Sufletul meu pluteste in deriva...cred ca a fost lovit de sindromul Crusoe, naufragiaza...asteapta sa ajunga pe acea insula pustie, unde nimic n-o sa-l mai atinga, va fi evadarea lui din lumea perfida....acolo, visele, iluziile nu ti le mai pateaza nimeni, esti departe de mozaicul oamenilor sibilinici,oameni care joaca pe anumite note, cuprinse intr-un arpegiu conventional.Cineva spunea ca batrinetea este varsta intelepciunii, nu cred ca am s-o ajung, pentru ca asa cum am spus de atatea ori, eu n-o sa fiu mare niciodata!..poate doar o sa ajung sa-mi numar regretele...regrete ca n-am stiut cu adevarat cui sa-mi deschid sufletul, regrete ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand mi s-au deschis anumite oportunitati...regrete ca am avut prea mult calm si rabdare cu anumite persoane, regrete ca activitatea mea internautica, a fost quijoteasca, zadarnica, de prisos...acum , capitulez, ma retrag...poate sunt nevrednica de lumea care m-a facut sa ma reindragostesc de viata, de esentele ei, Goethe avea o maxima celebra "Am pierdut lumea intreaga, m-am pierdut pe mine insumi"....incercarile, provocarile ei sirete si neavenite m-au facut sa-i spun acum - la revedere!
Imi pun insa o intrebare retorica, de cate ori se poate sfarsi lumea pentru un om? :(
SURSA FOTO:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.cancan.ro/usr/imagini/2011/02/17/376276-naufragiu.j
Intr-adevar tristetea este unul dintre cele mai urate sentimente existente... dar, care totusi ne acompaniaza in anumite momente ale vietii, cu sau fara voia noastra..din pacate!
RăspundețiȘtergereE bine totusi ca tristetea asta poate fi deseori luminata de o raza de speranta mai ales cand ai langa tine persoane care iti vor binele, persoane care te apreciaza pentru ceea ce esti si care stiu sa iti insenineze macar chipul cu un zambet ! EU TE APRECIEZ MULT, draga Tasha fie ca macar acest lucru sa-ti insenineze sufletul!
Ştii,te citesc mereu, doar că nu găsesc niciodată cuvinte potrivite pentru a descrie ceea ce faci, ce scrii...dacă aş putea şi eu să-mi transform sufletul în cuvinte…ar fi perfect,m-as elibera...!!!Ar fi unele a minuni,suflate cu aur…Pe când altele ar fi cenuşii,grele,ca de plumb…poate aşa cum sunt ale tale acum...ai grijă de tine! te pup si te imbrăţisez, aşa cum faci si tu in fiecare emisiune de-a ta.
RăspundețiȘtergereCugetarile tale, le mai au si altii...dar adevarul este ca viata nu se consuma pentru un singur om.Ea continua si omul trebuie s-o accepte asa cum este.
RăspundețiȘtergereGanduri bune de la Vrancea draga Tasha si:
Un nou inceput!
Elena, ma bucur nespus ca ai reaparut pe blogul meu...mi-a fost dor de tine!chiar foarte dor.
RăspundețiȘtergereNu e vorba de un om...e vorba de viata, in general!poate m-au ajuns si pe mine limitele, sau le-am ajuns eu pe ele...nu stiu, chiar nu mai stiu...acum cred ca cel mai bine e sa spun STOP CADRU! PAUZA!
...Cu totii gresim in viata asta. Unora dintre noi li se ofera sansa sa repare greseala, sa o corecteze, altora nu. Unii profita de sansele care li se ofeta de-a lungul vietii, altii nu. In orice gen de relatie, de prietenie, de colegialitate, de fraternitate, de dragoste se ofera o a doua, a treia, a patra, a n sansa. Cine nu da o alta oportunitate cuiva de a-si indrepta greseala inseamna ca nu a gresit niciodata, iar asta este imposibil... Nu pot spune ca am gresit foarte mult in viata asta, dar nu pot spune nici ca nu am gresit niciodata, insa de cate ori am gresit mi s-a oferit si oportunitatea sa repar ce am facut rau. Uneori cerem o a doua sansa, alte ori nu o cerem, dar totusi ni se ofera. Profit sau nu profit?
