Viata in culori

   

         Am o disponibilitate uriasa de a oferi iubire si protectie, sunt ca un tavalug de emotii si afectivitate, dar ma doare al naibii de tare cand unii  profita de acest lucru si ma cred fraiera....poate e si vina mea  ca iubesc fara sa cantaresc, fara sa judec...cand mintea ti-e plina de frumusete, lumea ti se arata frumoasa, doar ca exercitiul nemultumirii  rodeste in fiecare dintre noi si oricant ai face pentru unii oameni tot nemultumiti vor fi...Ideea este ca Dumnezeu ne da atat de mult si noi stim sa oferim semenilor atat de putin...de ce ne zgarcim? de ce se incranceneaza unii sa se scalde in nefericiri cand viata poate sa ne ofere atat de multe lucruri frumoase? Cineva imi spunea ieri ca traiesc mai mult pentru altii decat pentru mine si ma intreba cand voi alege sa traiesc pentru mine?Da, poate are dreptate... pe retele de  socializare toti sunt fericiti, toti par supereroi dar ma intreb cati dintre ei  sunt asa in realitate? ...pentru ca cea mai grea capcana a nefericirii este incercarea de a parea fericiti...viata traita frumos e adevarat ca nu trebuie strigata, o traiesti pur si simplu nu doar acolo in virtual ... si  daca ai apasat pe butonul log out sa te trezesti  al naibii de singur si nefericit...dar nu sunt eu in masura sa cataloghez oamenii tocmai  pentru simplu fapt ca  si aceste incercari de a parea fericiti induc acea stare de bine...nu intamplator se spune : ai grija la ce te gandesti ca s-ar putea sa se intample!
      Pe peronul vietii imi apar acum amintiri ce dor, dar imi imbrac sufletul in culori,  pentru ca insasi viata este o infinitate de culori, ma pregatesc pentru un an nou in care poate voi fi mai asertiva ( cum imi cerea sa fiu  mai zilele trecute o colega...) si voi cauta in timp pe fiecare dintre cei pe care ii iubesc  oferindu-le sugestii legate de  culoarea potrivita..de ce? pentru ca pentru fiecare dintre noi viata are o alta culoare,  le-as sugera sa  tina cont si de nuante, au si ele importanta si farmecul lor, paleta griurilor ar trebui exclusa pentru ca ele reprezinta tradarile si tristetile...mai bine sa deschidem un curcubeu spre noul an cu culori calme, calde iar Bunul Dumnezeu sa intregeasca prin bunatatea Sa tabloul vietii fiecaruia dintre noi!
      Cei mai frumosi oameni din viata mea ii port in suflet si-i imbrac in cele mai alese culori pentru ca ii iubesc iar cand iubesti totul primeste o alta culoare iar  lumea mea plina de culoare nu se pupa cu lumea celor fara culoare.

Culori sentimentale

 

     Se spune ca verdele este culoarea perseverentei, o culoare care te incapatineaza sa fii tenace, iti da puterea de a merge mai departe, ma gandesc ca a  fost isteata ideea sa-l plaseze si la semafor cu drept de  libera trecere...
    Imbrac  azi sufletul in verde,  verde crud,  nu verdele pal ci unul intens, asa simt  linistea si echilibru interior, imi da speranta si starea aceea de bine si parca as vrea sa trimit un amestec de culori spre cineva drag mie, un curcubeu cu un manunchi de sentimente si emotii si parca simt ca-mi cresc aripi spre o noua viata si vreau sa cred ca e un zbor frumos pentru ca cine crede in zbor e stapan peste zare, simt cum lastarii timpului prind viata, vibrez in culori vii si bucuria vietii o simt din plin.
    In sufletul unei femei e vesnic primavara, ploile dorului  si a sperantei cad mereu, dar sunt ploile iubirii, noi suntem cele care dam viata, suntem zambete impletite cu frumosul din camarile pline de bucurie si  speranta ale launtricului nostru, de multe ori alegerile noastre sunt pentru ceilalti, uitam de noi spre a le fi bine celor dragi....suntem oarecum insasi viata, un soi  bizar de miracol...
    Ploua afara...dar e soare in suflet  si stiti ce mi-a trecut prin minte? sa ridic in zarile necuprinsului un zmeu, zmeul iubirii ...sa se inalte sus - sus, sa pun o parte de suflet in el, sa pun culoarea sufletului meu, dar ma intreb si va intreb si pe voi cum e sa traiesti cu jumatate de suflet? de ce oare ne interzicem tot ce ne dorim cu adevarat?