Nu violentei de orice fel!

 

     In ultima perioada agresivitatea verbala se pare ca ia o amploare si o  viteza uimitoare, sunt unii extrem de satisfacuti dupa ce trimit"tablete" in dreapta si in stanga...fara sa se gandeasca cei  care o comit ca victimele pot avea de suferit, pot intra in depresii, stari de anxietate, pentru ca nu toata lumea e obisnuita cu limbajul angresiv,  traumele emotionale pe care aceste persoane  sunt nevoite sa le suporte le pun la incercare sanatatea psihica, au un efect devastator!
   As instaura o lege in virtual care ar trebui  cumva sa penalizeze aceste persoane care  tulbura linistea oamen ilor de buna credinta, i-as izola dupa  3  expresii licentioase,  abuzurile verbale cred ca ar scadea  in mod evident iar lumea s-ar feri  sa le mai foloseasca....dar, ce frumos visez, nu-i asa?
    Trecand insa cu vederea nu facem decat sa incurajam abuzul verbal,   sincer? detest persoanele care se  intrec in a da feedback nesolicitat, ce te bagi in seama frate? doar asa sa pari mai interesant? da-mi sfaturi atunci cand ti le cer..dar nu te baga aiurea in vorba doar sa pari tu buricul pamantului cum ca le-ai stii pe toate...nu ma pune cu spatele la zid si nu ma trage la raspundere, ca nu datorez explicatii nimanui...ca ti le ofer eu cumva fara sa te insinuezi fortat, e alta treaba...
   Sunt o persoana asertiva,  spontana si  prietenoasa cu persoanele care merita atentia mea...lupt cat pot pentru drepturile mele, dar nu calc peste cadavre, nu ma comport urat, imi exprim nemultumirile intr-un mod elegant, fara sa pun in dificultate persoanele in cauza...pot sa fac fata unei sesiuni de intrebari care vin din partea  ascultatorilor, dar ma blochez cand ele sunt lansate intr-un mod necivilizat...ma opresc din clarificari pentru ca refuz sa ma  cobor la nivelul  acelor persoane...am dreptul sa cer sa fiu tratata cu respect pentru ca si eu  ofer respect...am dreptul sa fac lucruri pe care ceilalti nu le aproba, cum de altfel si ceilalti au drepturi  identice...dar n-ar trebui sa avem dreptul de a agresa pe cineva si a-l pune in dificultate doar pentru ca dorim sa ne impunem cu orice pret chiar si cu cel al violentei verbale.
     Nu amenintati siguranta emotionala a celor din jur....ganditi-va daca raportul ar fi invers, ar fi pe placul vostru?




 Sursa imagine:  internet

Gura lumii-i sloboda!

    Prin marea  gradina unde ne facem zilnic veacul  numita internet intalnim flori si buruiene, de buna seama  am intalnit si eu  flori alese dar vai - vai! si buruieni  care mai de care...
    Unii prin distinsa lor inteligenta au tendinta sa te umileasca, crezand ca tarlaua asta au mostenit-o si au drepturi depline in a te minimaliza  sau jigni cum le vine lor la indemana si cat ii duce mintea( in ce ma priveste cand realizez acest lucru  elimin din campul meu vizual astfel de personaje )..culmea stiti care e?  ca niciuna din aceste persoane nu e de Doamne ajuta...au mari carente emotionale.
     Am haladuit pe multe forumuri, grupuri, am vazut multe batalii intre "destepti" si "gasculite", diferenta dintre cele doua categorii era calitatea feedback-lui, nu cantitatea...oamenii provin din culturi diferite, din medii diferite, mi se pare firesc cumva  sa se ajunga la conflicte...unii insa simt nevoia cumpulsiva de a-si etala superioritatea,  incercand cumva sa te demonteze pe tine...sa te umileasca prin atacuri sterile incercand sa-ti lase impresia de atotstiutori,  privandu-te cumva de dreptul la replica, nu creditez lipitorii de etichete, si incerc sa duc conversatia la parametrii pe care eu consider ca pot sa-i sustin, cand ma simt depasita, prefer sa ma retrag...Operatia asta de umilire spune multe despre caracterul celui care umileste nu despre  cel umilit...satisfactia stersului de ghete scade substantial in mana celui care o produce daca ii intorci elegant spatele....lovitura suna a gol, exchiband ca esti mai bun prin suspendarea dialogului...nu te cobori la nivelul respectivei persoane pentru ca nu dovedesti ca esti mai bun raspunzand in aceeasi maniera.
    Trancaneala unora am bagat seama ca e un fel de supa de emotii, condimentata cu furii care sorteaza si eticheteaza si de buna seama in ciufutenia lor nu realizeaza  cat sunt de penibili....nedreptate exista peste tot dar bunul simt te legitimeaza sa ignori, sa stai departe si  sa nu arbitrezi sa nu decelezi o lume  care cert este diferita de a ta. E mai simplu sa fii suparat ca vacarul pe sat decat sa te confrunti cu  mintile  populate cu dracusori  greu de exorcizat ai unora...iar dupa ani impusivi sau  cumpatati pe internet  ajung sa cred ca vorba  din popor e cea mai nimerita in acest caz - frunza verde loboda, gura lumii-i sloboda!


