Poate ca ingrijorarile mele nu sunt alarmante, dar stiti cum se spune paza buna trece primejdia rea!...una peste alta ale mele griji dispar de la sine, pentru ca sunt ingrijorari normale, existentiale cumva legate de anumite situatii, insa nu le las sa aduca efecte negative in viata mea, pentru ca eu mereu zic asa: fiecare problema are o rezolvare! E adevarat ca uneori poate ar trebui sa deschid un jurnal al emotiilor pe care le stapanesc cu succes cum spuneam intr-un articol, pentru ca nu ma las manuita de ele, dimpotriva ele ma ajuta la modul constructiv sa-mi duc la bun sfarsit orice lucru!
Am sa amintesc azi si despre un lucru bun pe care l-am intalnit pe Facebook, ne reaminteste periodic ce s-a intamplat acum un an, acum 2, 3 si asa mai departe...super tare aceasta fortare de rememorare! iti aduce cumva acea intensitate emotionala in prezentul tau...si e de foarte bine pentru mine! imi dau o stare de fericire...si poate de aici si aceste ganduri nedefinite de azi.
Fericirea e legata si de satisfactiile pe care ti le da viata, daca te simti iubita e aproape garantata fericirea, pentru ca iubirea este vesnica si vie si ne vegheaza ca si ingerii, timpul ne arata cum s-o pretuim....si cum spuneam azi unui chatist, in cautarea ei merita sa alergi toata viata! e sentimentul acela divin, pentru ca eu asa il numesc, el vine de la Dumnezeu, El este iubire si ne indeamna si pe noi sa fim asa!
Apusurile mele sunt precum rasariturile, de ce? pentru ca pentru mine speranta e un drog care ma face sa vad lucrurile diferit, nu ne nastem invatati, invatam din fiecare zi cate ceva, ce pot sa-mi reprosez e ca poate am tinut prea mult de unele relatii, nu m-am desprins de ele la momentul potrivit...asta aducandu-mi cumva daune morale, dar stai putin ca nimeni nu e perfectiunea intruchipata , deci mi-am facut mea culpa si ma duc mai departe cu bune si cu rele, maleficul are si el rolul lui, dupa ce ai trecut prin iad, e asa placut sa vezi raiul!...multi au fugit de mine, fie ca s-au simtit prea buni, fie ca s-au simtit prea mici in fata mea, (deh!!! mi-am umflat putin si eu pipota !!!) unii au vrut sa savureze sunetul vocii mele, altii al mintii mele, si unii si altii s-au infruptat pe saturate, apoi au plecat, fie ca au simtit ca pot eu sa-i joc pe degete , fie ca nu le-a mers lor, oricum, ideea e alta ... si intr-un caz si in celalalt eu m-am simtit la fel de stapana pe mine, am fost insamantata cu imaginatie bogata si cumva am salvat fiecare situatie spre folosul meu, barajul emotional si spiritual, l-am simtit puternic chiar si la acele busituri pe care ti le da viata din cand in cand.
A fost un gand, mai putin definit, care-mi lumineaza calea si ma ajuta sa ma ridic, dominat de vraja zilei, nu-mi plang de mila niciodata, pentru ca nimeni nu e singur pe pamant, e un mod de a-mi desface aripile (nu sunt inger...dar, sunt inaripata de idei )cumva spre a merge pe linie dreapta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu