Blog premiat

marți, 6 septembrie 2011

Simfonie toparceneasca...

     Azi simfonia cuvintelor m-a pus la treaba...jucau, dupa o anume linie melodica...cred ca au vazut ca imi "ruginise" putin sufletul,capatase o culoare cam nedefinita si ce si-au zis...???????hai, s-o punem la treaba! vad ca le-a reusit strategia, am deschis blogul si  incerc sa scriu ce-mi trece prin cap...
    Incerc insa sa-mi devirusez mintea de gandurile care m-au stapanit zilele trecute..ma las fascinata de puterea misterelor care stau pitite in cele mai neasteptate nise ale vietii, ma gandesc cat de placut  si  bine structurat reusesc fluturii sa-si faca rostul intr-o singura zi...sunt fericiti, traiesc totul la cote maxime pe cand noi oamenii ne chinuim zeci de ani sa  prindem frumosul vietii si unii dintre noi abia spre sfarsitul ei, apucam sa-l savuram...mie viata pot sa spun ca mi-a daruit din toate cate putin...vise , sperante, iluzii, iar el Papusarul Sef mi-a dat chiar credinta implinirii lor...dar, trebuie sa recunosc ca uneori superficialitatea realitatii m-a transformat  de cateva ori intr-o umbra a gandurilor mele...norocul meu e ca ma regasesc de fiecare data, ca o enigma, care isi traieste  propriul mister al vietii sale, cred ca nu intamplator am ales sa fiu moderator la un radio, mi s-a parut provocator, poate,... si chiar m-am regasit, am reusit sa ies din singuratatea fiintei mele launtrice, am ales sa iubesc si cruzimea realitatii, uneori ma face sa simt ca traiesc, e ca un sut... imi iubesc si defectele, pentru ca fara ele nu ar iesi in evidenta  calitatile, si nah! ca orice om am si eu din fiecare cate putin...sau mai mult, ma rog! ...nu neglijez nici esecurile...le accept si pe ele, pentru ca ele , una  peste alta ,m-au intarit, ador insa bunatatea, ea imi lasa speranta ca mai exista si oameni care iti intind o mana cand te simt la pamant...una dintre acele persoane este o fiinta draga mie...Camelia Andrei, nu stiu cum a facut ea, dar de fiecare data a aparut  cand ma simteam cazuta in haul  tristetii,ma ridica mereu...nu pot decat s-o numesc a nu stiu cata oara ingerul meu de pe pamant...s-o tina D-zeu multi ani buni si frumosi la fel de buna,de optimista, sa ramana la fel de   deschisa spre oamenii din jurul ei...pentru ca ea stie sa aprecieze oamenii pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce fac, reuseste sa transforme fericirea intr-un mod de viata si nu intr-o destinatie.
  Alaturi de ea, nu mi-e teama ca voi umple prea tare desaga cu suferinte si tristeti, ea m-a ajutat sa le arunc cand ele ma apasau, nu ma lasa sa trezesc in mine amintirile pe care apoi cu greu imi va fi dat sa le "adorm"...ea ma vegheaza...chiar si atunci cand dragostea mi-a venit alergand , a venit in intimpinarea ei,apoi cand ea s-a  terminat...m-a ajutat s-o las sa plece fara sa-i simt lipsa, ma gandesc insa la un lucru, ca n-am sa reusesc niciodata  sa-i multumesc pe pe cat trebuie, pe cat merita,  pentru  tot ce mi-a oferit de-a lungul prieteniei care ne leaga! nu pot decat sa spun ca pacea sufleteasca vine atunci cand oferi bucurie celor de langa tine traind implinirea acestora ca si cum ar fi a ta, sa ai parte de multa pace sufleteasca draga mea draga si sa nu uiti ca alaturi de tine, am castigat lozul cel mare la tombola viselor pe care viata mi le-a scos in cale!Multumesc! >:D<

9 comentarii:

