea parte si de carcotase care vor spune"pisicoasa aia?...Ce enervanta e..!!!" si vor face uz de  panoplia de epitete din dotare care o  sa te faca pe loc sa crezi ca te inseli.
      Vocea conteaza...pentru ca daca adopti un ton cu cateva octave mai jos cu naturaletea care te reprezinta  esti salvata in orice situatie, cunosc barbati carora li s-au topit genunchii auzind o voce sexy la telefon sau pe radio...fara sa o vada in realitate....chiar azi imi spunea un coleg de radio, ca nimic nu incanta pe un barbat mai mult decat vocea calda  dar totusi ferma a unei femei care stie ce vrea.
      Dulcegariile au rostul lor in orice relatie, femeia dulce este foarte convinsa de sarmul ei,  prietenoasa cu toata lumea, deschisa la tot ce-i nou, este genul de femeie pe care ai vrea sa o ai tot timpul langa tine pentru ca stie sa-ti ridice moralul si sa te faca fericit, unii cad insa in derizoriu, devin ridicoli pentru ca asociaza comportamentul  cu altceva ...gandul le zboara la dulceata lui Venus si te numesc"pasarica"..mai sa fie!!! stati bine unii cu papilele gustative, sta in legea firii o sa spuneti, da! de acord dar nu uitati ca unele calcule matematice mai dau si cu virgula.
      Una peste alta femeia briosa poate sa fie  expansiva ca si aluatul din care e facut, pufoasa si moale ca o poveste de iarna cu zapada  cristalina, "praful de copt" e in mainile interlocutorului, e nevoie de atitudine si respect nu de mono-neuronatii care au tupeu si cred ca tot ce zboara se maninca! dar nu uitati ce se spune:o dulceata de fata nu trebuie pusa la pastrare ca se consuma singura...as mai adauga ca doar cei inchisi in sine nu pot simti dulceata frumusetii unei femei.
  Osho spunea legat de femei - treziti-va frumustea interioara!  subscriu!!!

 

Cele mai importante lucruri din viata mea....

     Fiecare dintre noi are o lista, una poate nedefinita pentru ca importanta lucrurilor  depinde de momentele vietii, fiecare dintre noi isi face din cand in cand niste socoteli, ce simt eu acum e sigur dar poate deveni incert la anul care vine, de aceea spun ca lista nu e definitiva, stergem sau adaugam in timp cate ceva, facem upgrade-uri mereu...sunt lucruri de care m-as putea lipsi chiar din acest moment, dar fiinte mai greu.Acum voi vorbi in genere, lucruri sau fiinte, pentru ca la un moment dat ele intregesc viata mea, suntem umani, ca atare mi-ar fi foarte greu sa ma izolez de lume, cred ca ar fi cea mai mare pedeapasa pentru mine sa fiu departe de iuresul vietii, de oamenii frumosi din jurul meu, de prietenii speciali pe care viata mi i-a scos in cale...de familia mea care nu e numeroasa dar e cea mai importanta pentru mine, cele doua fete sunt lumina ochilor mei, am o iubire nemarginita fata de ele si niciun sacrficiu nu mi se pare mult prea mare cand e vorba de ele...
   Iubesc oamenii cu micile sau marile lor egoisme, fantasme sau cum vreti voi sa le numiti, reusesc sa socializez foarte rapid, mai cu seama ca ei sunt cei care ma ajuta sa-mi desfasor proiectul cu Radio Tasha, exista carevasazica aceasta triada - familia, prietenii si radioul....cu prietenii si colegii de la radio ma sfatuiesc in multe privinte...sunt deci foarte importanti pentru mine.
    Multe intamplari din viata noastra le punem pe seama destinului, de ce? pentru ca oamenii din viata noastra nu apar intamplator, ei uneori ne schimba destinul, intalnirile cu ei nu stiu daca vin sub imperiul necesitatii sau o providentei de care eu ma bucur...cert este un lucru ca apar cand am nevoie, poate atunci cand destinul m-a ingenunchiat si multumesc si azi Lui ca e asa...depinde mult si de alegerile mele...cand soarta mi-a inchis o usa Papusarul Sef mi-a deschis o fereastra, uneori mai ratez si eu momentele de alegere si uite asa...ajung sa cred ca anumite trenuri nu trec decat o singura data prin gara mea....dar sunt inca vie si pot sa mai lucrez la sistemul meu de valori, pot sa-mi ajustez starea.
    Gratie radioului, pun perdeaua de muzica intre mine si rautatile cotidiene, lumea sunetelor frumoase ma linisteste, ma hameseste, vreau mai mult si mai mult, mai multa muzica buna...si uite asa ma separ cumva de tot ce-i nefast, o fi bine o fi rau? pentru mine e ok!iubirile astea de care va vorbesc imi slefuiesc cumva sufletul, sunt moarta dupa lectura, citesc pe net sau in real tot ce simt ca ma poate face mai buna, mai implinita spiritual  si incerc prim emisiunile mele sa-i fac pe ascultatori sa devina mai increzatori, mai siguri pe ei si nimic din ce fac nu ma oboseste ba mai mult ma fascineaza  buna interactiune pe care  o stabilesc zi de zi cu cei care ma asculta...viata e atat de frumoasa si avem vaste posibilitati sa o facem si mai  frumoasa daca vrem...nu vad cum unii pot sa spuna ca se plictisesc? poate ar trebui penalizati ca pierd frumosul vietii cu buna stiinta!
     Ma intreb insa ceva... una peste alta poate sunt eu o pivilegiata a vietii si poate  ca primesc mai mult decat mi se cuvine?multumesc inca o data Mai Marelui ca ma tine pe brate si  cred ca  unii in mod sigur  nu sunt constienti de ceea ce au si atunci devin frustrati...frumosul si binele cred ca sunt lucruri de la care nu e bine sa abdici, ne este dat sa traim o singura viata pe pamant, hai sa nu incheiem socoteala cu ea mai repede decat trebuie!Nu micsora draga cititorule  volumul iubirii de viata chiar si atunci cand ea iti mai da bobarnce, nu te da batut, du-te mai departe!Sunt perfect de imperfecta si chiar stau acum sa ma gandesc oare de ce ma iubeste lumea?...pentru ca da! ma simt iubita! 

