Rusinea

    Ieri, unul dintre ascultatori mi-a sugerat sa  vorbim in emisiunea mea despre rusine, daca ne-a incercat acest sentiment candva, cum  si de ce s- a produs si ce am simitit in acel moment?
    As putea incepe prin a spune ca mie personal mi-e rusine uneori de lipsa de rusine a unor oameni, si cand spun asta ma refer exact  la tupeul cu care unii confectioneaza la greu  denigrari, le pun  si floricele din acelea spirituale (minciunele), pe care pur si simplu nu prea pricep cum le nascocesc, cum pot improviza in mintea lor atatea  bazaconii?...n-as putea sa fac asa ceva...niciodata, si nici nu as incerca macar, o spun cu mana pe inima, ca incerc sa -i inteleg , dar, daca nu reusesc ii iau asa cum sunt...si nu le spun"rusinica, rusinica..." e treaba lor si daca asa se simt bine  sa-si duca "binele" spre rusinea altora(ca a lor nu exista)  mai departe...ia un fir de par din palma daca poti, vorba sotului meu, D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!
     Am avut momente cand pur si simplu mi-as fi dorit sa se crape pamantul si sa ma inghita...m-a incercat si pe mine, acest sentiment si nu  o data...dar ce inseamna rusinea de fapt?sa cautam definitia din DEX  :
    RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ Expr. A muri de ruşine sau a-i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se simte foarte ruşinat. N-ai (sau n-are) ruşine sau nu-ţi (sau nu-i, nu le etc.) e ruşine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simţ, obraznic, nesimţit, neruşinat. 2. Rezervă, modestie, reţinere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ♢ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de ruşine sau a face cuiva ruşine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situaţie penibilă. 4. Motiv de a se simţi ruşinat; necinste, dezonoare, umilinţă. ♢ Expr. A păţi (o sau vreo) ruşine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) ruşine sau (e) mai mare ruşinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, ruşinos. A fi ruşinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se ruşinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om şi la animale. ♢ Compus: ruşinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic
    Ei, bine, unul dintre persoanele publice Cristian Tudor Popescu ,  cunoscut prin faptul ca este un gazetar incisiv spunea ca, citez" "Ruşinea este un sentiment indus de atmosfera din jur" si se  raporta la general spunand ca "este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obişnuiesc să-şi facă nevoile pe stradă, e posibil să-ţi fie ruşine s-o faci tu".
     Hmm!! dar ce te faci cu cei  pe care ii"scapa"? o fac la drumul mare, pe unde apuca, si, apoi mai au talentul sa-l si zgandare putin rahatul  sa "imbalsameze" atmosfera din jurul lor? greu de spus... dar te pui cu gustu' omului?...nahhhhhhhhh, lasa, ba, ca merge asa...vorba  celor de la Marfar....
      Rusinea la mine  vine cand exista acea contradictie  intre principiile mele de viata si faptele mele, n-as putea spre exemplu sa maninc seminte pe strada (cred ca mi-ar crapa obrazul de rusine daca as incerca),n-as putea sa scuip guma pe jos, cum vad ades ca o fac altii si ajungi sa  aduni pe talpile incaltarilor tale  lipiciul lor...dar, vreau sa pun o intrebare, te poti considera slab si influentabil daca te lasi condus de opinia celor din jurul tau?iti pare rau  si ti-e rusine  de  ce faci doar dupa felul in care esti aplaudat sau huiduit de lume?
       N-as putea sa denigrez o persoana care mi-a fost alaturi in drumul vietii  mele, chiar daca s-a intamplat sa fie perioada  mai scurta, pentru ca  indirect as lovi in mine, nu intamplator  zicala"cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti..."aaa!! nu sunt perfecta, repet, si o voi repeta cat va fi cazul...dar, am bunul simt , retinerea sa nu-l fac om de nimic pe cel care  a insemnat cat de cat ceva in acel rastimp pentru mine....mi-as bate eu obrazul si mi-as face procese de cuget ,dar poate toate acestea se induc in primii ani de viata, ni se trage de la educatia pe care  parintii  ne-o dau in cei 7 ani de acasa!
       Oare nu vine rusinea si de la neincrederea in noi? n-ar fi mai bine sa ne raportam la ceea ce credem NOI?..oamenii din jur ne vor intotdeauna binele? nooooo!! si vor incerca sa ne impiedice progresul uneori chiar prin vorbe descurajante, asadar, daca ne producem, daca devenim penibili, e ca  bunul simt, ne mai joaca feste, ne simtim ofensati, dar  atunci cand ocara celor din jur  depaseste pragul de sus cum reactionam?  cum se spala dezonoarea? aplicam legea talionului?
      Ati facut  gesturi de care v-ati rusinat imediat  dupa? ce ai simtit cand altii au facut acest lucru vis-a-vis de voi?
       Marturisesc ca pe mine m-a incercat o mare stare de dezabuzare, in astfel de cazuri.. mi-a fost rusine de nerusinarea  unora!