Ganduri nedefinite

 

      Se spune ca cel mai bun mod de-a scapa de griji e sa le scrii...mdea! pai, daca asa stau treburile m-am asezat la tastatura si ia sa vedem cum facem...
     Poate ca ingrijorarile mele nu sunt alarmante, dar stiti cum se spune paza buna trece primejdia rea!...una peste alta ale mele griji dispar de la sine, pentru ca sunt ingrijorari normale, existentiale cumva legate de anumite situatii,  insa nu le las sa aduca efecte negative in viata mea, pentru ca eu mereu zic asa: fiecare problema are o rezolvare! E adevarat ca uneori poate ar trebui sa deschid un jurnal al emotiilor pe care le stapanesc cu succes cum spuneam intr-un articol, pentru ca nu ma las manuita de ele, dimpotriva ele ma ajuta la modul constructiv  sa-mi duc la bun sfarsit orice lucru!
    Am sa amintesc azi si despre un lucru bun pe care l-am intalnit pe Facebook, ne reaminteste periodic ce s-a intamplat acum un an, acum 2, 3 si asa mai departe...super tare aceasta fortare de rememorare! iti aduce cumva acea intensitate emotionala in prezentul tau...si e de foarte bine pentru mine! imi dau o stare de fericire...si poate de aici si aceste ganduri nedefinite de azi.
    Fericirea e legata si de satisfactiile pe care ti le da viata, daca te simti iubita e aproape garantata fericirea,  pentru ca iubirea este vesnica si vie si ne vegheaza ca si ingerii, timpul ne arata cum s-o pretuim....si cum spuneam azi unui chatist, in cautarea ei merita sa alergi toata viata! e sentimentul acela divin,  pentru ca eu asa il numesc,  el vine de la Dumnezeu, El este iubire si ne indeamna si pe noi sa fim asa!
   Apusurile mele sunt precum rasariturile, de ce? pentru ca pentru mine speranta e un drog care ma face sa vad lucrurile diferit, nu ne nastem invatati, invatam din fiecare zi cate ceva, ce pot sa-mi reprosez e ca poate am tinut prea mult de unele relatii, nu m-am desprins de ele la momentul potrivit...asta aducandu-mi cumva daune morale, dar stai putin ca nimeni nu e perfectiunea intruchipata , deci  mi-am facut mea culpa si ma duc mai departe cu bune si cu rele, maleficul are si el rolul lui,  dupa ce ai trecut prin iad, e asa placut sa vezi raiul!...multi au fugit de mine, fie ca s-au simtit prea buni, fie ca s-au simtit prea mici in fata mea, (deh!!! mi-am umflat putin si eu pipota !!!) unii au vrut sa savureze sunetul vocii mele, altii al mintii mele, si unii si altii s-au infruptat pe saturate, apoi au plecat, fie ca au simtit ca pot eu sa-i joc pe degete , fie ca nu le-a mers lor, oricum, ideea e alta ... si intr-un caz si in celalalt eu m-am simtit la fel de stapana pe mine, am fost insamantata cu imaginatie bogata si cumva am salvat fiecare situatie spre folosul meu, barajul emotional si spiritual, l-am simtit puternic chiar si la acele busituri pe care ti le da viata din cand in cand.
    A  fost un gand, mai putin definit,  care-mi lumineaza calea si ma ajuta sa ma ridic, dominat de vraja zilei, nu-mi plang de mila niciodata, pentru ca nimeni nu e singur pe pamant, e un mod  de a-mi desface aripile (nu sunt inger...dar, sunt inaripata de idei )cumva spre a merge pe linie dreapta!
    
   

Consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!!!

 

     Nu pot sa ma declar rockerita, ca nu sunt...( imi plac legendele si muzica mai soft, mai romantica...) insa, azi am ascultat o piesa a celor de la Sting, pentru ca m-am regasit in versurile  melodiei - Let Your Soul Be Your Pilot  si am incercat sa-mi restabilesc cumva relatia cu sufletul meu, poate fiecare din noi avem nevoie din cand in cand sa-l intrebam - ce mai faci suflete? ti-e bine?...si asta pentru ca el nu ne judeca niciodata, ne lasa uneori sa fim rebeli, sa facem tot ce ne trece prin minte..
   Cautam uneori raspunsuri la intrebarile cumva filosofice pe care ni le punem, ne chinuim mintea cu zeci de intrebari retorice, dar rar ajungem sa intrebam sufletul cum o mai duce, si de ce se intampla asta? pentru ca ne acordam prea putin timp noua insine!
    In ultimul timp m-am lasat traita de viata...si asta cumva m-a scutit de intrebari, m-am lasat pe mana Lui...nu m-am lasat insa gandita de altii, pacalim cumva timpul si lasam sa se creada ca totul e bine, pentru ca da! am putea lansa un slogan - consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!...Hai mai bine sa fim senini sa ne bucuram de fiecare zi ca de un dar special si pe campul de dor al sufletului sa plantam, iubire, iertare, compasiune si calauza sa ne fie inima care stie ce-i prieste sufletului! haina noastra energetica astfel va fi una mereu curata, scapand  de judecati, comparatii si etichetari, pentru ca iubirea spala tot, spala rautatea, invidia, iar sufletul ramane fara pete.
     Ce pot sa va spun in incheiere? lumina si iubire cat considerati ca va ajuta, daca nu e suficient - mariti doza!