  1. As vrea sa-ti dau un manunchi de sperante, un strop de iubire...sa fii mai bogata sufleteste,sa scrii numai despre implinirea ta, despre dragostea de viata imbracata in cele mai frumoase haine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Necazurile si suferintele sunt parte a vietii,dar asa cum spuneai te-au facut mai puternica, uite acum ai o prietena minunata langa tine astfel incat nu poti fi decat fericita!se vede clar ca va leaga o prietenie sincera...felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Inseamna ca mai gasim si oameni adevarati care asa cum spui apreciaza oamenii dupa ceea ce sunt nu dupa ceea ce fac, foarte frumos, felicitari ca ai gasit o astfel de prietena!Apreciez oamenii care lupta sa le fie bine celor dragi sufletului lor!
    Da, si pe mine ma inspira “altruistii”, ma indragostesc mereu de oamenii ce ofera si uita sa ceara inapoi, iubesc in secret oamenii ce nu spun niciodata ca nu se poate, visez sa-i intalnesc pe toti oamenii care s-au oprit vreodata din drumul lor pentru a intinde o mana de ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Lili,
    In viata ai nevoie si de greseli pentru a invata sa apreciezi lucrurile bune din viata ta...MULTUMESC PENTRU MANUNCHI!!!
    @Dan,
    Corect!!!!nu stiu ce m-as fi facut fara ea! ea a insemnat extrem de mult pentru mine, intr-un anumit moment din viata mea... si inseamna in continuare,sper sa ramanem asa ca doua surori toata viata! ea este sora pe care D-zeu mi-a dat-o acum , cam tarziu,dar la momentul cel mai greu din viata mea!
    @Elena,
    Sa ajungi sa intalnesti acei oameni minunati! stiu , cunosc sentimentul, sentimentul ca oamenii aceia ofera dezinteresat, fara a astepta ceva in schimb...sunt minunati cu adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru mine este extrem de important sa stiu ca am oameni frumosi la suflet in jurul meu, chiar daca nu neaparat fizic, cat psihic. Daca stii ca undeva fie aproape, fie departe exista un om care zambeste cand isi aminteste clipele petrecute cu tine, ca ii e dor de acele momente, atunci esti pe drumul cel bun.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tare bine este să ai prieteni adevăraţi!!! Să te ajute la nevoie, fără a-ţi cere ceva în schimb, să te susţină în orice situaţie, la orice oră, şi, mai ales, în clipa când nici ei nu au posibilităţi, şi totuşi te ajută, făcând eforturi enorme, de care să afli abia după ce ţi-ai revenit. Prietenie doar "din gură" există peste tot, pe toate site-urile, la toate colţurile, dar un PRIETEN ADEVĂRAT nu întâlneşti oriunde. Acest cuvânt a fost terfelit şi este încă pătat de răutatea multora.
    Am avut în viaţa mea multe experienţe din acestea, nu-i uşor să alegi prietenii în zilele noastre. Am avut nevoie de bucătăreasă, la nunta mea, am rugat o prietenă şi de-abia după nuntă am aflat că exact în acea zi era ziua ei de naştere. A muncit în acea zi, cât pentru 5 persoane, să mă simt eu bine. De-abia după 2 ani am putut să mă revansez şi eu. Dar am ajutat şi altfel de "prieteni" de N ori, care după aceea au uitat că exist... Aşa este lumea, dacă te vede că eşti bun, îşi imaginează că eşti şi prost, deşi eşti doar un bun creştin, iar faptele bune, vor fi apreciate sigur de Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  7. O asemenea prietenie te ridica si te face sa te simti in siguranta, chiar cand vremea rea loveste in poarta sufletului.
    Un sfat:
    Pastreaza in seiful inimii, floarea fara pret a prieteniei sincere!

    RăspundețiȘtergere
  8. Oare cand vom intelege ca suntem legati unii de altii,ca suntem parti ale unui singur trup?Doar atunci cand in spiritul iubirii pentru aproapele nostru,indiferent de rasa,culoare sau credinta,ne va invalui pe toti si va fi parte a vietii noastre,doar atunci cand toti oamenii se vor simti responsabili pt.binele celor dragi de langa ei-doar atunci vom desavarsi justitia.Sper ca ai inteles draga si buna mea prietena la ce ma refer.Te pup si te iubesc,caci in dragoste trebuie sa-mi iei defectele si calitatile....altfel nu se mai numeste iubire.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Felicia,
    frumos spus!"Daca stii ca undeva fie aproape, fie departe exista un om care zambeste cand isi aminteste clipele petrecute cu tine, ca ii e dor de acele momente, atunci esti pe drumul cel bun" de acord cu tine!
    @Dana,
    Daca te ajuta cu ceva, am simtit si eu sentimentul asta, nu esti singura!
    @Elena,
    Pastrez,si o voi pastra cat voi trai!

    @Camelia,
    Stiu la ce te referi...dar eu cred in justitia divina!!!>:D< de aia nu scapa nimeni!

    RăspundețiȘtergere