"Scuzemie" sau prea multa introspectie

   

    Azi incerc sa pun capat temererilor care imi saboteaza mintea, incerc sa renunt la ideea ca oamenii pot macar pentru o vreme sa se comporte asa cum mi se pare mie firesc ca ar trebui...imi misunau prin minte zeci de scuze pe care le formulau intr-un fel sau altul sau pe care la randul meu le acordam celor care poate voit sau nevoit le greseam...dar, gata!!! nu mai vreau nicio vina empatica daca pot s-o numesc asa, vreau sa fiu recunoscatoare Lui pentru ca sufletul meu e plin de armonie,  si ca ma bucur de oameni frumosi in jurul meu, sunt sanatoasa, am doua fete minunate de care sunt mandra, sufletul meu e cald si luminos, vesel mai mereu, de ce as umbri starea cu nimicuri?
    Aproape tot ce imi propun reusesc sa duc la indeplinire, am incredere in fortele mele chiar si atunci cand unele situatii ma supara, intretin ganduri pozitive, ele vibreaza cu universul si emotiile pe care le traiesc rezoneaza  cu gandurile mele predominante, ma bucur de fiecare clipa, ma bucur cu alte cuvinte de viata!
   De ce as creste in gradina sufletului meu buruieni cand o pot umple cu flori? pentru ca ceea ce sadesc aia culeg....oglinda sufletului meu imi arata tot ce am si ce merit de fapt - oameni frumosi, dragoste si prieteni care ma ajuta sa depasesc obstacolele, o persoana care se respecta pe sine este o persoana care stie sa respecte si pe cei din jur si asta ii aduce multumire.
    Mai zilele trecute cineva imi trimitea in privat o melodie - VAMA - Copilul care alearga catre mare ,
raspunsul pentru acea persoana este ca viata este o oglinda si pentru rege si pentru cersetor..."coroana" inseamna virtutiile pe care le are acea persoana  indiferent de statut...nu conteaza cati supusi, cat de mare e imperiul ci nobletea....iar vocilor critice le spun sa nu mai invinovateasca pe altii pentru incidentele lor ci mai degraba sa caute in interiorul lor, pentru ca eu validez doar vocea mea interioara, ea nu ma scoate niciodata din ritmul vietii  dimpotriva ea imi spune ce e bine si ce nu e bine pentru mine, nu altii!...si mai e ceva ce nu trebuie uitat - darul neprimit se reintoarce la cel care il face...viata este darul cel mai de pret, trebuie sa visam macar la soare ca sa ajungem  la stele.

Uit de toate, dar nu uit de mine!

     

       Nu-i greu sa incepi ziua cu dreptul, e suficient sa primesti un mesaj sau un gand bun de la cineva drag tie si ziua sa se deschida cu lumina si bucurie in  suflet, stropul de soare e deja in casa ta!
Trebuie sa recunosc ca am devenit pretentioasa cu oamenii din jurul meu,  ma dau gata oamenii cu inteligenta emotionala superioara mie..ei reusesc sa ma faca sa visez coerent, cu ochii deschisi cu alte cuvinte, una peste alta imi calibreaza mintea, imi multiplica energiile interioare si ma ajuta sa ma reinventez.
     Trag aer in piept cu curaj, imi depasesc toate fricile, ma eliberez de indoieli si-mi deschid inima...ascult  medalion Enya la Radio Tasha si sufletul meu pluteste, simt iubire, sustinere si  astea imi dau curajul pentru o zi mai buna, mai luminoasa si mai implinitoare.
      Uit de incheieturile care ma mai dor din cand in cand...uit de pielea tenului meu care isi mai schimba parametrii si nevoile, uit de kilogramele care se inghesuie fara voia mea.... uit de oboseala zilnica si de insomniile care mai cocheteaza cu mine, uit de toate si simt cum lumina interioara imi da starea de pace si liniste sufleteasca!
     Un weekend pe placul vostru sa fie, cu pace si tihna!