Blog premiat

vineri, 24 februarie 2012

Rusinea


    Ieri, unul dintre ascultatori mi-a sugerat sa  vorbim in emisiunea mea despre rusine, daca ne-a incercat acest sentiment candva, cum  si de ce s- a produs si ce am simitit in acel moment?
    As putea incepe prin a spune ca mie personal mi-e rusine uneori de lipsa de rusine a unor oameni, si cand spun asta ma refer exact  la tupeul cu care unii confectioneaza la greu  denigrari, le pun  si floricele din acelea spirituale (minciunele), pe care pur si simplu nu prea pricep cum le nascocesc, cum pot improviza in mintea lor atatea  bazaconii?...n-as putea sa fac asa ceva...niciodata, si nici nu as incerca macar, o spun cu mana pe inima, ca incerc sa -i inteleg , dar, daca nu reusesc ii iau asa cum sunt...si nu le spun"rusinica, rusinica..." e treaba lor si daca asa se simt bine  sa-si duca "binele" spre rusinea altora(ca a lor nu exista)  mai departe...ia un fir de par din palma daca poti, vorba sotului meu, D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!
     Am avut momente cand pur si simplu mi-as fi dorit sa se crape pamantul si sa ma inghita...m-a incercat si pe mine, acest sentiment si nu  o data...dar ce inseamna rusinea de fapt?sa cautam definitia din DEX  :
    RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ Expr. A muri de ruşine sau a-i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se simte foarte ruşinat. N-ai (sau n-are) ruşine sau nu-ţi (sau nu-i, nu le etc.) e ruşine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simţ, obraznic, nesimţit, neruşinat. 2. Rezervă, modestie, reţinere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ♢ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de ruşine sau a face cuiva ruşine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situaţie penibilă. 4. Motiv de a se simţi ruşinat; necinste, dezonoare, umilinţă. ♢ Expr. A păţi (o sau vreo) ruşine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) ruşine sau (e) mai mare ruşinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, ruşinos. A fi ruşinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se ruşinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om şi la animale. ♢ Compus: ruşinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic
    Ei, bine, unul dintre persoanele publice Cristian Tudor Popescu ,  cunoscut prin faptul ca este un gazetar incisiv spunea ca, citez" "Ruşinea este un sentiment indus de atmosfera din jur" si se  raporta la general spunand ca "este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obişnuiesc să-şi facă nevoile pe stradă, e posibil să-ţi fie ruşine s-o faci tu".
     Hmm!! dar ce te faci cu cei  pe care ii"scapa"? o fac la drumul mare, pe unde apuca, si, apoi mai au talentul sa-l si zgandare putin rahatul  sa "imbalsameze" atmosfera din jurul lor? greu de spus... dar te pui cu gustu' omului?...nahhhhhhhhh, lasa, ba, ca merge asa...vorba  celor de la Marfar....
      Rusinea la mine  vine cand exista acea contradictie  intre principiile mele de viata si faptele mele, n-as putea spre exemplu sa maninc seminte pe strada (cred ca mi-ar crapa obrazul de rusine daca as incerca),n-as putea sa scuip guma pe jos, cum vad ades ca o fac altii si ajungi sa  aduni pe talpile incaltarilor tale  lipiciul lor...dar, vreau sa pun o intrebare, te poti considera slab si influentabil daca te lasi condus de opinia celor din jurul tau?iti pare rau  si ti-e rusine  de  ce faci doar dupa felul in care esti aplaudat sau huiduit de lume?
       N-as putea sa denigrez o persoana care mi-a fost alaturi in drumul vietii  mele, chiar daca s-a intamplat sa fie perioada  mai scurta, pentru ca  indirect as lovi in mine, nu intamplator  zicala"cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti..."aaa!! nu sunt perfecta, repet, si o voi repeta cat va fi cazul...dar, am bunul simt , retinerea sa nu-l fac om de nimic pe cel care  a insemnat cat de cat ceva in acel rastimp pentru mine....mi-as bate eu obrazul si mi-as face procese de cuget ,dar poate toate acestea se induc in primii ani de viata, ni se trage de la educatia pe care  parintii  ne-o dau in cei 7 ani de acasa!
       Oare nu vine rusinea si de la neincrederea in noi? n-ar fi mai bine sa ne raportam la ceea ce credem NOI?..oamenii din jur ne vor intotdeauna binele? nooooo!! si vor incerca sa ne impiedice progresul uneori chiar prin vorbe descurajante, asadar, daca ne producem, daca devenim penibili, e ca  bunul simt, ne mai joaca feste, ne simtim ofensati, dar  atunci cand ocara celor din jur  depaseste pragul de sus cum reactionam?  cum se spala dezonoarea? aplicam legea talionului?
      Ati facut  gesturi de care v-ati rusinat imediat  dupa? ce ai simtit cand altii au facut acest lucru vis-a-vis de voi?
       Marturisesc ca pe mine m-a incercat o mare stare de dezabuzare, in astfel de cazuri.. mi-a fost rusine de nerusinarea  unora!

9 comentarii:

  1. Mie unu' mi-e rusine de nerusinarea guvernatilor..
    Iata, am intrat în anul Apocalipsei. De mii de ani de când exista, oamenii îsi asteapta neîncetat sfârsitul. Profeti, savanti, impostori, sefi ai unor secte religioase, prelati de toate orientarile, oracole etc. au întretinut mereu sentimentul vinovatiei oamenilor si al pedepsei divine. Cunoscatorii calendarului mayas ne asigura ca anul acesta, la 21 decembrie, Apocalipsa va veni, totusi, ca si vara în secuime, într-o zi de vineri. Sigur, mai sunt si alte sfârsituri de calendar: în 2070 calendarul musulman, iar în 2240 cel evreiesc de care, fireste, se vor speria altii. Dar, cum este de asteptat, viata nu va disparea de tot deoarece, asa cum arata experienta, microbii si parazitii rezista în orice conditii, astfel ca spatiul nostru geografic si spiritual, atât de generos cu asemenea entitati, nu va ramâne nepopulat, iar apoi, nu cred sa se gaseasca Apocalipsa si pentru ele. În România, tara cea mai nefericita din lume – cum arata Barometrul global al fericirii stabilit de Worldwide Independent Network of Market Research –, cei ce ne conduc sunt cu ochii spre epoca fanariota, ba chiar si mai încolo, spre sclavagism, asa încât fericirea este doar o preocupare teoretica, strict electorala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmmm!!!vorbesti despre lucruri adevarate dar triste...microbii si parazitii cum spui rezista bine...nu vreau insa sa ma gandesc la sfarsit!

      Ștergere
  2. Faptele de care omul se rusineaza constituie adevarata sa istorie.Rusinea este adevarata fata a omului....si,rusinea inceteaza acolo unde incepe pocainta si ispasirea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am gasit o pida despre rusine pe internet si mi se pare foarte potrivita in acest articol...
    "O femeie bătrînă din China avea două vase mari, pe care le atîrna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gît. Un vas era crăpat, pe cînd celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfîrşitul lungului drum ce ducea de la izvor pînă acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întîmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mîndru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atît de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atît de rău că nu putea face decît jumătate din munca pentru care fusese menit! După 2 ani de aşa zisă nereuşită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lîngă izvor: "Mă simt atît de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul pînă acasă!" Bătrîna a zîmbit, "Ai observat că pe partea ta a drumului sînt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa."

    RăspundețiȘtergere
  4. Ruşinea, la fel ca o monedă cu două feţe sau poate ca orice moment din viaţă, este sănătoasă sau nesănătoasă, în funcţie de felul cum o trăim.Ruşinea sănătoasă este un semnal din noi, către noi înşine, care ne indică că am făcut sau suntem pe cale să facem o faptă sau să ne raportăm, legat de ceva, într-un mod care se opune bazei noastre de valori, felului nostru de a fi. Deci, nu am putea să simţim ruşine dacă nu am avea o imagine despre noi înşine.
    În schimb, ruşinea nesănătoasă este falsă şi inutilă. Nu o merităm, fiindcă aparţine altcuiva. Putem să simţim că noi chiar trebuie să o ducem sau că noi suntem făcuţi ca şi când această ruşine este de la sine a noastră. Victimele abuzului sexual, de exemplu, pot să aibă un acut sentiment de ruşine. Poartă cu ei secretul şi ruşinea nesănătoasă legată de abuz.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca rusinea e unul din sentimentele pe care le-am simtit cel mai des. Cunoscuta ca si jena sau penibil, rusinea mi-a mazgalit agenda de initiative si mi-a daruit in schimb un fotoliu pufos si confortabil.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai, mai, mai...
    Inviti la "spovedanie"? Blogo-slovenie, cum a zis cineva cunoscut noua?
    Sunt de acord cu textul citit la "Dana"... jena taie aripile, de aceea raman la un "salut" confortabil!

    RăspundețiȘtergere
  7. .Rusinea!!!!. Normal ca toti am simtit asta pentru ca este un sentiment interior te judeci pe tine insuti. "A nu fi cuprins de rusine atunci cand ai gresit, este cea mai mare depravare" spunea Aristotel Cei care nu traiesc acest sentiment sunt nerusinatii.Si..o,Doamne cati sunt!! Poti fi rusinat de propriile emotii,comportamente,propria evaluare nu te multumeste.Cand esti tanar te rusinezi ca esti indragostit de cine nu trebuie..dupa parerea familiei,a celor de langa tine..,te rusinezi pentru ca nu esti imbracat cum vor cei din jur ,unii foarte apropiati..te rusinezi…de multe Si atunci ca sa-si infranga rusinea unii isi pun masti..pe care uita sa le mai dea jos.. Din punctul meu de vedere, rusinea este o calitate care poate fi inteleasa doar prin educatie. Eu cred ca cel mai important rol pe care il are rusinea este de a ne avertiza asupra anumitor aspecte ale comportamentului nostru, oferindu-ne astfel sansa de a detecta greselile si viciile noastre si de a ni le corecta. Astfel, rusinea devine un educator personal. Intr-un mediu in care acest aspect este necunoscut, asistam continuu la aceleasi greseli, la aceleasi gafe, datorita lipsei limitelor trasate de rusine sau, mai bine spus, de „bunul simt” .
    Asadar sa nu ne rusinam in fata rusinii, pentru ca in lipsa rusinii, am fi nici mai mult, nici mai putin decat niste simpli nerusinati. Dar rusinea ca si orice alt sentiment si fapt trebuie sa fie raportat si calificat plecand de la ceea ce crezi TU. Numai un om slab si influentabil se lasa condus de opinia celor din jur si ii pare rau de ceea ce a facut dupa cum il aclama sau il huiduie multimea. Unii spun ca le este rusine ca sunt romani.Oooo ,asta mi se pare deja…. nesimtire..!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cele mai comune surse de declanşare a ruşinii sunt:

    stângăcia;
    imoralitatea;
    imperfecţiunea;
    lipsă unei abilităţi sau lipsă anumitor cunoştinţe/informaţii etc.Toate acestea pot fi reduse la un singur cuvânt general: eşec. Pentru a simţi ruşine, trebuie să existe o comparaţie cu un standard. Cineva poate fi ruşinat de o caracteristică fizică a sa, ca de exemplu înălţimea mică. Cei mai mulţi oameni anticipează în mod constant posibilă apariţie a acestei emoţii. Şi vina poate fi declanşată de un eşec, însă doar dacă se aduce şi un prejudiciu extern— situaţie în care cele două emoţii se pot mixa.

    Ruşinea este considerată în general una dintre cele mai importante emoţii sociale, pentru că are tendinţa
    sancţiuni externe asupra individului. Aceasta se face prin internalizarea normelor şi valorilor care sunt legate de auto-apreciere, iar pentru că aceasta depinde de gradul de evaluare a unui grup de referinţă, ruşinea implică afectarea negativă a auto-aprecierii bazată pe frica unei evaluarei negative de către ceilalţi oameni [însă cele două emoţii nu se amestecă -- în acest caz, frica este doar emoţia care motivează persoana să evite generarea ruşinii

    RăspundețiȘtergere