sursa imagine: internet

Jumatatea goala

 

     Observ in ultima perioada atata lume nemultumita in jurul meu...nu contest faptul ca  probabil unii au motive, dar tot asa de bine pot avea motive sa se bucure de ceea ce au...nu de ceea ce nu au...dar, vin eu pe de alta parte si zic: traim doar ca sa muncim? sa ne facem zilnic griji din orice lucru? sau sa fim fericiti?
    Nu poti fi "down" de dimineata!!!!  dimpotriva! te ridici din pat cu ganduri frumoase, pentru ca nu ai de unde sa stii cate dimineti ti-a harazit  Cel de sus, si atunci de ce incerci sa risipesti frumosul vietii?
    Cum procedez eu? fac tot ce pot din tot ce am... sufletul meu este arhiplin de lumina,  am si eu privatiunile mele, dar ele nu ma impiedica sa fiu fericita! Tot ce mi s-a intamplat consider ca a fost o binecuvantare din partea Lui, dar si o lectie de viata, m-au invatat sa pretuiesc ce am  la justa valoare.
    Se spune ca oamenii care intra in viata noastra sunt oglinzi si invatatori, ei bine! m-am oglindit in unii, am vazut frumosul, pentru ca da...in ochii privitorului e frumusetea...nu mi-e frica de reactiile celor din jur, nu mi-am automutilat sufletul, am incredere in mine, am incredere in ce pot sa fac sa-mi fie bine si prin binele meu sa nu deranjez pe cei din jur, dimpotriva,  sa-i las sa ma provoace,  pentru ca asa ma completez....asa reusesc sa descopar noi valente.
    Sunt receptiva la tot ce mi se pare frumos in  viata, darurile zilei, darurile prezentului si  incerc sa le savurez din plin si sunt constienta ca doar asa imi poate fi bine. Imi doresc lucruri frumoase si El imi da...nu barez calea spre exterior niciodata, imparatia sufletului meu e plina de frumos si oameni alesi si atunci ma intreb si va intreb de ce m-as uita la ce nu am? adica la jumatatea goala???Cantitatea de rezerve  pozitive care zac in sufletul meu e imensa, o explorez in fiecare zi, pentru ca acolo fac rod semintele fericirii!

Baloane de fericire

     Stateam in dimineata asta de vorba cu cineva drag mie si ma gandeam cat de putin trebuie  unui om sa fie fericit...si chiar potrivit faptului ca ma incapatinez sa-mi fie bine, Cel de sus imi scoate in cale oameni care imi dau din energia si entuziasmul lor care corelate cu  doza mea de naivitate ( de care chiar nu vreau sa scap, ca-mi face bine..! ) ma duce intr-o dulce speculatie si-mi creeaza starea de ZEN.
    Ma gandesc ca nu te pagubesti atunci cand oferi din preaplinul tau frumos, astfel incat atunci cand simt nevoia sa ofer o fac fara rabat... daruiesc sincer ganduri si sentimente ...si consider ca " betesugurile" sufletesti vin din rigiditatea unora, care mai derapeaza si o dau flagrand in gard uitand de sursa noastra interioara inepuizabila, pun bariere si apoi se plang ca sunt nefericiti.
     Imbratisez cu entuziasm copilaresc  zilele si gasesc frumusetea in peregrinarile mele din - Magazinul de vise, pe care il deschid  frecvent intre orele 10.00- 12.00, cunosc astfel oameni frumosi, cu povestile lor de viata, si daca ursitele nu mi-au adus plocoane, apoi Dumnezeu imi dezmiarda sufletul cu generozitatea gandurilor venite de la ascultatori...si, ma simt frumoasa pentru ca ma simt iubita. 
      Azi vreau sa eliberez spre univers baloane de fericire....prin muzica si poezie, pentru ca asa simt, pur si simplu! si...ma simt  castigatoare pe podimul vietii, in patratica mea de viata reala  iar asta conteaza foarte mult!merg mana-n mana cu bucuria si-mi colorez duios sufletul cu fiecare cuvant pur si maret care ma implineste.

