Capul face - capu' trage...si am tras-o si eu! dar asa imi trebuie! m-am ales cu jigniri din partea altora si cu toate ca am realizat ca acele atacuri verbele erau manifestarea lipsei, a durerii si suferintei acelei persoane am ripostat, fapt care m-a incarcat cu energie negativa, fara sa ma gandesc la un lucru pe care mama mi l-a inoculat de mica in minte, ca noi suntem parti din Dumnezeu, nu avem voie sa fim nici atacatori, nici victime, aseara pierdusem pur si simplu contactul cu cine sunt!
De obicei, iau pozitia martorului nu-mi cobor demnitatea la nivelul acelei persoane, intorc spatele si o las sa vorbeasca in van....aseara m-a cuprins panica si am reactionat...si rau am facut! dar macar mi-am facut si un pustiu de bine, am sters orice contact cu acea persoana, imi pare rau s-o spun pentru ca da! e vorba de o persoana cu dizabilitati, se stie ca acesti oameni se confrunta zi de zi cu refuzul societatii, acum am inmultit si eu numarul celor care spun nu! daca pana acum i-am compatimit, de acum incolo am sa ma feresc sa-i mai am in cale...probabil ca nu stiu suficient de bine sa citesc in spatele unei dizabilitati, am crezut ca acea persoana are mult mai multe calitati, ca asa da Domnul, ia intr-o parte si da in alta, dar am simtit o mare rautate si asta m-a dezarmat totalmente..unii dintre cei cu dizabilitati ofera lectii de viata ...am vazut atatea cazuri de persoane care s-au intrecut pe sine in pofida defectului...dar, nu ma pot lupta cu bagajul de frustrari a nimanui, furii refulate, asa ca spun: Iarta-ma Doamne, dar nu pot!!! Bunul Dumnezeu sa-i ajute si sa-i intareasca pe toti, eu insa nu pot sa mai raspund la un atac cu mangaiere.