Ecou sentimental

 

     Toate sunt trecatoare...asa se spune, dar parca unele trairi raman  si nu palesc in timp...raman la fel de vii oricat ai reseta memoria...ele nu se sterg. Gandurile mele provizorii, usor iluzorii imi ating inima dar niciunul nu ma ademeneste in asa fel incat sa cad prada lor, vin, poposesc, cocheteaza intre ele si daca  unul ia nota monologului, este usor declasat de cel care vine din urma  parca sa echilibreze...exista un soi de balans care ma  ajuta sa infloreasca  in sufletul meu starea de bine.
      Exista poate la fiecare din noi o incalceala existentiala, suntem vulnerabili si uneori de-a dreptul fragili, avem momente inmuiate in negru cand parca totul se prabuseste si parca talpa vietii o simti mai tare ca oricand, te zbati sa iesi din impas, te doare, dar cauti o schimbare, o cale mai buna, o rezolvare de frica sa nu cazi in prapastia nimicului....si uite asa gandurile se lipezesc, iesi din faza de negare, din meandrele constiintei  care vegheaza la tot pasul.
      Am inceput sa urasc noptile, sunt lungi in singuratate, exista  insa o rezolvare, am gasit ca dorul se dizolva prin scris, nu chiar complet...dar oarecum diminuat, apoi incerc sa visez si sa sper cand ma trezesc ca macar unul din visele frumoase sa ajunga  realitate....
       Sfarsit de toamna, mangaierea ei e rece si gandul imi zboara spre o lume mai calda si la propriu si la figurat...ma hranesc cu iluzii spre a-mi indulci existenta, e imperios necesar, asta imi stabileste un echilibru psihic si cu toate astea mi se pare ciudat sa ramai mereu cu amintirea vie a unui om care nu mai traieste, sa-ti amintesti chipul lui, vocea lui, obiceiurile poate chiar mai mult sa-i simti imbratisarea...dar, omul este o intrebare fara raspuns pentru ca el inseamna viata si viata este intr-o continua schimbare....Intr-o buna zi se va schimba si a mea!