RăspundețiȘtergereEi bine, asta ma intreb acum. Nu am cerut o a doua sansa niciodata pentru ca stiu ca nici eu la randul meu nu as fi oferit cuiva o alta oportunitate sa rectifice o greseala...Insa, destinul, soarta, viata nu stiu exact ce, mi-au dat sansa sa indrept anumite lucruri...iar acum se intampla la fel, doar ca nu stiu ce sa fac. PROFIT sau NU profit? VREAU sau NU vreau aceasta sansa? Oare unde ma va duce drumul asta daca merg pe el? Spre MAI BINE sau spre MAI RAU?...E prima data in viata cand am o alta sansa si nu stiu ce sa fac cu ea...totul este incert, nesigur, enigmatic...dar totusi...viata insasi e o enigma, o incertitudine, o nesiguranta. Niciodata nu stim ce ne rezerva ziua urmatoare, cum nu stiu eu acum ce imi va oferi aceasta noua incercare la care ma supune destinul, soarta, viata insasi nu stiu cine...
Mi s-a spus ca nu este bine sa ai regrete pt. ca tot ceea ce am facut ne arata cine suntem cu adevarat, poate mai gresim, suntem oameni si e normal dar nimeni nu e perfect...
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa iti doresc si toate cele bune.
Doamna Olga am citit mesajul
RăspundețiȘtergerelăsat la mine pe blog și sincer îmi pare
rău că ați plâns!Vă doresc să aveți
putere să treceți peste toate obstacolele pe
care le aveți în aceste momente și să mergeți
mai departe.
Vă doresc o săptămână frumoasă și liniștită!
Vă pup și îmbrățișez cu mare drag!
@Anonim,
RăspundețiȘtergereProfit sau nu profit,aceasta-i intrebarea..bine spus!iti dau dreptate legat de viata, este o enigma, o enigma pe care noi o dezlegam, cum?? depinde de puterea noastra de implicare.
@C.L.M,
Stiu...ti s-a spus bine, si totusi uneori avem regrete...le am si eu! asta e!nu sunt perfecta, nimeni nu-i perfect!am dreptul sa gresesc,asta e singura mea consolare!
@ Elena,
Imaginile tale minunate, mi-au lipezit ochii plansi,pe mine ma poate emotiona chiar si o floare, iar ce ai postat tu e super!o sa revin cu drag pe blogul tau!
Te iubim pentru sufletelul tau generos!
RăspundețiȘtergereTe asteptam cuminti sa revii cu forte proaspete!>:D<
Priveste partea plina a paharului si zi: "Doamne fereste de mai rau"!
RăspundețiȘtergereMaine va fi o alta zi. Soarele va rasari mai mare, mai frumos (chiar si in sufletul tau!).
Are dreptate Marada, vorba lui Scarlet O'Hara, "si maine e o zi"..sa fie una plina de zambete!
RăspundețiȘtergereToate trec...si dupa furtuni reapare soarele,sa fie cat mai repede in sufletul tau!
RăspundețiȘtergereDe la ILUZIE la DEZILUZIE nu este decat un pas, de la FERICIRE la DURERE la fel, iar atunci când alegem să ne complacem mai mult decît este normal, să trăim într-o LUME VIRTUALĂ, în care totul este frumos, cu flori neasemuit de colorate și de parfumate, cu fluturi multicolori, cu Zâne din Povești și Feți Frumoși și buni, va venii și momentul în care va trebui să realizăm că toate acestea nu sunt decît în IMAGINAȚIA noastră bolnavă , datorită faptului că în LUMEA REALĂ nu mai reprezentăm nimic, nici pentru noi dar nici pentru societate, alegând să ne refugiem în ABISSUL ILUZIILOR și HIMERELOR, căutându-i pe acei Feți Frumoși ori Ilene Cosânzene !”
RăspundețiȘtergereDeci sfatul meu, ar fii,
IUBIȚI-VĂ in LUMEA REALĂ, căci în cea VIRTUALA nu există IUBIRE !
@Edera,
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru gandurile bune! te pup si te imbratisez!
@Camelia, incearca...vei reusi cu siguranta!
pup si io cu mare drag!
@elena, stiu...stiu ca tori trecem prin asa ceva..nu numai eu!
@Lili, voi reveni, multumesc pt. gandul bun!
@Marada, mi-a fost dor de tine...ma bucur ca ai intrat!si da!...privesc partea plina,ca de obicei!
@dulcicasm,zambesc, acum chiar zambesc!
@Camelia, a reaparut...am cules cameliile de pe blogul tau si m-am luminat!
@Nelush,
De acord cu tine in prima parte a mesajului...in rest, nu prea,pentru ca si in lumea virtuala suntem tot noi oamenii,nu roboti sau plasmuiri!in ce ma priveste nu caut pe Fat frumos,caut un om normal, nu neaparat frumos ca infatisare, ca nici eu nu mi-s asa,un om cu interiorul asemanator mie, ca sa rezoneze cu sufletul meu...IAR CE FAC ALTII E TREABA LOR,NU JUDEC!