Nu leg amintirile placute de cele neplacute, e pacat sa le stric imaginea, ma straduiesc asadar sa dau" delete" celor dureroase, sa le uit, mai cu seama daca impactul cu acea persoana a fost accentuat , si nu ma refer la iubit, ci in general , poate fi ruda, sau pur si simplu prieten...
Cautand prin folderele cu poze, gasesc amintiri dragi, si nu de putine ori o imagine poate trezi in mine sentimente si fiori identici cu cei pe care i-am trait in acele momente, imi hranesc sufletul, nu ascund si n-am sa ascund nimanui ca sunt o romantica incurabila, sunt convinsa ca veti spune ca au si amintirile neplacute rostul lor, si ca da, fiecare dintre noi are si asa ceva...nu ma indoiesc, am si eu...evident! n-am fost scutita...ele ne ajuta pe undeva sa vedem viata asa cum este ea...cu bune si cu rele, cele rele insa de multe ori ne fac mai puternici, ne pregatesc pentru urmatoarele lovituri pe care mai devreme sau mai tarziu viata ni le va da din nou...
Intrebarea mea pentru voi este urmatoarea:
Reusiti sa faceti o segregare, reusiti sa separati amintirile placute de cele neplacute...sau le luati la "pachet",purtandu-le in "desaga amintirilor " toata viata?
Acest subiect va fi dezbatut intr-o proxima emisiune de radio, si toate parerile voastre vor fi citite la postul de radio la care eu moderez, adica aici:
Off!!! Tasha, asa este viata, poezie, pasiune, echilibru, feminitate,n-am sa uit insa amintirea legata de chipul unei persoane dragi mie,n-am s-o uit niciodata!e vorba de prima mea iubire...ah! cat de minunate au fost acele momente!
RăspundețiȘtergereCarmen, am intrat pe blogul tau si am gasit citatul din Coelho, suna tare bine...se potriveste subiectului:
RăspundețiȘtergere"În toate povestile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esența vieții, pentru că poveștile de dragoste conțin toate tainele lumii."...subscriu!!!
Nu cred că e bine să separăm amintirile "bune" de cele "rele". În fond, e o departajare relativă şi foarte subiectivă. Într-un anumit moment, unele evenimente au fost "rele". Oare ? Poate că, mai departe, consecinţele lor ne-au dus pe drumul corect, pe care n-am fi păşit dacă ne-ar fi precedat nişte evenimente pozitive. E greu de spus ce e bine şi ce e rău în amintiri. Sunt necesare, bune şi rele, aşa cum e necesară noaptea pentru a potenţa forţa zilei.
RăspundețiȘtergeream si eu o intrebare...
RăspundețiȘtergereCe-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?
Multumesc, Vocea-de-departe, asa ma gandeam si eu sa le luam la pachet,cum vin...insa eu incerc sa le reprim pe cat pot pe cele "rele"...nu-mi iese de fiecare data, hai, s-o recunosc si pe asta!;))
RăspundețiȘtergereMare dreptate ai, consecintele celor rele ne-au aratat adevarata cale....sau adevarata fata de lucrurilor.
Nymphetamine,
RăspundețiȘtergereSincer, nu mi-as da amintirile pentru nimic in lume...doar daca m-ar lovi o amnezie, asta n-ar mai tine de mine...,oricum cu fiecare clipa ce trece, am noi amintiri, amintiri care mai devreme sau mai tarziu, ma vor "striga"...vor cere sa fie evocate.
Dar, acum sa intreb si eu, tu ce ai alege? :)
Nu pot alege. Fără cele triste, nu le pot aprecia pe cele bune. Şi chiar de-ar fi s-o iau de la început, aş alege aceleaşi lucruri, mă tem...
RăspundețiȘtergereApreciez raspunsul tau, draga Mona, ma tem ca si eu asa as alege, asa cum au fost, bune, ne-bune, au fost ale mele si le-am trait din plin, eu nu merg cu jumatati de masuri, ori tot ori nimic! ;))
RăspundețiȘtergereeu cred ca as alege sa pierd amintirile, pentru ca am abia 19 ani si am o viata intreaga inainte.
RăspundețiȘtergeree adevarat ca ar fi greu sa nu-mi amintesc nimic din copilarie, insa viata mea abia acum incepe cu adevarat.
Ei, draga mea Olguţa, cred că ai început să mă cunoşti deja din versul meu... Eu trăiesc intens, plâng atunci când mă doare şi râd când sunt fericită. Între aceste stări... nu prea este loc.
RăspundețiȘtergereAmintirile care mi-au lăsat urme amare, încerc să le ascund cât mai adânc, în sertarul acela negru, de care, să nu-mi mai amintesc unde i-am pus cheia. Bineînţeles că sunt zile când acel sertar se mai deschide şi singur, dar timpul îi pune lacăt din nou, însă, amintirile frumoase le păstrez la loc de cinste, în sufletul meu, pe chipul meu, în mânecă mai exact, şi... ştii de ce? Doar pentru simpla dorinţă de a trăi omeneşte.
Te îmbrăţişez cu drag!
Nu avem ce faca.Viata este complexa, otraim, iar pe final ne cicalesc amintirile mai frumoase sau mai putin frumoase.Sunt totusi o parte din viata noastra.
RăspundețiȘtergereO saptamana frumoasa la purtator iti doresc impreuna cu binecuvantari draga mea.
In bagajul vietii fiecaruia exista amintiri placute si neplacute .Proportia este pentru fiecare alta dupa cum intamplarile vietii i-au marcat .Recunosc ca sunt momente cand traiesc din amintiri ,dar nu ma las coplesita prea mult sau aleg sa traiesc din amintiri placute ,frumoase .Eu gandesc ca daca ai suferit destul, a sosit timpul sa te ridici si sa pornesti la drum. Sterge-ti lacrimile, scutura-te de praful trecutului si incepe sa-ti faci bagajele. Daca ai retineri aminteste-ti ca momentul prezent e tot ce conteaza pentru ca de acest moment depinde viitorul tau. Limpezeste-ti mintea de la atatea ganduri de durere, spala-ti ochii ca sa te asiguri ca vei vedea mai bine si mai clar de acum inainte. Pune in bagajul tau lectiile invatate din experientele trecutului, incredere in tine, dorinta de a cunoaste si de a te cunoaste. De asemenea nu uita sa adaugi putina credinta si sa pornesti la drum convinsa ca totul se intampla asa cum e mai bine pentru tine. Dupa ce ai impachetat, poti sa-i lasi un bilet suferintei tale din trecut, multumeste-i pentru lectia pe care tocmai ti-a dat-o si lasa detasarea sa-si faca datoria, o lasi pe maini bune . De asemenea, inainte sa pasesti pe pragul casei ar fi bine sa arunci o privire in oglinda pentru a-ti aminti de aceasta imagine peste cativa ani. Daca te-ai uitat in oglinda si ai vazut o fata obosita, brazdata de lacrimi, cu cearcane si ochii inrositi, ce astepti? zambeste! Nu, nu incepe iar sa-ti plangi de mila.Sa-ti amintesti doar de ce-ti incanta sufletul si-ti coloreaza viata !
RăspundețiȘtergereFiecare eveniment din viata noastra se transforma la un moment dat in amintire. Placuta sau nu, ea ramane pentru totdeauna in sufletul nostru.Despre amintirile neplacute nu ne place sa vorbim. In schimb, ne aducem cu placere aminte de toate lucrurile si persoanele frumoase care ni s-au intamplat in vaita, indiferent daca acest lucru s-a petrecut ieri sau cu ani in urma. Pentru ca unele lucruri sau persoane au menirea sa ne schimbe viata sau perspectiva asupra unor lucruri din viata noastra. Amintirile ne tin in viata.Amintirile ne fac sa mergem mai departe Amintirile ne fac mai puternici.Amintirile ne fac sa iubim viata.
RăspundețiȘtergereFara trecut nu ar exista prezent, ca sa nu mai vorbim de viitor. maine nu exista fara azi, asa cum o zi geografica incepe la ora 00:00 si se termina la 23:59. pina aici nimic nou, nimic necunoscut. ne trezim in fiecare zi, mancam, urmam orarul unor activitati banale sau intelectuale, dormim , ciclul vietii face miscari de rotatie in jurul nostru. cum ar fi sa te culci intr-o noapte, si sa te trezesti a doua zi ca nu stii cine esti, ce cauti si incotro te indrepti? pt unii amintirile sunt cel mai cumplit chin in timp ce pt altii sunt tot ce mai au in viata. eu spre exemplu m-am hranit intotdeauna cu amintiri. nu pot sa uit ce am trait pt ca ar fi ca si cum nu as mai respira. imi sufoc e-ul cu amintiri.
RăspundețiȘtergereAmintirile in primul rind sunt lectiile de viata sau din viata pe care ar trebui sa ni le insusim incepind din perioada copilariei si pina la momentul respectiv.Nu pot trai din amintiri ci doar din intepciunea deprinsa in trecut...pentru a nu mai face aceleasi greseli, pentru a cunoaste persoanele si Oamenii si diferenta intre ele, pentru a ma indrepta spre calea unei vieti sanatoase si ar fi ideal daca as putea sau am putea invata din greselile altora, am economisi energie si timp.Ceea ce am invatat eu personal...multe ...si cu cit aflu mai mult cu atit imi dau seama ca nu stiu destul si nici prea mult, in consecinta mereu trebuie sa fii informat atit in plan profesional (cu experiente din trecut ) dar si in lectiile de viata- ei bine am descoperit dupa vreo citiva ani de la terminarea liceului ce inseamna "a nu da cinstea pe rusine", "ca banii nu sunt un scop ci doar un mijloc", ca "banii te fac doar bogat insa scoala si experienta vietii te face un adevarat OM"; trebuie mereu sa gindesti pozitiv, sa fii incarcat de energia pozitiva de a face, de a realiza ceva, de a crea ,chiar daca "incepi de la lingura"...toate acestea desigur fac referinte la un trecut personal in functie de educatia parintilor,fratilor,rudelor, conjunctura prietenilor,amicilor,colegilor de scoala, a profesorilor(este foarte important) si de ce nu dar nu in ultimul rind a colegilor de munca;a persoanelor pe care le cunosti in tot acest timp.
RăspundețiȘtergereAmintirile cu incarcatura emotionala negativa puternica, da...Nu e de ajuns ca ai trait odata un stress, o durere, o pierdere, o frustrare, ci le traiesti de mai multe ori...Un rau gratuit pe care ti-l faci singur. Exista o legatura intre psihic si somatic. Cancerul e un exemplu. Daca retraiesti activ amintiri dureroase, si le mai si interiorizezi...E un pas spre autodistrugere. Incet, dar sigur. Pe de alta parte, aminitirile frumoase pot avea un efect reconfortant, chiar reparator. Cine reuseste sa le selecteze clar, va trai 120 de ani! Dupa cum vezi, am ales interpretarea ad literam .
RăspundețiȘtergereAmintirile ne construiesc. Toate acele elemente albe, gri, negre, incuiate sau asezate pe raft la vedere, ne-au modelat caracterul. Daca vrei sa-ti amintesti cum erai la 16 ani, rascoleste amintirile. Daca vrei sa sti de ce esti nefericit fa tot asa. Toate reactiile, imaginile, gustul, uimirile pe care le-ai trait se transforma in amintire. Poate ca nu iti amintesti totdeauna exact, sau ai lacune dar simti adierea, frisonul pe care l-ai avut.
RăspundețiȘtergereAmintirile mele sunt ba dulci, ba amare. Nu pot insa sa ma dezic de cele amare pentru ca uneori si amarul da gust.
subscriu!!
Ștergere