 Sursa imagine - https://ro.stockfresh.com/image/3429151/color-balloons-with-gift-isolated-on-white

Preludiu pentru... NIMIC!!!

   

    Luandu-ma dupa cuvantul lui Isus care spunea legat de farisei asa " Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu", as adapta putin si as spune da-i preludiului ce-i a preludiului...  o sa radeti, dar fara preludiu nimic nu e la cote maxime,( tradus  cuvantul  preludiu, la modul metaforic, nu luat altfel..!!!) cand mimam doar, iese un mare NIMIC! si ma intreb de ce oare se mai risipesc unii oameni?
    Si acum s-o iau asa, pe bucati...de-a lungul vietii am avut colaborari cu diferite persoane, pentru unele am o stima deosebita si azi...pot spune cu mana pe inima ca am invatat multe  de la acele persoane, insa, am acceptat si colaborari cu persoane pe care am incercat eu sa le valorizez, deh!! paguboase rau  unele incercari, dar mergand pe principiul ca numai cine nu munceste nu greseste, am  acceptat spre jena mea si astfel de cazuri, oameni obtuzi care nu vor sa-si depaseasca defel conditia... dar  pretind "oda "la fiecare lucru facut de mantuiala! pai cum sa te laud frate cand tu esti de-a dreptul prapastios/a? unde incape in mintea ta ingusta loc de grandomanie,  si mai ales pentru ce? pentru autosuficienta? nu pui si tu acolo ceva...un ingredient, ceva,  macar care sa dea gust actiunii tale...? n-am fost niciodata corigenta la pusul  ideilor in practica, tocmai de aceea nu pot intelege uneori comportamentul jalnic al unora...si mai ales cum am mai spus-o nu am functionat  dupa regula nimicului  nici macar din curiozitate, pentru ca nimic ramane vesnic NIMIC!
    Voltaire spunea asa "Nu esti bun pentru nimic, daca esti bun doar pentru tine,  subscriu!!! ma detasez cu incantare de toti cei care" fack " nimic si se mai bat si pe piept pentru isprava, daca am suparat pe cineva sfidand nimicul, luati-o ca pe o provocare! faceti mai mult pentru voi, iar din preaplin oferiti si celor din jur! e o solutie pragmatica dupa care eu m-am ghidat in viata! Fiti asadar mai buni si lasati  Universul Nimicului departe ...iesiti din captivitate! 

Captiva in lumea mea de vise

   

  Sunt momente care ne determina sa luam decizii pe care poate le regretam la putin timp, dar decat sa-ti distruga sufletul  si inima, preferi sa spui  pan' aici a fost...o iau in alta directie, liberul arbitru e GPS-ul care iti conduce pasii...am gingasit poate prea mult, cu ganduri bune,  iubire de semeni, adevar si mangaieri  si cu ce m-am ales? cinism, razbunare, lipsa de scrupule, asadar imi rezerv dreptul de a ramane captiva in propriul meu magazin de vise....aici eu inchid, eu deschid, eu pun << inchis pentru renovare>> cand simt ca este momentul sa-mi reincarc bateriile sufletului.
    Mi-am pus sub lupa  gandurile, le sortez... pe cele pesimiste  le arunc la pubela,  ma duc la final de an doar cu cele  pozitive, reprim emotiile negative, gandesc si azi ca  viata noastra e mult mai frumoasa decat o vedem noi uneori...sigur ca depindem de confirmari in majoritatea datilor ca de aerul pe care il inspiram dar, nu e nicio tragedie daca cineva nu iti valideaza  atitudinea, gandirea, suntem unici si ar fi culmea sa fim toti de acord cu un punct de vedere  sustinut de cineva....asta pentru ca nevoile noastre sunt diferite, alegem " hrana" care ne satura sufletul...iar tubul de oxigen e la fiecare din noi...il gestionam dupa cum simtim!
   Nimanui nu-i merge viata ca pe roate, " volanul "e la noi iar daca am ales un traseu in viata si nu ne-a mers cum am dorit, sa nu ramanem blocati,  exista solutii care ne scot din impas, exista oameni care se incapataneaza sa ne ajute sa ne redobandim increderea, am dat si eu peste astfel de oameni care m-au ajutat la  rascruce de drumuri, m-au sfatuit sa o iau la dreapta  si pe prima banda, incet dar sigur, si am reusit, le multumesc  azi ca m-au sfatuit, mi-au alimentat sufletul, au fost carburantul de care aveam nevoie sa  merg senina mai departe.