Esti pace, esti liniste, esti lumina!

    Esti pace, esti liniste, esti lumina....Asta incercam sa-mi spun ieri cand pur si simplu din dorinta de a face cuiva un bine mi-am facut mie un rau...si din nou am ajuns la zicala din popor cu facerea de bine...de ce mama zmeului nu-mi vad eu de treaba si nu ma ocup de problemele mele care evident sunt suficiente ci mai trebuie sa incerc sa fac lumina si in mintea altora, zau daca pricep!
   Capul face - capu' trage...si am tras-o si eu! dar asa imi trebuie! m-am ales cu jigniri din partea altora  si cu toate ca am realizat ca acele atacuri verbele erau  manifestarea lipsei, a durerii si suferintei  acelei persoane am ripostat, fapt care m-a incarcat cu energie negativa, fara sa ma gandesc la un lucru pe care mama mi l-a inoculat de mica in minte, ca noi suntem parti din Dumnezeu,  nu avem voie sa fim nici atacatori, nici victime, aseara pierdusem pur si simplu contactul cu cine sunt!
    De obicei, iau pozitia martorului nu-mi cobor demnitatea la nivelul acelei persoane, intorc spatele si o las sa vorbeasca in van....aseara m-a cuprins panica si am reactionat...si rau am facut! dar macar mi-am facut si un pustiu de bine, am sters orice contact cu acea persoana, imi pare rau s-o spun pentru ca da! e vorba de o persoana cu dizabilitati,  se stie ca acesti oameni se confrunta zi de zi cu refuzul societatii, acum am inmultit si eu numarul celor care spun  nu! daca pana acum i-am compatimit, de acum incolo am sa ma feresc sa-i mai am in cale...probabil ca nu stiu suficient de bine sa citesc in spatele unei dizabilitati, am crezut ca acea persoana are mult mai multe calitati, ca asa da Domnul, ia intr-o parte si da in alta, dar am simtit o mare rautate si asta m-a dezarmat totalmente..unii dintre cei  cu dizabilitati ofera lectii de viata ...am vazut atatea cazuri de persoane care s-au intrecut pe sine in pofida defectului...dar, nu ma pot lupta cu bagajul de frustrari a nimanui, furii refulate, asa ca  spun: Iarta-ma Doamne, dar nu pot!!! Bunul Dumnezeu sa-i ajute si sa-i intareasca pe toti, eu insa nu pot sa mai raspund la un atac cu mangaiere.

"Scuzemie" sau prea multa introspectie

   

    Azi incerc sa pun capat temererilor care imi saboteaza mintea, incerc sa renunt la ideea ca oamenii pot macar pentru o vreme sa se comporte asa cum mi se pare mie firesc ca ar trebui...imi misunau prin minte zeci de scuze pe care le formulau intr-un fel sau altul sau pe care la randul meu le acordam celor care poate voit sau nevoit le greseam...dar, gata!!! nu mai vreau nicio vina empatica daca pot s-o numesc asa, vreau sa fiu recunoscatoare Lui pentru ca sufletul meu e plin de armonie,  si ca ma bucur de oameni frumosi in jurul meu, sunt sanatoasa, am doua fete minunate de care sunt mandra, sufletul meu e cald si luminos, vesel mai mereu, de ce as umbri starea cu nimicuri?
    Aproape tot ce imi propun reusesc sa duc la indeplinire, am incredere in fortele mele chiar si atunci cand unele situatii ma supara, intretin ganduri pozitive, ele vibreaza cu universul si emotiile pe care le traiesc rezoneaza  cu gandurile mele predominante, ma bucur de fiecare clipa, ma bucur cu alte cuvinte de viata!
   De ce as creste in gradina sufletului meu buruieni cand o pot umple cu flori? pentru ca ceea ce sadesc aia culeg....oglinda sufletului meu imi arata tot ce am si ce merit de fapt - oameni frumosi, dragoste si prieteni care ma ajuta sa depasesc obstacolele, o persoana care se respecta pe sine este o persoana care stie sa respecte si pe cei din jur si asta ii aduce multumire.
    Mai zilele trecute cineva imi trimitea in privat o melodie - VAMA - Copilul care alearga catre mare ,
raspunsul pentru acea persoana este ca viata este o oglinda si pentru rege si pentru cersetor..."coroana" inseamna virtutiile pe care le are acea persoana  indiferent de statut...nu conteaza cati supusi, cat de mare e imperiul ci nobletea....iar vocilor critice le spun sa nu mai invinovateasca pe altii pentru incidentele lor ci mai degraba sa caute in interiorul lor, pentru ca eu validez doar vocea mea interioara, ea nu ma scoate niciodata din ritmul vietii  dimpotriva ea imi spune ce e bine si ce nu e bine pentru mine, nu altii!...si mai e ceva ce nu trebuie uitat - darul neprimit se reintoarce la cel care il face...viata este darul cel mai de pret, trebuie sa visam macar la soare ca sa ajungem  la stele.