Blog premiat

sâmbătă, 3 septembrie 2011

O bucatica de cer...

    Noapte, cer, stele...o privesc pe cea care care mi-a fost oferita in dar..., steaua  mea, o sa credeti...ei, da! si steaua mea...ea n-a apus inca..dar am primit in dar o  alta stea...o stea a iubirii, o stea care mi-a luminat  sufletul si poate  il va lumina inca mult timp de acum incolo...cred ca cel care mi-a oferit-o, asta si-a dorit...sa-mi aduca lumina in suflet...Marcel Proust spunea: "Cauta mereu o bucata de cer deasupra vietii tale",v-ati gandit candva cata iubire si cata fericire se poate ascunde intr-o stea?...ma gandesc ca poate din cauza greutatii, supraincarcaturii ajung sa cada pe pamant...Offf!!! dar va rog ceva..sa nu ma acuzati  ca aberez amaslinit...Si da! stiu....o sa ziceti "Olga , aia sunt meteoriti...nu stele ale iubirii."si totusi... si daca eu vreau sa le vad asa...???aha! o sa imi spuneti ca sunt o visatoare  irecuperabila, ei...asa mai merge...accept!!! accept  chiar sa ma acuzati de romantism dus la limite imposibile ...am recunoscut in mod plenar ca sunt o tipa-atipica...asadar..imi asum dreptul sa risc totul, chiar si sa cada  tot ceru' peste mine...apropos, ati trait acel sentiment candva? ce-ati simtit?? sau ce v-a determinat sa spuneti asta? "halca"de cer...v-a ranit, cum ati depasit momentul? ati avut langa voi pe cineva care sa va "gingasheasca"...vorba unei bloggerite dragi mie Cristiana, care imi raspundea la un articol, cam asa:

"LA CATA AGRESIVITATE ARUNCAM, NOROI, FIERE, etc.-uri garla.. cred ca avem nevoie si de cineva care sa ne gingaseasca.."

11 comentarii:

  1. Da, m-a lovit o bucată de cer cândva, dar mi-a lăsat o zgârietură adâncă. Un an mai târziu, mi-a căzut o stea în palmă, şi de atunci am mare grijă de ea, să nu i se stingă flăcăruia...

    RăspundețiȘtergere
  2. Vocea_de_departe,
    Zgarietura, doare...stiu...ca e asemanatoare cu cea de pisica...am simtit si eu durerea ei, ma bucur insa sa aflu ca uite, o stea a ajuns in palma ta!...>:D< ai grija de ea! (asa mi-a spus si mie cel care mi-a daruit-o...) :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos Olga.......imi place cum iti asterni cuvintele.....cand o sa le depasesc, o sa-ti spun, acum traversez o perioada mai dificila, am avut poate si eu steaua in mana , vorba Vocii de -departe...dar se pare ca si-a pierdut stralucirea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai grija de steaua ta...poate cel care ti-a daruit-o, a pus margaritare in ea..>:D<
    Nu le risipi! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Strengarita spune....

    Toti visam la coltisorul nostru de cer , la steluta noastra stralucitoare , stii Olguta ce ne face sa visam la ele , faptul ca suntem indragostite, faptul ca iubim .Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna, din sclipirea stelelor, din caldura pamântului si lacrimile norilor. E o adiere de vânt cu nuanta, un râset de frunze, un cântec care rasuna... un drum anume... care te poarta în visele cele mai profunde. Traiesc din amintiri, vise si sperante. Daca mi s-ar lua acest mod de a trai as muri precum moare o floare atunci când nu este udata....

    Plutește printre stele... iar stelele-i esală
    Un corp de raze blonde... Căci am pluti 'mpreună
    Prin norii cei lunateci, prin stelele ce sună
    Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază,
    Una în brațul altei lumină fac frumoasă.....

    Cu drag Strengarita , alta ratacita-n univers...universul visatorilor . Pupici pe sufletelul tau frumos .

    RăspundețiȘtergere
  6. Stelele sunt făcute să lumineze. Poate de aceea se spune că atunci când se naşte un copil, o stea se aprinde pe cer. Astfel, fiecare viaţă este înscrisă în cer, are locul ei în cer, luminează cerul şi-i luminează pe toţi ceilalţi oameni.

    V-aţi întrebat ce s-ar întâmpla dacă, deodată, cerul şi-ar pierde toate stelele?

    E de neconceput! Nici nu ne-am mai putea da seama de fenomenele cosmice care s-ar petrece, fiindcă acesta ar fi sfârşitul, marele colaps al întregului univers.

    RăspundețiȘtergere
  7. Se potriveste o melodie la ce ai scris tu...Povestea noastra cu Proconsul:
    Versuri de dragoste - Povestea noastra - Proconsul

    I:
    Urme pe nisip se topesc sub valuri
    Pe obraz mai simt mangaierea ta
    Fa-ma sa inteleg de ce plange marea
    Dupa ce a privit in ochii mei
    Stele de argint ne lumineaza calea
    Vantul parca a stat dupa asfintit.
    ?? asta-seara in iarna
    Si ne va sopti povestea ei.

    Refren:
    Nimeni n-ar putea sa schimbe viata mea
    Orice s-ar intampla undeva in inima te voi pastra
    Chiar daca ai pleca astazi din lumea mea
    Stiu ca te voi urma
    Viata mea este si a ta.

    II:
    Ochii mei sunt plini de ale tale lacrimi
    Mai mirosi a mine, ca tine mai miros
    Noi vom adormi mangaiati de valuri
    Marea ne va spune 'Somn usor!'.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi se spune că sunt o neînţeleasă, am o exprimare de "poetesă", metaforică, nu prea ştiu să mă exprim "româneşte", cum o fac mulţi, să spun "lucrurilor pe nume" în concepţia unora, iar în a mea: "să dau cu bâta-n baltă". Mereu spun: "sub cerul meu", referidu-mă la cuibul pe care mi l-am construit în mintea şi sufletul meu. Mi-am construit acolo, undeva, departe de mulţi gheţari, o lume a mea, cu cerul meu propriu, unde nu are loc cuvântul violent, lacrima amară sau nori grei de tristeţe. Bolta cerească nu este doar a mea, nu am eu puterea de a o schimba cumva, şi nici nu vreau să o posed, sub ea trăim toţi, cu bune şi rele, cu bucurii şi necazuri, fiecare cum "îşi aşterne" sau cum "şifonează aşternutul". Fiecare cu petecul său de cer, cu steaua care i-a fost destinată, sau care-i îndrumă şi luminează paşii. Nu toate stelele sunt veşnice, unele se mai sting şi cad, altele se înmulţesc şi devin un "conglomerat de stele", un fel de "Calea Lactee", contează doar, să le menţinem în viaţă cu puterile noastre, cu sufletul nostru, putem reda strălucirea steluţei, o putem colora şi înveseli aşa cum ne dorim, putem culege razele ei, binefăcătoare, atunci când nici măcar nu ne aşteptăm. Dăruindu-i iubire, şi ea ne va dărui lumină.
    Îţi doresc din tot sufletul meu un cer plin de stele luminoase!

    RăspundețiȘtergere
  9. @Lili,multumesc..astept sa fie bine si sa-mi spui ca stele sunt in palma ta!
    @Anca, incerc...desi...sincer nu-i chiar usor!
    @Strengarito, ma bucur ca ai nintrat sa comentezi pe blogul meu...ratacito!!!! te pup si te imbratisez!>:D<
    @George in emisie, voi aduce si melodia celor de la Procunsul, la sugestia ta!
    @Dana Patrascu,IMI PLACE CUM GANDESTI!!! citesc cu drag poeziile tale, ma bucur ca in poezie gasesti hrana pentru sufletul tau..dai cuvintelor multa iubire si tot ce scrii iese minunat! un cer cu stele si tie!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ecaterina,
    Subscriu!!! ar fi dezastru!

    RăspundețiȘtergere
  11. Iubirea adevarata e un mit ,nu exista ....
    exista doar momente frumoase si clipe de neuitat
    si ca tot ce este frumos ...nu tine mult ...toate lucrurile bune si frumoase au un sfarsit...cel mai greu este ca nu ii poti comanda inimii ....
    aici este partea cea mai dureroasa ,ca iti pui sufletul in palma unor oameni care ti-l ard putin cate putin ...
    De azi ....mi-am promis ca nu am sa imi mai pun sufletul in palma oricui ...o sa am grija de sufletul meu pentru ca este tot ce am ,
    am sa imi inchid inima cu zeci de mii de lacate ...prefer o inima inchisa decat o inima franta ...
    De azi ,traiesc in lumea mea ....voi fi doar eu si sufletul meu ...am sa invat sa plang fara lacrimi,sa admir cu masca indiferentei pe chip,
    sa sufar razand... si daca totusi lacrimile nu-mi vor mai avea loc in suflet ....
    am sa le las sa curga ...din mine ...pentru mine ....de azi ...imi apartin doar mie ...

    RăspundețiȘtergere